Apreciați cititori,
Vă trimit câteva reflecții prin care vreau să-mi răspund la întrebarea:
DE UNDE PROVINE LUMINA?
Uneori m-am întrebat: de unde provine lumina?
Răspuns: din ea însăși!
De ce?
Răspuns: Deoarece Lumina este Dumnezeu. De aceea Geneza biblică începe spunând: „Spiritul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor haosului… Și Dumnezeu a zis: Să se facă lumină! Și s-a făcut lumină!”. Și Geneza continuă spunându-ne: „Și Dumnezeu a numit lumina zi iar întunericul l-a numit noapte, și a fost dimineața și seara primei zile!”.
A spus-o deja Einstein: „Totul este relativ, există doar un lucru care nu este relativ: lumina în oricare dintre formele ei!”.
Lumina este foc iar focul este originea celor patru elemente.
„Dumnezeu este un foc de nestins care pe sine însuși se aprinde sau se stinge”, a declarat Heraclit… Când se aprinde creează Zile Cosmice –Maha-Manvantare– iar când se stinge generează Nopți Cosmice –Pralaye–, spune Gnoza…
Macro și microcosmosul sunt mutații ale luminii. Materia se reduce la energii, energiile la atomi iar atomii sunt guvernați de Ashim, inteligențele ignice.
În ultimă instanță, este însuși focul cristalizat ceea ce există în străfundul materiei.
Este focul și mutațiile sale cel care a produs spațiul multidimensional. Pe măsură ce urcăm spre dimensiunile superioare lumina se optimizează. Când coborâm în infradimensiuni lumina se diminuează, se reduce și se preschimbă în spectrul infraroșu, însă continuă să fie lumină adaptată la profunzimi. La fel cum focul topește metalele cele mai dense și mai brute, tot așa personalitățile metalice ale celor mai perverși demoni se topesc la căldura focurilor infernului. În acest fel este posibilă recuperarea materialului animico-energetic care aparține luminii…
„Lumină, mai multă lumină!”, a strigat Goethe în extazul său. Totul iese din lumină și, mai devreme sau mai târziu, se întoarce la Lumină…..
Pântecul cosmic care a gestat lumile, galaxiile, universurile și care a dat formă creației este lumină. Mulaprakriti o numesc hindușii.
Găurile negre pe care le observă în prezent telescoapele sunt tunele de lumină care comunică între ele diversele infinituri.
REZUMÂND: pe crucea Marelui Kabir din Galileea crucificat, s-a scris INRI, care tradus ar fi Igne natura renovatur integra, „focul reînnoiește integral întreaga natură”…
Sarcina umanoidului este să devină Om. Aceasta este posibil doar când umanoidul acumulează lumină și acea lumină îl face Om. Ulterior, acel Om devine Supraom pentru a fi devorat de Marele Arhitect sau adevăratul Demiurg: Theomegalogosul –Domnul Marelui Cuvânt–, și astfel se justifică și se consolidează opera sa pentru a dispărea apoi și a reapărea când îi dictează propria sa inteligență…
Omnia in duobus, duo in uno, unos in nihilo!, total se reduce la dualitate, dualitatea se reduce la unitate iar unitatea se reduce la neant.
Oremus.
Vă las acum câteva fraze pentru reflecția voastră:
„Adevărul și frumusețea, cu indestructibilă energie, își fac drum către lumină.”
Schiller
„Din toate elementele pe care le-a creat natura, lumina este creația cea mai înaltă.”
Schiller
„Cerul se servește de noi la fel cum noi ne servim de torță, nu iluminează pentru ea ci pentru noi.”
Shakespeare
„Omul a fost făcut, nu pentru a vedea lumina, ci pentru a vedea doar lucrurile pe care lumina le iluminează.”
Goethe
„Există în fiecare sat o lumină aprinsă: profesorul școlii; iar în spate o gură care suflă: preotul.”
Victor Hugo
SUB SPECIE AETERNITATIS.
─„Din perspectiva eternității.”─
KWEN KHAN KHU
