¿Por qué nos resulta casi imposible morir en sí mismos psicológicamente? (ES-FR-EN-RO)

¿Por qué nos resulta casi imposible morir en sí mismos psicológicamente? (ES-FR-EN-RO) 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Español Français English Română

Español:

Amigos y amigas:

Quiero haceros llegar unas líneas acerca de:

¿POR QUÉ NOS RESULTA CASI IMPOSIBLE MORIR EN SÍ MISMOS PSICOLÓGICAMENTE?

Estimados lectores y lectoras, el mensaje que ahora mismo os estoy haciendo llegar será leído por todos vosotros, entendido intelectualmente por todos, pero tan solo UNOS POCOS lo comprenderán íntimamente en las reconditeces de sus corazones.

Nuestras enseñanzas, nuestra doctrina, hace siempre énfasis en la NECESIDAD IMPERIOSA de nuestra muerte mística. Lo han dicho millones de veces todos los que han llegado a la Maestría ─bien alcanzada─ en relación con la vivencia del Camino Secreto. El mismo Kabir de Galilea lo enfatizó siempre: «Si el grano no muere la planta no nace», etc., etc., etc.

Esas frases las leemos continuamente en las obras de nuestro bendito Avatara de Acuario, pero, obviamente, el caparazón, la coraza de nuestro querido EGO ANIMAL, realmente, no nos deja llegar a la COMPRENSIÓN PROFUNDA de esa necesidad…, y mientras no hayamos llegado a dicha comprensión en todos los niveles de nuestra psiquis, resultará siempre pesadísimo para todos nosotros el famoso anhelo de MORIR EN SÍ MISMOS.

Haciendo un análisis de fondo, paciente lector, hemos de decir que, sin los siguientes ingredientes, resulta más que imposible alcanzar la destrucción de nuestro enemigo secreto que nos ha separado de la Luz durante miles de años. Veamos esos ingredientes:

  1. Necesitamos llegar a sentir ASCO DE NOSOTROS MISMOS.
  2. Es preciso sentir ASCO DE LO QUE SOMOS.
  3. Es urgente SENTIRNOS DIVORCIADOS DE LA VIDA ACTUAL.
  4. Es imprescindible rogar, rogar, rogar a la GRAN LEY que nos permita alcanzar la muerte del MÍ MISMO, del SÍ MISMO, pues no debemos olvidar que con muchos de nuestros agregados hemos adquirido GRANDES KARMAS por el daño que hemos causado a los demás y a nosotros mismos. Esa es la razón u origen de los YOES CAUSAS.
  5. Igualmente, es ultranecesario que EL REMORDIMIENTO nos acompañe constantemente para llegar a sentir vergüenza a causa de nuestro estado interior…

Para conseguir todos estos ingredientes, estimado lector, es obvio que necesitamos vivir, permanentemente, en estado de AUTOBSERVACIÓN y de AUTORREFLEXIÓN, que será siempre acompañado de nuestras meditaciones. Indudablemente que vosotros me diréis: «TODO ESO YA LO SABEMOS…». Y entonces os pregunto: ¿por qué, entonces, no habéis muerto? La respuesta es una sola: sabemos las cosas hasta de memoria pero nunca hemos analizado ni reflexionado todo aquello a fondo…..

Aquellas mujeres que se han provocado abortos, ¿¿¿han sentido profundamente, alguna vez, que fueron ASESINAS y se fueron lanza en ristre contra el Espíritu Santo y contra la Divina Madre, que es Dios en nosotros???

Aquellas mujeres que se hicieron la extirpación de sus ovarios o que se ligaron sus trompas para poder FORNICAR cuando quisiesen y sin tener, según el Yo, la preocupación de quedarse embarazadas, ¿han sentido real REMORDIMIENTO por todo aquello que realizaron?

Aquellos hombres que se hicieron la VASECTOMÍA para no dejar encinta a su esposa o a las diversas mujeres con las que se acostaron en el lecho de Procusto, ¿¿¿han sentido vergüenza y pena moral por haber traicionado al Espíritu Santo y a su propio SER, haciéndole a Él imposible la utilización de nuestro cuerpo físico para llevar a cabo su AUTORREALIZACIÓN???

Aquellos que, queriendo desafiar a Dios, se sometieron a cirugías para cambiar de sexo y tornáronse hombres ─si eran mujeres─ o mujeres ─si eran hombres─, ¿¿¿han llegado alguna vez a sentir remordimientos por estos macabros hechos???

Todas aquellas personas cuyos agregados de lujuria terminaron llevándolas a convertirse en GAIS o LESBIANAS, ¿alguna vez se preguntaron si eran normales, si se estaban trastornando, o posiblemente les daba igual?

