¿Dónde se encuentran las tumbas de los doce apóstoles de Jesús? (ES-FR-EN-RO)

¿Dónde se encuentran las tumbas de los doce apóstoles de Jesús? (ES-FR-EN-RO) 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Español Français English Română

Español:

Estimados lectores:

En esta oportunidad quiero haceros llegar un artículo que considero grandioso, altamente histórico por su contenido y esencialmente gnóstico por referirse a la muerte que encontraron los doce apóstoles seguidores del V.M. Aberamentho.

Este artículo añade el lugar en el que finalmente se hallaron sus tumbas conteniendo sus huesos y sus reliquias.

Lo interesante, queridos amigos, es que a medida que vamos leyendo la forma en que fueron martirizados estos VERDADEROS HOMBRES por las multitudes inconscientes, nos vamos dando cuenta de la asombrosa FE y CONVICCIÓN que estos seres llegaron a tener en sus adentros anímicos y su lealtad suprema a quien fuera su Maestro, Gurú y Preceptor.

Sin más, caro lector, te invito a la lectura de estas interesantes historias que merecen ser llevadas a la reflexión y a la meditación:

¿DÓNDE SE ENCUENTRAN LAS TUMBAS DE LOS DOCE APÓSTOLES DE JESÚS?

«En un artículo del National Catholic Register se informó sobre los lugares donde, con mayor certeza y basándose en investigaciones de arqueólogos, se encontrarían las tumbas de los 12 apóstoles.

Los doce apóstoles son: Simón, llamado Pedro, y su hermano Andrés; Santiago el Mayor ─hijo de Zebedeo─ y su hermano Juan; Felipe y Bartolomé; Tomás y Mateo el publicano; Santiago el Menor ─hijo de Alfeo─; Simón el Cananeo, Judas Tadeo y Judas Iscariote, quien entregó a Jesús. En reemplazo de este último, se nombró luego a Matías.

San Pedro

El artículo del escritor Thomas Craughwell, indica que durante los últimos 100 años, los arqueólogos casi han confirmado la ubicación de las tumbas de San Pedro, San Pablo y San Juan.

Alrededor del año 64, San Pedro fue crucificado de cabeza por Nerón en la colina del Vaticano. Los cristianos recuperaron su cuerpo y lo enterraron en un cementerio cercano. Alrededor del año 326, el emperador Constantino niveló lo que quedaba de la arena y la colina y erigió una gran basílica con el altar mayor colocado sobre la tumba de San Pedro. Pero después de siglos de restauraciones y reconstrucciones, la ubicación de la tumba se perdió. La tradición seguía insistiendo en que los huesos de Pedro yacían debajo del altar mayor de su basílica, pero nadie lo había visto en siglos.

En 1939, los trabajadores cavaban una tumba para el Papa Pío XI en las grutas debajo de San Pedro, cuando uno de ellos sintió que su pala no encontraba más tierra. Al pasar una linterna por el agujero, el equipo vio el interior de un mausoleo del siglo II. La exploración reveló una necrópolis romana entera y perfectamente conservada que fue cubierta por pedido de Constantino. Directamente debajo del altar mayor de San Pedro, los arqueólogos encontraron una tumba simple que contenía los huesos de un hombre robusto y anciano. En la pared de la tumba se encontraron innumerables oraciones y peticiones a San Pedro, así como una inscripción griega que decía: “Pedro está dentro”. Después de años de estudio, San Pablo VI declaró en 1968 que los huesos en esa tumba pertenecían a San Pedro.

San Juan

La tradición indica que San Juan Evangelista murió en Éfeso, en lo que ahora es Turquía, alrededor del año 100. En el siglo IV, después de que Constantino pusiera fin a la persecución contra la Iglesia, los cristianos de Éfeso construyeron una capilla sobre la tumba del apóstol. En el siglo V, el emperador Justiniano reemplazó la capilla con una gran basílica. Después de que la región fue conquistada por los turcos, la basílica se convirtió en una mezquita, que a su vez fue destruida por Tamerlane en 1402. En la década de 1920, equipos arqueológicos de Grecia y Austria excavaron los restos de la basílica y encontraron en su interior la tumba de San Juan. La tumba estaba vacía y nadie sabe qué fue del cuerpo del apóstol.

San Andrés

San Andrés, el primer hombre al que Cristo llamó a ser apóstol, fue el hermano de San Pedro. Se dice que después, tras la ascensión de Cristo al Cielo, Andrés llevó el evangelio a las tierras que ahora son Rusia y Ucrania. Luego, en su vejez, viajó a Grecia, donde fue martirizado en la ciudad de Patras. Los cristianos locales lo enterraron allí, pero en el año 357 la mayoría de sus huesos fueron trasladados a Constantinopla. En 1204 los cruzados italianos saquearon el santuario de San Andrés y llevaron sus reliquias a Amalfi, donde permanecen hasta el día de hoy.

En 1964, San Pablo VI devolvió algunas de las reliquias de Andrés a la Iglesia ortodoxa griega, y están nuevamente consagradas en la basílica construida sobre lo que se cree que es la tumba original del apóstol.

Santiago el Mayor

En el año 44, Santiago el Mayor, hermano de San Juan, fue martirizado en Jerusalén, siendo el primero de los apóstoles en dar su vida por la fe católica. Según la tradición, su cuerpo fue transportado milagrosamente al norte de España y enterrado en un cementerio cristiano ─los españoles creen que durante los viajes Misioneros de Santiago por el Mediterráneo predicó el evangelio en España─.

Una leyenda popular dice que las reliquias del apóstol se quedaron allí, olvidadas, hasta el 814, cuando un ermitaño llamado Pelayo siguió una estrella a un campo abierto y descubrió los restos del apóstol. Hoy están consagrados en la Catedral de Santiago en Santiago de Compostela. Curiosamente, debajo de la catedral, los arqueólogos han encontrado un cementerio cristiano del primer siglo.

