Dragi cititori și cititoare,
Vă trimit această imagine care face parte dintr-o serie de gravuri numită Thesaurus Philo-Politicus, publicată de Daniel Meisner în colaborare cu Eberhard Kieser începând din 1623.
…EX VITIO ALTERIUS SAPIENS EMENDAT SUUM
‘Din greșeala altuia, înțeleptul își îndreaptă propria greșeală’
În prim-plan observăm un înțelept privindu-se într-o oglindă, călare pe un unicorn. În fundal se află panorama orașului Arnheim, Olanda.
Ex vitio alterius, sapiens sua corrigit ultro, Et vitia emendat facta peracta choro.
Traducere: ‘Pornind de la greșeala altuia, înțeleptul își corectează spontan propriile greșeli și îndreaptă erorile făcute și săvârșite înaintea mulțimii’.
Textul german vechi afirmă același lucru: ‘Din viciile altora, omul înțelept le corectează și mai mult pe ale sale; și încetează să mai repete vechile sale fapte ─greșeli─ pe care le săvârșise înaintea lumii’.
Ce se vrea să ni se spună cu toate acestea, dragi cititori?
În primul rând, trebuie să începem prin a sublinia că această gravură face aluzie la arta alchimică. De aceea îl vedem pe alchimist privindu-se într-o oglindă, iar acest lucru ne conduce la tema direct legată de subiectul despre care ne vorbește: oglinda Alchimiei.
Referitor la aceasta, în prefața lucrării Lăcașurile filosofale apar pasaje precum acestea:
„Oglinda înțelepciunii, în mod evident, nu are nicio legătură cu obiectul folosit pentru reflectarea imaginii, fie că este făcut din metal, ca în Egiptul antic, sau din obsidian, ca în Roma cezarilor, sau din cristalul izvoarelor, în cele mai îndepărtate origini, ori din cea mai pură sticlă argintată în timpurile noastre moderne. Totuși, aceasta din urmă, sub forma unei lentile convexe și înclinate, este cea pe care o ține Prudența cu două chipuri opuse, gardiana mormântului lui Francisc al II-lea al Franței, în catedrala Sfântul Petru din Nantes, alături de cele trei însoțitoare ale sale: Justiția, Tăria și Cumpătarea.
[…]
„În împărăția sulfului ─insistă Cosmopolitul─, există o oglindă în care se vede întreaga lume. Oricine se uită în acea oglindă poate vedea și învăța cele trei părți ale înțelepciunii întregii lumi și, în acest fel, va deveni foarte înțelept în aceste trei regate, așa cum au fost Aristotel, Avicenna și mulți alții care, la fel ca restul învățătorilor, au văzut în acea oglindă cum a fost creată lumea”. ─De Sulphure, Coloniae, 1616, p. 65.─
Cu siguranță, dublul secret al nașterii și al morții, impenetrabil pentru cei mai înțelepți «după secol», cel al creației lumii și al sfârșitului ei tragic ca pedeapsă pentru lăcomia și mândria oamenilor, la fel de incomensurabile, nu sunt cele mai mici revelații vizuale pe care i le oferă adeptului Oglinda artei.”
Adaugă mai târziu V.M. Fulcanelli în aceeași operă, Lăcașurile filosofale, următoarele:
„Dar, în timp ce dragonul reprezintă mercurul solzos și volatil, produs al purificării superficiale a subiectului, șarpele, lipsit de aripi, rămâne hieroglifa mercurului comun, pur și curat, extras din corpul Magneziei sau materiei prime. Acesta este motivul pentru care anumite statui alegorice ale Prudenței au ca atribut șarpele fixat pe o oglindă, iar această oglindă, simbol al mineralului brut furnizat de Natură, devine luminoasă prin reflectarea luminii, adică prin manifestarea vitalității sale în șarpe sau mercurul pe care îl ținea ascuns sub învelișul său grosier.”
Venerabilul Maestru Samael Aun Weor, în opera sa DOCTRINA SECRETĂ DIN ANÁHUAC, ne spune lucruri precum acestea atunci când ne vorbește despre oglinda Alchimiei; să vedem:
„Când binecuvântatul ─referindu-se la Quetzalcóatl─ a ajuns în ținutul de culoare roșie, și-a așezat pe umeri purpura regilor divini și a înviat din morți.
«Se spune că atunci s-a văzut în ape ca într-o oglindă [oglinda Alchimiei]. Chipul său era din nou frumos [s-a întors în paradisul pierdut]. S-a îmbrăcat cu cele mai frumoase veșminte și, după ce a aprins un rug, s-a aruncat în el [focul sexual a distrus complet Eul său psihologic, fără să rămână nici măcar cenușa]; iar păsările cu penaj bogat [păsările Spiritului] au venit să vadă cum ardea: pasărea cu pieptul roșu, pasărea de culoarea turcoazului, pasărea irizată, pasărea roșie și albastră, cea galben-aurie și alte o mie de păsări prețioase. Când focul a încetat să mai ardă [odată consumată Marea Operă], inima sa s-a înălțat și a ajuns până la ceruri. Acolo s-a transformat într-o stea, iar acea stea este luceafărul dimineții și al amurgului. Mai înainte coborâse în regatul morților și, după șapte zile petrecute acolo, s-a înălțat transformat în astru».
Inițiatorul ne prezintă întotdeauna oglinda Alchimiei într-o mână, în timp ce cu cealaltă ține cornul Amalteei. Lângă el vedem Arborele Vieții, atât de studiat de cabaliștii ebraici. Oglinda simbolizează întotdeauna începutul operei, Arborele Vieții indică finalul ei, iar cornul abundenței, rezultatul”.
CONCLUZIE:
Colegi și colege, oglinda Alchimiei se referă la transformările pe care le realizează în noi transmutările noastre. Oglinda Alchimiei este cea care transformă total viața Adepților și îi transformă în ființe speciale prin intermediul minunatelor puteri ale Mercurului filosofilor.
Poate de aceea îl vedem și pe Adept așezat pe un unicorn ─simbol al castității absolute─, în timp ce se privește în oglinda Alchimiei.
În fundalul acestei ilustrații pot fi observate mai multe veliere care simbolizează diversele reiterări realizate de Adept în munca sa de laboratorium.
Vă adaug acum câteva fraze pentru reflecția voastră:
„Creștinismul a confundat prea mult castitatea cu prudența. Adevărata puritate este cea a iubirii. Un eunuc sau un seminarist pot să nu aibă nimic cast; zâmbetul unei logodnice poate fi infinit mai virginal decât cel al unei călugărițe.”
Guyau
„Puritatea, asemenea opalului, este considerată neînsemnată pentru că nu i se văd reflexele.”
Carmen Silva
„Nu există decât o singură puritate: cea dintâi, iar când se pierde, se pierde pentru totdeauna.”
Concepción Arenal
„O parte a prudenței constă în faptul că ceea ce se poate face pentru bine să nu se facă pentru rău.”
Cervantes
„Cel care are prudență nu are nevoie de protector.”
Juvenal
PHILOSOPHIA ANCILLA THEOLOGIAE.
─‘Filosofia este slujitoarea teologiei.’─
KWEN KHAN KHU