Cuando nos parece NORMAL lo ANORMAL hemos traspasado los límites racionales para caer en los brazos de la INCOHERENCIA. Así está psíquica, moral y espiritualmente nuestro género pseudohumano.

No olvidemos que el GRAN ARQUITECTO DEL UNIVERSO hizo al hombre a su imagen y semejanza. Entonces, si somos algo que no es ni hombre ni mujer, ¿qué es lo que somos? Todos aquellos o aquellas que dicen haber SALIDO DEL ARMARIO, para colmo, lo dicen con ORGULLO, como si hubiesen alcanzado un peldaño trascendental en sus vidas, y el colmo es que, mundialmente, ahora se han creado los famosos colectivos LGTB que exhiben con desfiles y espectáculos fiesteros el llamado «ORGULLO GAY». ¿A dónde vamos? ¿De qué están esas gentes orgullosas? ¿De ser anormales?…

Ya podemos buscar mil excusas científicas para crear SOFISMAS DE DISTRACCIÓN INTELECTUAL, cosa en la que nos hemos convertido en expertos, pero la TRISTE REALIDAD es que estamos inmersos en UN CAOS TOTAL en todos los niveles de nuestra existencia.

Hay que saber, por otra parte, que, para colmo, «todo pecado será perdonado menos aquel que atenta contra el Espíritu Santo». Aquello que no es perdonado hay que pagarlo con mucho dolor o espantosísimas penas morales igualmente dolorosas. Todos los atentados que le hacemos a nuestra Madre Tierra, de diversas maneras, hasta haber llegado al punto de hacerla poco a poco inhabitable, matando miles y miles de especies que ya están en extinción…, ¿esto no cuenta…? Claro que cuenta y muchísimo. Todos los reinos de la naturaleza están siendo violados, alterados en sus genes, en los animales y en los vegetales, con propósitos malignos y buscando provechos altamente egoicos.

Recuerdo a un estúpido científico israelí que llegó a jactarse de haber creado un pollo sin plumas con el pretexto de que esto ahorraba horas de trabajo a los carniceros. ¿Es esto una excusa? ¿Ese elemental ni siquiera tiene derecho a vivir su corta vida al menos con su plumaje? ¿Hasta dónde llegará nuestra crueldad?… Lo peor de todo esto es que eso es considerado AVANCE CIENTÍFICO Y LOGRO DE UNA CIVILIZACIÓN…

Si observamos todos estos aconteceres nos daremos cuenta de una triste realidad: a nadie le interesa NADA, NADA, NADA, lo que está sucediendo. Podríamos preguntarnos por qué. RESPUESTA: porque nos hemos vuelto ABSOLUTAMENTE EGOÍSTAS y solo nos interesan nuestras viditas personales. En estas condiciones: ¿tenemos derecho a ser escuchados por la GRAN LEY cuando pedimos que se nos ayude a MORIR EN SÍ MISMOS?

Cuando una persona comienza a expandir su SENTIDO DE LA AUTOBSERVACIÓN comienza a pasar por grandes traumas morales, enormes tristezas, vergüenzas terribles, porque comienza a ver claramente que ha pasado el tiempo de su vida y de otras existencias totalmente CIEGO, IGNORANDO QUE SE HABÍA CONVERTIDO EN UN MONSTRUO, en un ENTE inhumano con apariencia humana….. Si esto se hace cada vez más profundo en la persona comienza a sentir ASCO DE SÍ MISMA y, por consecuencia, ASCO DE SU VIDA Y DE LA VIDA ACTUAL.

«Mientras nos dominen los DESEOS estaremos atados al SAMSARA», decía SIDDHARTA GAUTAMA, el Buddha AMITABHA.

Esto es una verdadera desgracia. Tenemos miles y miles de deseos de diversa índole, todos conectados con los SIETE PECADOS CAPITALES, ¿entonces qué? ¿Sentimos remordimientos por estar en este estado o quizás consideramos que es normal ser poseídos por diversos instintos y deseos animales y seguir así hasta el fin de nuestros días…? ¡Cosa que sería muy trágica!