Santiago el Menor

Santiago el Menor sirvió como primer obispo de Jerusalén y fue martirizado allí: arrojado desde el techo del templo y, dado que aún estaba vivo, fue golpeado y apedreado hasta la muerte. Según la tradición, Santiago fue enterrado en el Monte de los Olivos, con vista a Jerusalén. En el siglo VI, el emperador Justiniano II trasladó sus reliquias a Constantinopla. En algún momento, una parte o quizás todas las reliquias de Santiago se trasladaron a la Iglesia de los Doce Apóstoles en Roma, donde hoy se encuentran en el mismo santuario con las reliquias de su compañero apóstol San Felipe.

San Felipe

En julio de 2011, los arqueólogos que trabajaban en Turquía anunciaron que habían descubierto lo que creían que era la tumba original de San Felipe. El sarcófago romano del siglo I se encontró en las ruinas de una iglesia de los siglos IV o V dedicada al apóstol. De acuerdo con una tradición registrada en el documento apócrifo del siglo IV, conocido como los Hechos de Felipe, alrededor del año 80, el apóstol fue arrestado en Hierópolis, clavado de sus pies en un árbol boca abajo y finalmente decapitado.

El sitio de la tumba de San Felipe se convirtió en lugar de peregrinación y los arqueólogos han descubierto el camino que conducía al Martyrium o santuario de los mártires. El santuario fue destruido en el siglo VII por un violento terremoto e incendio; las reliquias de San Felipe fueron trasladadas a Constantinopla y de allí a Roma, donde fueron consagradas con las reliquias de Santiago el Menor en la Iglesia de los Doce Apóstoles.

Cuando los arqueólogos abrieron el sarcófago en Hierópolis, no encontraron huesos humanos en la tumba, por lo que es posible que los restos de San Felipe se conserven en la cripta de los Doce Apóstoles en Roma.

Tomás, Bartolomé, Mateo, Simón y Judas Tadeo, y Matías

La antigua tradición dice que Santo Tomás viajó más lejos que cualquiera de los otros apóstoles, predicando el evangelio en la India, donde fue martirizado por un sacerdote hindú que lo atravesó con una lanza. Hoy en día, una porción de los huesos de Santo Tomás son venerados en la Basílica de Santo Tomás en Chennai ─India─. De alguna manera, la mayoría de sus restos fueron transportados a Edessa, en Mesopotamia. En 1258 estas reliquias fueron llevadas a Ortona ─Italia─, donde se encuentran en un cofre de oro dentro de un altar de mármol blanco en la Basílica de Santo Tomás Apóstol.

Se cuenta que después de Pentecostés, San Bartolomé llevó la cristiandad a Armenia, donde fue martirizado tras ser desollado vivo. En el 809, las reliquias de San Bartolomé fueron trasladadas de su tumba en Armenia, a Lipar, y luego, en 838, a Benevento, en el sur de Italia. En 983, el emperador romano Otto III erigió en Roma una iglesia en la isla Tiberina, en el río Tíber; dedicó la iglesia a San Bartolomé y tenía allí una parte de las reliquias del apóstol. Así que tanto Roma como Benevento son los santuarios principales de San Bartolomé.

El recaudador de impuestos que se convirtió en evangelista, San Mateo, predicó en Etiopía, donde fue martirizado cuando celebró la misa. En el 954, las reliquias de San Mateo fueron trasladadas de su tumba en Etiopía a la ciudad de Salerno, en Italia. Las reliquias son veneradas en la cripta de la catedral de San Mateo de Salerno.

Cada año, millones de peregrinos visitan la Basílica de San Pedro de Roma, y la mayoría de ellos camina por el altar que alberga las reliquias del inmensamente popular San Judas Tadeo y de San Simón, menos venerado.

La tradición dice que los dos apóstoles viajaron juntos para predicar el evangelio en Persia, donde fueron martirizados: Judas fue golpeado hasta la muerte con un palo y Simón fue cortado por la mitad. Es incierto cuándo sus reliquias fueron trasladadas a Roma.

Los once apóstoles sobrevivientes eligieron a San Matías para reemplazar a Judas Iscariote, que traicionó a Nuestro Señor y luego se quitó la vida. Se dice que alrededor del año 326, la emperatriz Santa Elena encontró la tumba de San Matías en Jerusalén y envió sus reliquias a los cristianos de Tréveris ─Alemania─. Sus restos todavía son venerados en la Basílica de San Matías de Trier.

Los restos de San Pablo

Aunque Saulo de Tarso ─posteriormente llamado Pablo─ no fue parte de los apóstoles que siguieron a Jesús, es conocido también como el apóstol de los gentiles.

Según la tradición, San Pablo fue decapitado el mismo día que San Pedro fue crucificado. Constantino no olvidó a San Pablo: construyó una basílica sobre la tumba del apóstol en la Vía Ostiense. En 2009, el Papa Benedicto XVI anunció que, después de varios años de estudio, los arqueólogos del Vaticano se sintieron seguros de que los restos consagrados en un sarcófago debajo del altar mayor de la Basílica de San Pablo Extramuros de Roma son, de hecho, las reliquias de San Pablo.

Fragmentos de hueso fueron carbonizados por expertos que no sabían nada sobre su procedencia y los resultados mostraron que eran de alguien que vivió entre el siglo I y II. “Esto parece confirmar la tradición unánime e indiscutible de que estos son los restos mortales de Pablo el Apóstol”, dijo Benedicto XVI».

Agrego, querido lector, unas frases para la reflexión:

«Para el martirio se requiere que haya lucha, es decir, alguien que impugne la virtud o la verdad».

P. Vitoria

«Es el martirio una rúbrica de la Fe».

Fray Damián Cornejo

«El precio de las cosas depende de su mérito, jamás de su epíteto».

Shakespeare

«La fidelidad es la que produce los milagros de la pasión y de la voluntad».

Madame de Stuël

«Sufrimos más a medida que más amamos. La suma de los dolores posibles para cada alma es proporcional a su grado de perfección».

Amiel

«HAEC AUTEM OMNIA IN FIGURA CONTINGEBANTIILLIS: SCRIPTA SUNTIAUTEM AD CORRECTIONEM NOSTRAM, IN QUOS FINES SAECULORUM DEVENERUNTI».

