Mult îndrăgiți cititori și cititoare,
Vă trimit o nouă gravură intitulată…
…HORTUS NEC AMOENIOR ULLUS
─‘Nicio grădină nu este mai încântătoare’─
În textul în latină care se află la baza gravurii noastre putem citi:
Vena Dei donum est, auctorem grata revisunt Dona suum, agricolam, messe beante, suum.
Traducere: ‘Energia vitală este un dar al lui Dumnezeu; darurile binevenite se întorc, odată cu recolta care aduce bogăție, la propriul lor creator, la agricultorul lor’.
Analizând gravura noastră, în prim-plan, în stânga, se vede un semănător pe pământul căruia sunt împrăștiate cărți, unele deschise, altele închise, iar în dreapta un secerător în mijlocul unei recolte abundente care răsare dintr-o carte. În fundal, silueta orașului Freinsheim, Germania.
Prezenta ilustrație artistică, eminamente alchimică, face referire la Pământul nostru Filosofal, corpul nostru material sau vehiculul fizic, cu ajutorul căruia trebuie să realizăm MAREA OPERĂ.
Pe acest pământ vedem împrăștiate mai multe cărți, unele închise și altele deschise, ceea ce ne pune în contact cu simbolismul Maeștrilor artei transmutatorii. Unul dintre ei, V.M. Fulcanelli, ne spune următoarele:
„Corpul acestui înger, ale cărui două aripi înlocuiesc capul, este acoperit de sigiliul cărții deschise, împodobite cu steaua cabalistică și cu deviza în șapte cuvinte a Vitriolului: Visita Interiora Terrae, Rectificandoque, Invenies Occultum Lapidem. «Am văzut un alt înger ─scrie sfântul Ioan─ puternic, care cobora din cer învăluit într-un nor; deasupra capului avea curcubeul, iar chipul lui era ca soarele și picioarele lui ca niște coloane de foc, iar în mâna sa avea o cărticică deschisă. Și punându-și piciorul drept pe mare și pe cel stâng pe pământ, a strigat cu glas puternic, precum răcnește leul. Când a strigat, cele șapte tunete au vorbit cu propriile lor glasuri. Și când cele șapte tunete au vorbit, eram gata să scriu; dar am auzit un glas din cer spunându-mi: Pecetluiește cele spuse de cele șapte tunete și nu le scrie… Glasul pe care îl auzisem din cer mi-a vorbit din nou și mi-a spus: Du-te și ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă pe mare și pe pământ. M-am dus la înger, cerându-i să-mi dea cărticica. El mi-a răspuns: Ia-o și mănânc-o; îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea».
Acest produs, exprimat alegoric prin înger sau prin om ─atribut al evanghelistului sfântul Matei─, nu este altul decât mercurul filosofilor, de natură și calitate dublă: în parte fix și material, și în parte volatil și spiritual, care este suficient pentru a începe, a desăvârși și a multiplica opera.” […]
„Dar aici se impune o observație. Prin numele de liber și sub imaginea cărții, adoptate pentru a califica materia care conține dizolvantul, înțelepții au vrut să indice cartea închisă, simbol general al tuturor corpurilor brute, minerale sau metale, așa cum ni le oferă Natura sau cum industria omenească le pune în comerț”.
În acest fel, prieteni și prietene, ajungem să știm prin Gnoză că atât cartea închisă, cât și cartea deschisă simbolizează energia noastră creatoare, indispensabilă pentru a crea anatomia noastră ocultă, vehiculele noastre interne.
De asemenea, numitul Pământ Filosofal nu este altceva decât corpul nostru fizic, propriul nostru laborator în interiorul căruia se amestecă în mod inteligent energiile noastre mercuriale și care, fiind atinse la momentul potrivit de focul Divinei noastre Mame sau al Divinei Doamne Stella Maris, se transformă în ape mântuitoare care spală toate neajunsurile noastre încă de la originea timpurilor. Acesta este miracolul celui de-al patrulea tip de Mercur, substanță capabilă să ne transforme pe deplin în creaturi strălucitoare înaintea ochilor lui Dumnezeu.
Cuvintele V.M. Fulcanelli cu privire la Pământul Filosofal sunt interesante pentru înțelegerea noastră. Să vedem cum ne descrie acest detaliu în opera sa Lăcașurile filosofale:
„Aș spune, așadar, afirmă un autor anonim, că materia din care este alcătuită piatra filosofilor a fost creată odată cu omul și se numește pământ filosofal… Dar nimeni nu o cunoaște în afară de adevărații filosofi, care sunt fiii Artei”.
Este bine să subliniem că Adeptul pe care îl vedem în partea dreaptă a gravurii noastre culege din una dintre cărțile deschise un fel de vegetație minunată, rodul muncii sale cu Mercurul înțelepților. De aceea, una dintre frazele cu care am început explicarea gravurii noastre începe spunându-ne: „Energia vitală este un dar al lui Dumnezeu; darurile binecuvântate se întorc, odată cu recolta bogată, la propriul lor autor.” Prin aceste cuvinte ni se spune că aceia care avem grijă de propria noastră sămânță vom fi favorizați de natura însăși.
Vă ofer acum câteva fraze pentru reflecțiile voastre:
„Norocul îi ajută cu adevărat pe cei care au judecată bună.”
Euripide
„Norocul seamănă cu o piață: este suficient să aștepți pentru ca prețul să scadă.”
Bacon
„Norocul și nu înțelepciunea, este cel care guvernează viața omului.”
Cicero
„Norocul este ca o haină, care prea largă ne încurcă și prea strâmtă ne strânge.”
Horațiu
„Norocul se teme de cei curajoși și îi supune pe cei lași.”
Seneca
EX AEQUO ET BONO.
─‘În mod drept și bun.’─
KWEN KHAN KHU