Es indispensable, querido lector, para MORIR EN SÍ MISMOS activar nuestra Conciencia, luchar por el DESPERTAR PSÍQUICO cueste lo que cueste, y para ello está el faquirismo gnóstico ─padecimientos voluntarios y sacrificios conscientes─. Hay necesidad de llenarnos de fuerzas superiores que activen nuestra psiquis y para eso allí tenemos las RUNAS y los EJERCICIOS ZODIACALES que nos entregó nuestro bendito Avatara: V.M. SAMAEL AUN WEOR. ¿Por qué no hacemos nuestras prácticas esotéricas? ¿Por qué todo se lo queremos dejar al tiempo? Es importante comprender que EL TIEMPO NO PERFECCIONA, el TIEMPO ES EL MISMO EGO, el TIEMPO ES UN ENGAÑO… Si pensamos que el TIEMPO PERFECCIONA a estas alturas tendríamos que ser ya Dioses y Diosas y, sin embargo, ¿¿¿¿por qué cada vez somos peores????

Se necesita ser profundos, ínclito lector. Si no hay profundidad en nuestros anhelos moriremos, perderemos nuestro cuerpo físico y continuaremos en los mundos internos con nuestros SUEÑOS de siempre…

«¡MEDITEMOS Y REFLEXIONEMOS, AÚN ESTAMOS A TIEMPO!», NOS DICEN NUESTROS CEREMONIALES.

Os dejo ahora unas frases para la reflexión:

«La honestidad siempre anda acompañada con la vergüenza y la vergüenza con la honestidad».

Cervantes

«El honor es cristal puro que con un soplo se quiebra».

Lope de Vega

«Aquel hombre que pierde la honra por su negocio, pierde el negocio y la honra».

Quevedo

«La virtud es un libro austero y triunfante en que todo padre debe hacer deletrear a su hijo».

Victor Hugo

AUM.

SEAN CON TODOS VOSOTROS LAS EMANACIONES DEL GRAN ARQUITECTO DEL UNIVERSO.

KWEN KHAN KHU

Français:

Amis et amies :

Je veux vous faire parvenir quelques lignes sur :

POURQUOI NOUS EST-IL PRESQUE IMPOSSIBLE DE MOURIR EN NOUS-MÊMES PSYCHOLOGIQUEMENT ?

Chers lecteurs et lectrices, le message que je suis en train de vous faire parvenir à l’instant même sera lu par vous tous, compris intellectuellement par tous, mais seuls QUELQUES-UNS le comprendront intimement au plus profond de leurs cœurs.

Nos enseignements, notre doctrine, met toujours l’accent sur la NÉCESSITÉ IMPÉRIEUSE de notre mort mystique. Tous ceux qui ont atteint la Maîtrise ─ bien acquise ─ quant à l’expérience du Chemin secret, l’ont dit des millions de fois. Le Kabîr de Galilée lui-même l’a toujours souligné : « Si le grain ne meurt pas, la plante ne naît pas », etc., etc., etc.

Ces phrases, nous les lisons continuellement dans les œuvres de notre béni Avatar du Verseau, mais, évidemment, la carapace, la cuirasse de notre cher EGO ANIMAL, ne nous laisse réellement pas atteindre la COMPRÉHENSION PROFONDE de cette nécessité…, et tant que nous n’aurons pas atteint cette compréhension dans tous les niveaux de notre psyché, la fameuse aspiration de MOURIR EN NOUS-MÊMES s’avèrera toujours extrêmement lourde pour nous tous.

En faisant une analyse profonde, patient lecteur, nous devons dire que, sans les ingrédients suivants, il s’avère plus qu’impossible d’atteindre la destruction de notre ennemi secret qui nous a séparé de la Lumière durant des milliers d’années. Voyons ces ingrédients :

  1. Nous avons besoin d’arriver à sentir le DÉGOÛT DE NOUS-MÊMES.
  2. Il est nécessaire de sentir DU DÉGOÛT DE CE QUE NOUS SOMMES.
  3. Il est urgent de NOUS SENTIR DIVORCÉS DE LA VIE ACTUELLE.
  4. Il est indispensable d’implorer, implorer, implorer la GRANDE LOI de nous permettre d’atteindre la mort du MOI-MÊME, du SOI-MÊME, car nous ne devons pas oublier qu’avec beaucoup de nos agrégats nous avons acquis de GRANDS KARMAS pour le mal que nous avons causé aux autres et à nous-mêmes. C’est là la raison ou origine des MOIS CAUSES.
  5. De même, il est ultra-nécessaire que LE REMORDS nous accompagne constamment pour arriver à sentir de la honte à cause de notre état intérieur…

Pour obtenir tous ces ingrédients, cher lecteur, il est évident que nous avons besoin de vivre, de façon permanente, en état d’AUTO-OBSERVATION et d’AUTO-RÉFLEXION, qui sera toujours accompagné de nos méditations. Il est indéniable que vous me direz : « TOUT CELA NOUS LE SAVONS DÉJÀ… ». Et alors je vous demande : pourquoi n’êtes-vous alors pas mort ? Il n’y a qu’une seule réponse : nous savons les choses même par cœur mais nous n’avons jamais analysé ni réfléchi sur tout cela à fond…..