Sancti Pauli Corinthiis Espistola Prima, cap.X, v.11

─‘Todas estas cosas les sucedieron a ellos en figura y fueron escritas para amonestarnos a nosotros, para quienes ha llegado la plenitud de los tiempos’─.

Primera Epístola de San Pablo a los Corintios, cap. X, v. 11.

Oremus…

KWEN KHAN KHU

Français:

Chers lecteurs :

À cette occasion, je veux vous faire parvenir un article que je considère grandiose, hautement historique par son contenu et particulièrement gnostique pour se référer à la mort qu’ont trouvée les douze apôtres disciples du V.M. Aberamentho.

Cet article ajoute le lieu où finalement se trouvaient leurs tombes contenant leurs os et reliques.

Ce qui est intéressant, chers amis, c’est qu’à mesure que nous lisons la manière dont ces VRAIS HOMMES furent martyrisés par les foules inconscientes, nous nous rendons compte de l’étonnante FOI et CONVICTION que ces êtres sont arrivés à avoir dans leurs intérieurs animiques et leur loyauté suprême envers celui qui fut leur Maître, Gourou et Précepteur.

Sans plus, cher lecteur, je t’invite à la lecture de ces histoires intéressantes qui méritent d’être portées à la réflexion et à la méditation :

OÙ SE TROUVENT LES TOMBES DES DOUZE APÔTRES DE JÉSUS ?

« Un article du National Catholic Register rapportait les endroits où, avec une plus grande certitude et sur la base des investigations des archéologues, les tombes des 12 apôtres seraient trouvées.

Les douze apôtres sont : Simon, appelé Pierre, et son frère André ; Jacques le Majeur ─ fils de Zébédée ─ et son frère Jean ; Philippe et Barthélemy ; Thomas et Matthieu le publicain ; saint Jacques le Mineur ─ fils d’Alphée ─ ; Simon le Cananéen, Judas Thaddée et Judas Iscariote, qui livra Jésus. En remplacement de ce dernier, Matthias a été nommé plus tard.

Saint Pierre

L’article de l’auteur Thomas Craughwell indique qu’au cours des 100 dernières années, les archéologues ont presque confirmé l’emplacement des tombes de saint Pierre, saint Paul et saint Jean.

Vers l’an 64, saint Pierre a été crucifié à l’envers par Néron sur la colline du Vatican. Les chrétiens ont récupéré son corps et l’ont enterré dans un cimetière voisin. Vers l’an 326, l’empereur Constantin a nivelé ce qui restait du sable et de la colline et érigé une grande basilique avec le maître-autel placé au-dessus du tombeau de saint Pierre. Mais après des siècles de restaurations et de reconstructions, l’emplacement de la tombe a été perdu. La tradition a continué à insister sur le fait que les os de Pierre se trouvaient sous le maître-autel de sa basilique, mais personne ne les avait vus depuis des siècles. En 1939, des ouvriers creusaient une tombe pour le pape Pie XI dans les grottes sous Saint Pierre, quand l’un d’eux sentit que sa pelle ne trouvait plus de terre. En passant une lampe de poche à travers le trou, l’équipe a vu l’intérieur d’un mausolée du IIe siècle. L’exploration a révélé une nécropole romaine entière et parfaitement conservée qui a été couverte à la demande de Constantin. Juste en dessous du maître-autel de Saint Pierre, les archéologues ont trouvé une simple tombe qui contenait les os d’un homme robuste et âgé. Sur le mur de la tombe ont été trouvés d’innombrables prières et pétitions à saint Pierre, ainsi qu’une inscription grecque qui disait : « Pierre est à l’intérieur ». Après des années d’études, saint Paul VI a déclaré en 1968 que les ossements de ce tombeau appartenaient à saint Pierre.

Saint Jean

La tradition indique que saint Jean l’Evangéliste est mort à Éphèse, dans ce qui est aujourd’hui la Turquie, vers l’an 100. Au IVe siècle, après que Constantin eut mis fin à la persécution contre l’Église, les chrétiens d’Éphèse construisirent une chapelle au-dessus de la tombe de l’apôtre. Au Ve siècle, l’empereur Justinien a remplacé la chapelle par une grande basilique. Après la conquête de la région par les Turcs, la basilique a été transformée en mosquée, qui à son tour a été détruite par Tamerlan en 1402. Dans la décennie de 1920, des équipes archéologiques de Grèce et d’Autriche ont fouillé les restes de la basilique et trouvé à l’intérieur la tombe de saint Jean. Le tombeau était vide et personne ne sait ce qu’il est advenu du corps de l’apôtre.

Saint André

Saint André, le premier homme que le Christ a appelé à être apôtre, était le frère de saint Pierre. On dit qu’ensuite, après l’ascension du Christ au Ciel, André a apporté l’évangile dans les terres qui sont maintenant la Russie et l’Ukraine. Puis, dans sa vieillesse, il a voyagé en Grèce, où il a été martyrisé dans la ville de Patras. Les chrétiens locaux l’ont enterré là-bas, mais en 357, la plupart de ses os ont été transférés à Constantinople. En 1204, les croisés italiens ont pillé le sanctuaire de saint André et ont apporté ses reliques à Amalfi, où elles restent à ce jour.

En 1964, saint Paul VI a rendu certaines des reliques d’André à l’Église orthodoxe grecque, et elles sont à nouveau contenues dans la basilique construite sur ce que l’on pense être le tombeau originel de l’apôtre.

Jacques le Majeur

En 44, Jacques le Majeur, frère de saint Jean, fut martyrisé à Jérusalem, étant le premier des apôtres à donner sa vie pour la foi catholique. Selon la tradition, son corps a été miraculeusement transporté dans le nord de l’Espagne et enterré dans un cimetière chrétien ─ les Espagnols pensent que pendant les voyages missionnaires de Jacques à travers la Méditerranée, il a prêché l’Évangile en Espagne ─.

