„Omnis dies, omnis hora, qvam nihil sumus, ostendit” (Fiecare zi, fiecare oră ne arată cât de neînsemnați suntem)

Mult îndrăgiți prieteni și prietene,

Vă trimit cu această ocazie această gravură intitulată…

…OMNIS DIES, OMNIS HORA, QVAM NIHIL SUMUS, OSTENDIT

Imaginea este o gravură alegorică din secolul al XVII-lea intitulată Omnis dies, omnis hora, quam nihil sumus, ostendit, ‘Fiecare zi, fiecare oră ne arată cât de neînsemnați suntem’, care ne face să ne vedem propria nimicnicie. Opera face parte din faimoasa serie Thesaurus Philo-Politicus, publicată de Daniel Meisner (1585–1625) și Eberhard Kieser (1583–1631) la Frankfurt începând cu anul 1623.

În prim-plan apare un filosof sau un erudit ținând un ceas într-o mână și Soarele în cealaltă. În spatele lui, un schelet ─moartea─ ține o coasă. În fundal, o priveliște panoramică a orașului Freiburg im Breisgau, din Germania; astfel și-au conceput autorii mesajele, folosind reprezentări ale peisajelor urbane.

Câteva texte în latină:

QVAM NIHIL IN VITA SUMUS HAC, QVAM TURBA MISELLA, UNUSQUISQUE DIES, QUAELIBET HORA PROBAT.

Traducere: ‘Cât de neînsemnați suntem în această viață, ce jalnică mulțime, o dovedește fiecare zi în parte, fiecare oră’.

Iar textul în germană afirmă același lucru, iată traducerea: „Că nu suntem nimic în această viață, un popor nefericit înconjurat de moarte: acest lucru o dovedește, o dovedește în mod clar, și, da, în fiecare oră.”

Ce ni se spune prin toate acestea, dragi cititori?

În primul rând, trebuie să subliniem că doar cei care caută să se cunoască pe ei înșiși ajung să descopere falsitatea existenței noastre deșarte. Cei care se caută pe sine sunt iubitori de reflecție, de filosofie, de Adevăr… De aceea îl vedem pe acel filosof cu un Soare într-o parte și cu un ceas în cealaltă. Soarele este FIINȚA care îi luminează pe căutătorii Tatălui, iar ceasul le amintește constant că nu trebuie să pierdem timpul, că viața este foarte scurtă și că munca pentru autorealizare este grea și de lungă durată…….

Nu suntem nimic, dragi colegi, atâta timp cât suntem impregnați de cele zece mii de agregate psihologice pe care le purtăm în interiorul nostru.

Evident, moartea corpului nostru fizic ne înconjoară mereu și trebuie să fim vigilenți pentru a ne aminti că suntem întotdeauna supravegheați de ierarhiile divine și de destinul însuși. Când rătăcim cu Conștiința adormită, nu percepem aceste adevăruri, iar moartea ne înghite când îi vine cheful.

Să ne amintim un pasaj din unul dintre ceremonialele noastre:

„Trezește-te, frate! Trezește-te! Trezește-te! Ar fi lamentabil ca tu să continui adormit în lumea morților.

Frate, meditează profund asupra Domnului Marii Compasiuni.

O, nobile frate gnostic! Ceea ce se numește moarte a sosit acum. Părăsești lumea, dar nu ești tu singurul care o face. Moartea este coroana tuturor.

Nu continua să fii legat de această lume prin sentimentalisme, afecte și slăbiciuni, căci chiar dacă din ignoranță ai vrea să o faci, nu îți este convenabil. Amintește-ți de Mama ta Divină, caut-o în interiorul tău însuți, cere-i să te orienteze.”

Vă ofer acum câteva fraze pentru reflecția voastră:

„Moartea este măsura care ne face pe toți egali.”
P. Pedro de Guzmán

„Moartea a făcut din trup o locuință nefolositoare pentru suflet.”
Fray Luis de León

„Moartea dă lecții și exemple; moartea ne poartă degetul pe cartea vieții.”
José Martí

„Moartea, atât de temută de noi, nu este decât sfârșitul călătoriei vieții.”
Campoamor

„A muri nu este altceva decât a schimba locuința.”
Marcus Aurelius

MEMENTO MORI.
─‘Adu-ți aminte că vei muri.’─

KWEN KHAN KHU