Ces femmes qui se sont fait avorter, ont-elles senti profondément, une fois, qu’elles ont été des MEUTRIÈRES et qu’elles sont allées, lance à la main, contre l’Esprit Saint et contre la Divine Mère, qui est Dieu en nous ??? 

Ces femmes qui se sont fait retirer leurs ovaires ou qui se sont fait ligaturer les trompes pour pouvoir FORNIQUER quand elles le veulent et sans avoir, selon le Moi, la préoccupation de tomber enceintes, ont-elles senti un REMORDS réel pour tout ce qu’elles ont fait ?

Ces hommes qui se sont fait faire la VASECTOMIE pour ne pas engrosser leur épouse ou les diverses femmes avec lesquelles ils se sont couchés dans le lit de Procuste, ont-ils ressenti de la honte et de la peine morale pour avoir trahi l’Esprit Saint et leur propre ÊTRE, lui rendant à Lui impossible l’utilisation de notre corps physique pour mener à bien son AUTORÉALISATION ???

Ceux qui, voulant défier Dieu, se sont soumis à des chirurgies pour changer de sexe et qui sont devenus des hommes ─ si c’étaient des femmes ─ ou des femmes ─ si c’étaient des hommes ─, ont-ils senti une fois des remords pour ces actes macabres ???

Toutes ces personnes dont les agrégats de luxure ont fini par les transformer en GAYS ou LESBIENNES, se sont-ils une fois demandés s’ils étaient normaux, s’ils étaient dérangés, ou cela leur était-il probablement égal ?

Quand l’ANORMAL nous semble NORMAL, nous avons dépassé les limites rationnelles pour tomber dans les bras de l’INCOHÉRENCE. Notre genre pseudo-humain est comme ça psychiquement, moralement et spirituellement.

N’oublions pas que le GRAND ARCHITECTE DE L’UNIVERS a fait l’homme à son image et ressemblance. Alors, si nous sommes quelque chose qui n’est ni homme ni femme, que sommes-nous ? Tous ceux ou celles qui disent être SORTIS DU PLACARD, pour comble, le disent avec ORGUEIL, comme s’ils avaient atteint une étape transcendantale dans leurs vies, et le comble c’est qu’on a maintenant créé, mondialement, les fameux collectifs LGTB qui exhibent avec des défilés et des spectacles festifs le dénommé « ORGUEIL GAY ». Où allons-nous ? De quoi ces personnes sont-elles orgueilleuses ? D’être anormales?…

Nous pouvons déjà chercher mille excuses scientifiques pour créer des SOPHISMES DE DISTRACTION INTELLECTUELLE, chose en laquelle nous sommes devenus des experts, mais la TRISTE RÉALITÉ c’est que nous sommes immergés dans UN CHAOS TOTAL dans tous les niveaux de notre existence.

Il faut savoir, d’autre part, que, pour comble, « tout péché sera pardonné sauf celui qui porte atteinte à l’Esprit Saint ». Ce qui n’est pas pardonné, il faut le payer avec beaucoup de douleur ou d’épouvantables peines morales également douloureuses. Tous les attentats que nous faisons contre notre Mère Terre, de diverses manières, jusqu’à en être arrivé au point de la rendre peu à peu inhabitable, en tuant des milliers et des milliers d’espèces qui sont maintenant en extinction…, cela ne compte-t-il pas… ? Bien sûr que ça compte et énormément. Tous les royaumes de la nature sont en train d’être violés, altérés dans leurs gènes, dans les animaux et dans les végétaux, avec des objectifs malveillants et en cherchant des profits hautement égoïques.

Je me souviens d’un scientifique israélien stupide qui en vint à se vanter d’avoir créé un poulet sans plumes sous le prétexte que cela économisait des heures de travail aux bouchers. Et cela est-il une excuse ? Cet élémental n’a-t-il même pas le droit de vivre sa courte vie au moins avec son plumage ? Jusqu’où notre cruauté arrivera-t-elle ?… Le pire de tout cela, c’est que c’est considéré comme du PROGRÈS SCIENTIFIQUE ET LA RÉUSSITE D’UNE CIVILISATION…

Si nous observons tous ces évènements, nous nous rendrons compte d’une triste réalité : tout le monde SE FICHE, SE FICHE, SE FICHE de ce qui est en train d’arriver. Nous pourrions nous demander pourquoi. RÉPONSE : parce que nous sommes devenus ABSOLUMENT ÉGOÏSTES et seules nos petites vies personnelles nous intéressent. Dans ces conditions : avons-nous le droit d’être écoutés par la GRANDE LOI quand nous demandons qu’elle nous aide à MOURIR EN NOUS-MÊMES ?