Une légende populaire dit que les reliques de l’apôtre y ont été laissées, oubliées, jusqu’en 814, lorsqu’un ermite nommé Pelayo a suivi une étoile dans un champ ouvert et a découvert les restes de l’apôtre. Aujourd’hui, ils sont conservés dans la cathédrale de saint Jacques à Saint-Jacques-de-Compostelle. Curieusement, sous la cathédrale, les archéologues ont trouvé un cimetière chrétien du premier siècle.

Jacques le Mineur

Jacques le Mineur a été le premier évêque de Jérusalem et y a été martyrisé : jeté du toit du temple et, comme il était encore vivant, il a été battu et lapidé à mort. Selon la tradition, Jacques a été enterré sur le mont des Oliviers, surplombant Jérusalem. Au VIe siècle, l’empereur Justinien II transféra ses reliques à Constantinople. À un moment donné, certaines ou peut-être toutes les reliques de Jacques ont été transférées à l’église des douze apôtres à Rome, où elles se trouvent aujourd’hui dans le même sanctuaire avec les reliques de son compagnon apôtre, saint Philippe.

Saint Philippe

En juillet 2011, des archéologues travaillant en Turquie ont annoncé avoir découvert ce qu’ils croyaient être la tombe initiale de saint Philippe. Le sarcophage romain du 1er siècle a été retrouvé dans les ruines d’une église du IVe ou Ve siècle dédiée à l’apôtre. Selon une tradition enregistrée dans le document apocryphe du IVe siècle, connu sous le nom des Actes de Philippe, vers les années 80, l’apôtre a été arrêté à Hiérapolis, cloué les pieds sur un arbre, le visage contre terre, et finalement décapité.

Le site de la tombe de saint Philippe est devenu un lieu de pèlerinage et les archéologues ont découvert le chemin qui menait au Martyrium ou sanctuaire des martyrs. Le sanctuaire a été détruit au VIIe siècle par un violent tremblement de terre et un incendie ; les reliques de saint Philippe furent transférées à Constantinople et de là à Rome, où elles furent conservées avec les reliques de saint Jacques le Mineur dans l’église des douze apôtres.

Lorsque les archéologues ont ouvert le sarcophage de Hiérapolis, ils n’ont trouvé aucun os humain dans la tombe, il est donc possible que les restes de saint Philippe soient conservés dans la crypte des douze apôtres à Rome.

Thomas, Barthélemy, Matthieu, Simon et Judas Thaddée, et Matthias

La tradition ancienne dit que saint Thomas a voyagé plus loin que tous les autres apôtres, prêchant l’Évangile en Inde, où il a été martyrisé par un prêtre hindou qui l’a transpercé avec une lance. Aujourd’hui, une partie des ossements de saint Thomas est vénérée dans la Basilique Saint-Thomas de Chennai ─ Inde ─. D’une manière ou d’une autre, la plupart de ses restes ont été transportés à Édessa en Mésopotamie. En 1258, ces reliques ont été transportées à Ortona ─ Italie ─, où elles se trouvent dans un coffre en or à l’intérieur d’un autel en marbre blanc de la basilique de saint Thomas l’Apôtre.

On raconte qu’après la Pentecôte, saint Barthélemy a amené le christianisme en Arménie, où il a été martyrisé après avoir été écorché vif. En 809, les reliques de saint Barthélemy sont transférées de sa tombe en Arménie, à Lipar, puis en 838 à Bénévent, dans le sud de l’Italie. En 983, l’empereur romain Otto III a érigé une église à Rome sur l’île de Tibérine, sur le Tibre ; il a dédié l’église à saint Barthélemy et y conservait une partie des reliques de l’apôtre. Ainsi, Rome et Bénévent sont les principaux sanctuaires de saint Barthélemy.

Le collecteur d’impôts devenu évangéliste, saint Matthieu, a prêché en Éthiopie, où il a été martyrisé quand il célébrait la messe. En 954, les reliques de saint Matthieu ont été transférées de sa tombe en Éthiopie à la ville de Salerne en Italie. Les reliques sont vénérées dans la crypte de la cathédrale de Saint-Matthieu de Salerne.

Chaque année, des millions de pèlerins visitent la basilique Saint-Pierre de Rome, et la plupart d’entre eux marchent devant l’autel qui abrite les reliques du très populaire saint Judas Thaddée et du moins vénéré saint Simon.

La tradition dit que les deux apôtres ont voyagé ensemble pour prêcher l’évangile en Perse, où ils ont été martyrisés : Judas a été battu à mort avec un bâton et Simon a été coupé en deux. On ne sait pas quand ses reliques ont été transférées à Rome.

Les onze apôtres survivants ont choisi saint Matthias pour remplacer Judas Iscariote, qui a trahi Notre Seigneur et s’est ensuite donné la mort. On raconte que vers l’an 326, l’impératrice sainte Hélène trouva le tombeau de saint Matthias à Jérusalem et envoya ses reliques aux chrétiens de Trèves ─ Allemagne ─. Ses restes sont toujours vénérés dans la basilique de Saint-Matthias de Trèves.

Les restes de saint Paul

Bien que Saul de Tarse – appelé plus tard Paul – ne faisait pas partie des apôtres qui ont suivi Jésus, il est également connu comme l’apôtre des Gentils. Selon la tradition, saint Paul a été décapité le même jour où saint Pierre a été crucifié. Constantin n’a pas oublié saint Paul : il a construit une basilique sur le tombeau de l’apôtre sur la via Ostiense. En 2009, le pape Benoît XVI a annoncé qu’après plusieurs années d’études, les archéologues du Vatican étaient convaincus que les restes conservés dans un sarcophage sous le maître-autel de la basilique Saint-Paul-hors-les-Murs de Rome sont, en fait, les reliques de saint Paul.

Les fragments d’os ont été carbonisés par des experts qui ne savaient rien de leur provenance et les résultats ont montré qu’ils provenaient d’une personne ayant vécu entre le 1er et le 2e siècle. « Cela semble confirmer la tradition unanime et incontestable que ce sont les restes mortels de l’apôtre Paul », a déclaré Benoît XVI ».

