Mult iubiți prieteni și prietene,
Aceasta este a noua gravură din colecția lui Daniel Meisner.
ARS NOSTRO SPERNITUR ÆVO este titlul său și se traduce prin ‘Arta [hermetică] este disprețuită în epoca noastră’.
Figura centrală este un bărbat în vârstă, un erudit sau artist, care merge pe jos ducând în spate un coș imens plin de instrumente și unelte: un compas, un echer, o riglă, un instrument astronomic antic care seamănă cu o cruce și care servește pentru a calcula distanța dintre două corpuri cerești, un glob pământesc etc., etc.
Pe panglica ce atârnă se poate citi: VIRES ACQVIRIT EVNDO, ceea ce înseamnă ‘Dobândește forțe mergând’; subiectul frazei trebuie să fie peregrinul care studiază misterele stelelor.
La picioarele sale se află o piatră de moară și o fântână, iar în fundal apare imaginea orașului Oppenheim, Germania. Piatra de moară face referire la Piatra Filosofală, acesta fiind motivul pentru care se află aproape de sursa de apă din apropiere.
O traducere a textului în germană veche: ‘Aceasta este cu siguranță o mare onoare, dar în zilele noastre nu i se mai acordă prea mult respect. Acolo unde există mulți oameni foarte cultivați și unde artele liberale sunt practicate cu rafinament’. Cuvintele în latină și traducerea lor:
Gloria vera haec est; sed nostro spernitur aevo; Aret ubi Clarius, Phocidas unda, latex.
‘Aceasta este adevărata glorie, dar în vremurile noastre este disprețuită. Apa curgătoare, lichidul se consumă acolo unde se află Clarius ─Apollo─, Focidul.’
Aici este necesar să explicăm două lucruri:
Primul este că cuvântul Focid nu există. Ar putea fi și focizi, dar acesta este un copac, un soi de păr, care nu are nicio legătură cu textul. Deși din punct de vedere gramatical nu este corect, singura explicație logică este că se referă la regiunea Focida, unde se afla sanctuarul din Delphi, consacrat lui Apollo. Clarius este un atribut al lui Apollo, care era venerat într-un oraș din Ionia. Se face astfel referire la două dintre cele mai mari sanctuare apolinice din lumea antică.
Al doilea lucru de remarcat este că cuvântul latex are multe sensuri: apă, vin, ulei, lapte, orice băutură sau lichid în general. Este clar că se referă la lichidul mercurial.
Verbul areo înseamnă ‘a se consuma’, ‘a deveni arid’, ‘a se usca’. Când Mercurul nostru se cristalizează în anatomia noastră ocultă, atunci vehiculele noastre interne sunt create.
Prin urmare, sensul general este că Mercurul este consumat, uscat până acolo unde se află cultul zeului Apolo, simbol al lui Cristos, căci odată fabricată PIATRA FILOSOFALĂ vom fi foarte aproape de Cristosul intim și, prin urmare, foarte probabil că munca noastră de transmutare va fi lăsată pe plan secund. Acesta este semnul conform căruia cunoașterea artei hermetice era deja disprețuită, din nefericire, chiar și acolo unde ar fi trebuit să se afle cei mai înțelepți oameni, ceea ce se află în deplină concordanță cu fraza în germană veche. Erudiția zilelor noastre este asociată cu intelectualismul van și insipid în raport cu lucrurile Spiritului.
Această gravură ne introduce într-o reflecție interesantă, și anume că, dacă deja în acele vremuri ─anii 1500, 1600 și 1700─ tot ceea ce era legat de ARTA TRANSMUTATORIE era disprețuit de mulțimi, iar oamenii începeau să se intereseze doar de erudiția intelectuală, atunci este normal ca în zilele noastre acest dispreț să se fi accentuat și mai mult în societatea noastră. De aceea, Fraternitatea Albă consideră în prezent că genul umanoizilor nu mai merită să i se deschidă porțile eliberării.
Vă ofer câteva fraze pentru reflecția voastră:
„Nu obosește niciodată cel care are încredere.”
Quevedo
„Credința constă în a accepta afirmațiile sufletului, iar lipsa credinței în a le nega.”
Emerson
„Nu există om înțelept fără credință.”
Tertulian
„Lasă ceea ce urmează în seama Zeilor.”
Horațiu
„Oamenii sunt capabili să săvârșească miracole atunci când au credință.”
Carlyle
GLADIUS DEI.
─‘Spada lui Dumnezeu.’─
KWEN KHAN KHU