J’ajoute, cher lecteur, quelques phrases pour la réflexion :

« Pour le martyre, on requiert qu’il y ait une lutte, c’est-à-dire quelqu’un qui conteste la vertu ou la vérité ».

P. Vitoria

« Le martyre est un couronnement de la Foi ».

Fray Damián Cornejo

« Le prix des choses dépend de leur mérite, jamais de leur épithète ».

Shakespeare

« C’est la fidélité qui produit les miracles de la passion et de la volonté ».

Madame de Staël

« Plus on aime, plus on souffre. La somme des douleurs possibles pour chaque âme est proportionnelle à son degré de perfection ».

Amiel

«HAEC AUTEM OMNIA IN FIGURA CONTINGEBANTIILLIS: SCRIPTA SUNTIAUTEM AD CORRECTIONEM NOSTRAM, IN QUOS FINES SAECULORUM DEVENERUNTI».

Sancti Pauli Corinthiis Espistola Prima, cap.X, v.11

─‘Toutes ces choses leur sont arrivées en figure, et elles ont été écrites pour nous avertir, à nous qui sommes arrivés à la fin des temps’─.

Première Épître de saint Paul aux Corinthiens, chap. X, v. 11.

Oremus…

KWEN KHAN KHU

English:

Esteemed readers:

On this occasion I would like to send you an article that I consider magnificent, highly historical for its content and essentially Gnostic for referring to the death encountered by the twelve apostles, followers of the V.M. Aberamentho.

This article adds the location where their tombs containing their bones and relics were finally found.

What is interesting, dear friends, is that as we are reading the way these TRUE MEN were martyred by the unconscious multitudes, we are realizing the amazing FAITH and CONVICTION these beings had in their souls and their supreme loyalty to whoever was their Master, Guru and Preceptor.

Without further ado, dear reader, I invite you to read these interesting stories that deserve to be taken to reflection and meditation:

WHERE ARE THE TOMBS OF THE TWELVE APOSTLES OF JESUS?

«An article in the National Catholic Register reported on the places where, with greater certainty and based on research by archaeologists, the tombs of the 12 apostles would be found.

The twelve apostles are: Simon, called Peter, and his brother Andrew; James the Greater ─son of Zebedee─ and his brother John; Philip and Bartholomew; Thomas and Matthew the publican; James the Less ─son of Alphaeus ─; Simon the Canaanite, Judas Thaddeus and Judas Iscariot, who delivered Jesus. In replacement of the latter, Matthias was appointed later.

Saint Peter

The article by the writer Thomas Craughwell, indicates that during the last 100 years, archaeologists have all but confirmed the location of the tombs of St. Peter, St. Paul and St. John.

About the year 64, St. Peter was crucified head downward in the Circus, or Arena, of Nero on the Vatican Hill. Christians recovered his body and buried it in a nearby cemetery. About the year 326 the Emperor Constantine leveled what remained of the arena, and the hill, and erected a large basilica with the high altar positioned above St. Peter’s grave. But after centuries of restorations and reconstructions, the location of the grave became lost. Tradition continued to insist that Peter’s bones lay beneath the high altar of his basilica, but no one had seen it in centuries.

In 1939, workmen were digging a grave for Pope Pius XI in the grottoes under St. Peter’s when one of them felt his shovel cut into a void rather than dirt. Shining a flashlight through the hole, the work crew saw the interior of a second-century mausoleum. Further exploration revealed an entire Roman necropolis, covered over by Constantine and perfectly preserved. Directly beneath the high altar of St. Peter’s, archaeologists found a simple tomb containing the bones of a robust, elderly man. Scratched into the tomb wall were countless prayers and petitions to St. Peter, as well as a Greek inscription that read, “Peter is within.” After years of study, Blessed Pope Paul VI declared in 1968 that the bones in that tomb were those of St. Peter’s.

Saint John

Ancient tradition tells us that St. John the Evangelist died in Ephesus in what is now Turkey about the year 100. In the 4th century, after Constantine put an end to persecution of the Church, Ephesian Christians built a chapel over the apostle’s tomb. In the fifth century Emperor Justinian replaced the chapel with a grand basilica. After the area was conquered by the Turks, the basilica was converted to a mosque, which in turn was destroyed by Tamerlane in 1402. In the 1920s, archaeological teams from Greece and Austria excavated the remains of the basilica and found St. John’s grave inside. The tomb was empty, and no one knows what became of John’s body.

Saint Andrew

St. Andrew, the first man Christ called to be one of His apostles, was the brother of St. Peter. It is said that after Christ’s ascension into Heaven, Andrew carried the gospel to the lands that are now Russia and the Ukraine. Then, in his old age, he traveled to Greece, where he was martyred in the town of Patras. Local Christians buried him there, but in 357 most of his bones were moved to Constantinople. In 1204 Italian Crusaders looted St. Andrew’s shrine and carried his relics to Amalfi, where they remain to this day.

In 1964, Pope Paul VI returned some of Andrew’s relics to the Greek Orthodox Church, and they are enshrined once again in the basilica built over what is believed to be the apostle’s original tomb.

James the Greater

In the year 44 St. James the Greater, brother of St. John, was martyred in Jerusalem—the first of the apostles to give his life for the Catholic faith. According to tradition, his body was miraculously transported to northern Spain and buried in a Christian cemetery (the Spanish believe that during James’ missionary journeys around the Mediterranean, he preached the gospel to Spain).

A popular legend says that the apostle’s relics lay there, forgotten, until 814 when a hermit named Pelayo followed a star out to an open field and uncovered the apostle’s remains. Today they are enshrined in the magnificent Cathedral of St. James in Santiago de Compostela. Interestingly, beneath the cathedral archaeologists have found a first-century Christian cemetery.

James the Less

St. James the Less served as the first bishop of Jerusalem, and was martyred there: he was thrown from the roof of the Temple, and since he was still alive, then beaten and stoned to death. According to tradition, James was buried on the Mount of Olives, overlooking Jerusalem. In the sixth century Emperor Justinian II moved his relics to Constantinople. At some point, a portion or perhaps all of St. James’ relics were moved to the Church of the Twelve Apostles in Rome, where today they lie in the same shrine with the relics of his fellow apostle, St. Philip.

Saint Philip

In July 2011, archaeologists working in Turkey announced that they had discovered what they believed to be the original tomb of St. Philip. The 1st-century Roman sarcophagus was found in the ruins of a 4th- or 5th-century church dedicated to the apostle. According to a tradition recorded in the apocryphal 4th-century document known as the Acts of Philip, about the year 80 the apostle was arrested in Hieropolis, nailed by his feet to a tree, upside down, and ultimately beheaded.

The site of St. Philip’s grave became a goal for Christian pilgrims, and the archaeologists even uncovered the broad road that led to the Martyrium, or martyr’s shrine. The shrine was destroyed in the seventh century by a violent earthquake and fire, after which the relics of St. Philip were transferred to Constantinople, and from there to Rome where they were enshrined with the relics of St. James the Less in the Church of the Twelve Apostles.

When archaeologists opened the sarcophagus in Hieropolis, they found no human bones in the tomb, so it is possible that the remains of St. Philip are preserved in the crypt of the Twelve Apostles in Rome.

Thomas, Bartholomew, Matthew, Simon and Jude, and Matthias

Ancient tradition tells us that St. Thomas traveled farther than any of the other apostles, preaching the gospel in India, where he was martyred by a Hindu priest who ran him through with a spear. Today, a portion of St. Thomas’ bones are venerated in the Basilica of St. Thomas in Chennai, India. Somehow, most of Thomas’ remains were transported to Edessa in Mesopotamia. In 1258 these relics were carried to Ortona, Italy, where they lie today enshrined in a golden casket within a white marble altar in the Basilica of St. Thomas the Apostle.

We are told that after Pentecost, St. Bartholomew carried Christianity to Armenia, where he was martyred by being flayed alive. In 809 the relics of St. Bartholomew were moved from his tomb in Armenia to Lipari and then in 838 to Benevento in southern Italy. In 983 the Holy Roman Emperor, Otto III, erected in Rome a church on Tiberina Island in the Tiber River; he dedicated the church to St. Bartholomew and had a portion of the apostle’s relics enshrined there. So, both Rome and Benevento are the major shrines of St. Bartholomew.

The tax collector who became an evangelist, St. Matthew is said to have preached in Ethiopia, where he was martyred as he said Mass. In 954 the relics of St. Matthew were translated from their tomb in Ethiopia to the city of Salerno in Italy. The relics are venerated in the crypt of Salerno’s Cathedral of St. Matthew.

Every year, millions of pilgrims visit Rome’s magnificent Basilica of St. Peter, and most of them walk right by the altar that holds the relics of the immensely popular St. Jude, and the less-well-venerated St. Simon.

Tradition says that both apostles traveled together to preach the gospel in Persia, and both were martyred there: Jude was beaten to death with a club, and Simon was sawn in half. It is uncertain when their relics were transferred to Rome.

The eleven surviving apostles chose St. Matthias to replace Judas who betrayed Our Lord, then despaired and hanged himself. It is said that about the year 326 Empress St. Helena found St. Matthias’ grave in Jerusalem and sent his relics to the Christians of Trier, Germany. They are still venerated in Trier’s Basilica of St. Matthias.

The remains of Saint Paul

Although Saul of Tarsus ─subsequently called Paul─ was not part of the apostles who followed Jesus, he is also known as the apostle of the Heathen.

According to tradition, St. Paul was beheaded the same day St. Peter was crucified. Constantine didn’t forget St. Paul—he built a basilica over the apostle’s grave on the Via Ostia. In 2009, Pope Benedict XVI announced that after several years of study Vatican archaeologists felt confident that the remains enshrined in a sarcophagus beneath the high altar of Rome’s Basilica of St. Paul Outside-the-Walls are indeed the relics of St. Paul.

Small fragments of bone were carbon dated by experts who knew nothing about their provenance and results showed they were from someone who lived between the 1st and 2nd century. “This seems to confirm the unanimous and uncontested tradition that these are the mortal remains of Paul the Apostle”, said Benedict XVI.»

I add, dear reader, a few sentences for reflection:

 “Martyrdom requires a struggle, that is, someone who challenges virtue or truth.”

P. Vitoria

“Martyrdom is a rubric of Faith.”

Fray Damián Cornejo

 “The value of things depends on their merit, never on their epithet.”

Shakespeare

“Fidelity is what produces the miracles of passion and will.”

Madame de Stuël

“We suffer more as we love more. The sum of possible pains for each soul is proportional to its degree of perfection.”

Amiel

«HAEC AUTEM OMNIA IN FIGURA CONTINGEBANTIILLIS: SCRIPTA SUNTIAUTEM AD CORRECTIONEM NOSTRAM, IN QUOS FINES SAECULORUM DEVENERUNTI».

Sancti Pauli Corinthiis Espistola Prima, cap.X, v.11

─‘Now all these things happened to them as examples, and they were written for our admonition, upon whom the ends of the ages have come.’─

First Epistle of St. Paul to the Corinthians, chapter X, v. 11.

Oremus…

KWEN KHAN KHU

Română:

Stimați cititori!

Cu această ocazie, vreau să vă trimit un articol pe care îl consider grandios, extrem de istoric prin conținutul său și în mod special gnostic prin referirea la moartea de care au avut parte cei doisprezece apostoli adepți ai V.M. Aberamentho.

Acest articol precizează și locul în care s-au găsit în final mormintele lor care conțin oasele și relicvele lor.

Interesant este, dragi prieteni, că, pe măsură ce vom citi despre felul în care acești OAMENI ADEVĂRAȚI au fost martirizați de mulțimile inconștiente, ne vom da seama de uimitoarea CREDINȚĂ și CONVINGERE pe care aceste ființe au ajuns să le aibă în străfundurile lor animice și de suprema loialitate față de cel care era Maestrul lor, Guru și Educator.

Fără să mai adăugăm ceva, dragă cititorule, te invit la lectura acestor interesante istorii care merită să fie supuse reflecției și meditației:

UNDE SE GĂSESC MORMINTELE CELOR DOISPREZECE APOSTOLI AI LUI ISUS?

 „Într-un articol al Registrului Național Catolic, s-a informat despre locurile unde, cu cea mai mare certitudine și bazându-se pe investigațiile arheologilor, s-ar afla mormintele celor doisprezece apostoli.

Cei doisprezece apostoli sunt: Simon, numit Petru, și fratele său Andrei; Iacob cel Bătrân –fiul lui Zebedeu– și fratele său Ioan; Filip și Bartolomeu; Toma și Matei vameșul; Iacob cel Tânăr –fiul lui Alfeu; Simon Zelotul-Canaanitul, Iuda Tadeul și Iuda Iscarioteanul, care l-a predat pe Isus. În locul celui din urmă a fost numit apoi Matia.

Sfântul Petru

Articolul scriitorului Thomas Craughwell arată că pe parcursul ultimilor 100 de ani, arheologii aproape că au confirmat locația mormintelor Sfântului Petru, Sfântului Pavel și Sfântului Ioan.

În jurul anului 64, Sfântul Petru a fost crucificat cu capul în jos de Nero pe dealul Vaticanului. Creștinii au recuperat corpul său și l-au îngropat într-un cimitir apropiat. În jurul anului 326, împăratul Constantin a nivelat ceea ce a rămas din nisip și colină și a ridicat o bazilică mare cu altarul principal situat deasupra mormântului Sfântului Petru. Însă, după secole de restaurări și reconstrucții, locația mormântului s-a pierdut. Tradiția continua să insiste că oasele lui Petru se aflau sub altarul principal al bazilicii sale însă nimeni nu-l văzuse de secole.

În 1939, muncitorii au săpat un mormânt pentru Papa Pius al XI-lea în grotele de sub Sfântul Petru, când unul dintre ei a simțit că lopata sa nu mai săpa în pământ. Trecând cu o lanternă prin gaură, echipa a văzut interiorul unui mausoleu din secolul II. Explorarea a dezvăluit o necropolă romană integră și perfect conservată care a fost acoperită la cererea lui Constantin. Chiar sub altarul principal al Sfântului Petru arheologii au descoperit un mormânt simplu care conținea oasele unui bărbat robust și bătrân. Pe peretele mormântului s-au descoperit nenumărate rugăciuni și cereri la Sfântul Petru, și o inscripție greacă zicând: „Înăuntru se găsește Petru.” După ani de studiu, Sfântul Pavel al VI-lea a declarat în 1968 că oasele din acest mormânt aparțineau Sfântului Petru.

Sfântul Ioan

Tradiția arată că Sfântul Ioan Evanghelistul a murit în Efes, care acum se află în Turcia, în jurul anului 100. În secolul IV, după ce Constantin a încetat persecuțiile împotriva Bisericii, creștinii din Efes au construit o capelă deasupra mormântului apostolului. În secolul V, împăratul Iustinian a înlocuit capela cu o bazilică mare. După ce regiunea a fost cucerită de turci, bazilica s-a convertit într-o moschee, care a fost distrusă la rândul ei de Timur Lenk în 1402. În decada anilor 1920, echipe arheologice din Grecia și Austria au excavat resturile bazilicii și au descoperit în interiorul ei mormântul Sfântului Ioan. Mormântul era gol și nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu trupul apostolului.

Sfântul Andrei

Sfântul Andrei, primul bărbat pe care Cristos l-a chemat să fie apostol, a fost fratele Sfântului Petru. Se spune că apoi, după ridicarea Cristosului la Cer, Andrei a dus evanghelia pe pământurile care acum sunt Rusia și Ucraina. Apoi, bătrân fiind, a călătorit în Grecia, unde a fost martirizat în orașul Patras. Localnicii creștini l-au îngropat acolo, dar în anul 357, majoritatea oaselor sale au fost transportate la Constantinopol. În 1204 cruciații italieni au jefuit sanctuarul Sfântului Andrei și au dus relicvele lui la Amalfi, unde au rămas până în ziua de azi.

În 1964, Sfântul Paul al VI-lea, a înapoiat unele din relicvele lui Andrei Bisericii ortodoxe grecești și sunt consacrate din nou în bazilica ridicată pe ceea ce se crede că ar fi mormântul original al apostolului.

Iacob cel Bătrân

În anul 44, Sfântul Iacob cel Bătrân, fratele Sfântului Ioan, a fost martirizat în Ierusalim, fiind primul dintre apostoli care și-a dat viața pentru credința catolică. Conform tradiției, corpul lui a fost transportat în mod miraculos în nordul Spaniei și îngropat într-un cimitir creștin –spaniolii cred că în timpul călătoriilor Misionarilor Sfântului Iacob prin Mediterană a predicat evanghelia în Spania.

O legendă populară spune că relicvele apostolului au rămas aici, uitate, până în 814, când un pustnic numit Pelayo a urmărit o stea pe un câmp liber și a descoperit resturile apostolului. Astăzi sunt consacrate în Catedrala Sfântului Iacob în Santiago de Compostela. În mod curios, sub catedrală, arheologii au descoperit un cimitir creștin din primul secol.

Sfântul Iacob cel Tânăr

Sfântul Iacob cel Tânăr a fost primul episcop al Ierusalimului și a fost martirizat aici: aruncat de pe acoperișul templului și pentru că încă era viu a fost lovit și ucis cu pietre. Conform tradiției, Sfântul Iacob a fost înmormântat pe Muntele Măslinilor, cu privirea spre Ierusalim. În secolul VI, împăratul Iustinian al II-lea a transportat relicvele sale la Constantinopol. Într-un anumit moment, o parte sau chiar toate relicvele Sfântului Iacob au fost duse la Biserica celor Doisprezece Apostoli din Roma, unde se găsesc astăzi în același sanctuar cu relicvele tovarășului său apostol Sfântul Filip.

Sfântul Filip

În iulie 2011, arheologii care lucrau în Turcia au anunțat că descoperiseră ceea ce credeau că ar fi mormântul original al Sfântului Filip. Sarcofagul roman din secolul I a fost găsit în ruinele unei biserici din secolele IV sau V dedicată apostolului. Conform unei tradiții înregistrate într-un document apocrif din secolul IV, cunoscut drept Faptele lui Filip, în jurul anului 80, apostolul a fost arestat în Hierópolis, țintuit de picioare de un arbore cu capul în jos și în final decapitat.

Mormântul Sfântului Filip s-a convertit într-un loc de peregrinaj și arheologii au descoperit drumul care ducea la Martyrium sau sanctuarul martirilor. Sanctuarul a fost distrus în secolul VII printr-un cutremur violent sau incendiu; relicvele Sfântului Filip au fost transportate la Constantinopol și de acolo la Roma, unde au fost consacrate cu relicvele Sfântului Iacob cel Tânăr în Biserica celor Doisprezece Apostoli.

Când arheologii au deschis sarcofagul din Hierópolis, nu au găsit oase umane în mormânt, fiind posibil ca resturile Sfântului Filip să se fi păstrat în cripta celor Doisprezece Apostoli din Roma.

Toma, Bartolomeu, Matei, Simon, Iuda Tadeul și Matia

Tradiția antică spune că Sfântul Toma a călătorit mai departe decât oricare dintre ceilalți apostoli, predicând evanghelia în India, unde a fost martirizat de un sacerdot hindu care l-a străpuns cu o lance. Astăzi, o parte din oasele Sfântului Toma sunt venerate în Bazilica Sfântului Toma în Chennai –India. Majoritatea resturilor sale au fost transportate cumva la Edessa, în Mesopotamia. În 1258 aceste relicve au fost aduse în Ortona –Italia– unde se găsesc într-un cufăr de aur în interiorul unui altar de marmură albă în Bazilica Sfântului Apostol Toma.

Se povestește că după Rusalii, Sfântul Bartolomeu a dus creștinismul în Armenia, unde a fost martirizat fiind jupuit de viu. În 809, relicvele Sfântului Bartolomeu au fost transportate din mormântul său din Armenia în Lipar și apoi, în 838, la Benevento, în sudul Italiei. În 983, împăratul roman Otto al III-lea a ridicat în Roma o biserică pe insula Tiberina, pe râul Tiber; dedică biserica Sfântului Bartolomeu și avea acolo o parte din relicvele apostolului. Așa că atât Roma, cât și Benevento sunt sanctuarele principale ale Sfântului Bartolomeu.

Colectorul de impozite care s-a convertit în evanghelist, Sfântul Matei, a predicat în Etiopia, unde a fost martirizat când celebra slujba. În 954, relicvele Sfântului Matei au fost transportate din mormântul său din Etiopia în orașul Salerno, în Italia. Relicvele sunt venerate în cripta catedralei Sfântului Matei din Salerno.

În fiecare an, milioane de peregrini vizitează Bazilica Sfântului Petru din Roma, și majoritatea dintre ei merg prin altarul care găzduiește relicvele foarte popularului Sfânt Iuda Tadeul și mai puțin veneratului Sfânt Simon.

Tradiția spune că cei doi apostoli au călătorit împreună pentru a predica evanghelia în Persia, unde au fost martirizați: Iuda a fost lovit până la moarte cu un băț și Simon a fost tăiat pe jumătate. Nu este sigur când au fost transportate relicvele lor la Roma.

Cei unsprezece apostoli supraviețuitori l-au ales pe Sfântul Matia pentru a-l înlocui pe Iuda Iscarioteanul care l-a trădat pe Domnul nostru și apoi și-a luat viața. Se spune că în jurul anului 326, împărăteasa Sfânta Elena a găsit mormântul Sfântului Matia în Ierusalim și a trimis relicvele sale creștinilor din Treveris –Germania. Resturile lor încă mai sunt venerate în Bazilica Sfântului Matia din Trier.

Resturile Sfântului Pavel

Deși Saulo din Tars –ulterior numit Pavel– nu a făcut parte din apostolii care l-au urmat pe Isus, este de asemenea cunoscut ca apostolul neamurilor.

Conform tradiției, Sfântul Pavel a fost decapitat în aceeași zi când Sfântul Petru a fost crucificat. Constantin nu l-a uitat pe Sfântul Pavel: a construit o bazilică deasupra mormântului apostolului pe Strada Ostiense. În 2009, Papa Benedict al XVI-lea a anunțat că, după mulți ani de studiu, arheologii din Vatican au fost siguri că resturile consacrate dintr-un sarcofag de sub altarul principal al Bazilicii Sfântului Pavel Extramurale din Roma sunt, de fapt, relicvele Sfântului Pavel.

Fragmente din oase au fost datate cu radiocarbon de experți care nu știau nimic despre proveniența lor și rezultatele au arătat că aparțineau cuiva care a trăit între secolele I și II. «Asta pare să confirme tradiția unanimă și indiscutabilă că acestea sunt resturile muritoare ale Apostolului Pavel», a spus Benedict al XVI-lea.”

Adaug, dragă cititorule, unele citate pentru reflecție:

 „Pentru martiriu se cere să existe luptă, adică, cineva care provoacă virtutea sau adevărul.”

P. Vitoria

 „Martiriul este o rubrică a Credinței.”

Fray Damián Cornejo

 „Prețul lucrurilor depinde de meritul lor, niciodată de epitetul lor.”

Shakespeare

„Fidelitatea este cea care produce miracolele patimei și ale voinței.”

Madame de Staël

 „Suferim mai mult pe măsură ce iubim mai mult. Suma durerilor posibile pentru fiecare suflet este proporțională cu gradul său de perfecțiune.”

Amiel

„HAEC AUTEM OMNIA IN FIGURA CONTINGEBANTIILLIS: SCRIPTA SUNTIAUTEM AD CORRECTIONEM NOSTRAM, IN QUOS FINES SAECULORUM DEVENERUNTI.”

Sancti Pauli Corinthiis Espistola Prima, cap.X, v.11

„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.”

Întâia Epistolă a Sfântului Pavel către Corintieni, cap. X, v.11.

Oremus

KWEN KHAN KHU