Quand une personne commence à élargir son SENS DE L’AUTO-OBSERVATION, elle commence à passer par de grands traumatismes moraux, d’énormes tristesses, des hontes terribles, parce qu’elle commence à voir clairement qu’elle a passé le temps de sa vie et d’autres existences totalement AVEUGLE, EN IGNORANT QU’ELLE ÉTAIT DEVENUE UN MONSTRE, une ENTITÉ inhumaine avec une apparence humaine….. Si cela devient de plus en plus profond dans la personne, elle commence à sentir du DÉGOÛT D’ELLE-MÊME et, par conséquent, DU DÉGOÛT DE SA VIE ET DE LA VIE ACTUELLE.

« Tant que les DÉSIRS nous dominent nous serons attachés au SAMSARA », disait SIDDHARTA GAUTAMA, le Bouddha AMITABHA.

Cela est une vraie disgrâce. Nous avons des milliers et des milliers de désirs de nature diverse, tous connectés aux SEPT PÉCHÉS CAPITAUX, alors quoi ? Sentons-nous des remords d’être dans cet état ou peut-être considérons-nous qu’il est normal d’être possédés par divers instincts et désirs animaux et continuer ainsi jusqu’à la fin de nos jours… ? Chose qui serait très tragique !

Il est indispensable, cher lecteur, pour MOURIR EN NOUS-MÊMES d’activer notre Conscience, de lutter pour l’ÉVEIL PSYCHIQUE coûte que coûte, et à cet effet il y a le fakirisme gnostique ─ souffrances volontaires et sacrifices conscients ─. Il est nécessaire de nous remplir de forces supérieures qui activent notre psyché et pour cela nous avons les RUNES et les EXERCICES ZODIACAUX que nous a remis notre béni Avatar : le V.M. SAMAEL AUN WEOR. Pourquoi ne faisons-nous pas nos pratiques ésotériques ? Pourquoi voulons-nous tout laisser au temps? Il est important de comprendre que LE TEMPS NE PERFECTIONNE PAS, le TEMPS C’EST L’EGO LUI-MÊME, le TEMPS EST UNE TROMPERIE… Si nous pensons que le TEMPS PERFECTIONNE, à l’heure qu’il est nous devrions être déjà des Dieux et des Déesses et, cependant, pourquoi sommes-nous de pire en pire ????

Il est nécessaire d’être profonds, illustre lecteur. S’il n’y a pas de profondeur dans nos aspirations, nous mourrons, nous perdrons notre corps physique et nous continuerons dans les mondes internes avec nos RÊVES de toujours… 

« MÉDITONS ET RÉFLÉCHISSONS, IL NOUS RESTE ENCORE DU TEMPS ! », NOUS DISENT NOS CÉRÉMONIES.

Je vous laisse maintenant quelques phrases pour la réflexion :

« L’honnêteté est toujours accompagnée de la honte et la honte de l’honnêteté ».

Cervantes

« L’honneur est un cristal pur, qu’un souffle suffit à briser ».

Lope de Vega

« L’homme qui perd l’honneur à cause du négoce perd le négoce et l’honneur ».

Quevedo

« La vertu, c’est un livre austère et triomphant. Où tout père doit faire épeler son enfant ».

Victor Hugo

AUM.

QUE LES ÉMANATIONS DU GRAND ARCHITECTE DE L’UNIVERS SOIENT AVEC VOUS TOUS.

KWEN KHAN KHU

English:

Dear friends:

I want to send you a few lines on:

WHY IS IT ALMOST IMPOSSIBLE FOR US TO DIE PSYCHOLOGICALLY WITHIN OURSELVES?

Esteemed readers, the message that I am sending you right now will be read by all of you, intellectually understood by all, but only A FEW will understand it intimately in the innermost depth of their hearts.

Our teachings, our doctrine, always emphasize on the IMPERIOUS NEED of our mystical death. It has been said millions of times by all those who have reached Mastery ─well attained─ in relation to the experience of the Secret Path. The Kabir of Galilee himself always emphasized: “If the grain does not die, the plant does not grow,” etc., etc., etc.

We read those sentences continually in the books of our blessed Avatar of Aquarius, but, obviously, the carapace, the shell of our beloved ANIMAL EGO, really, does not allow us to reach the DEEP COMPREHENSION of that need …, and as long as we have not reached this comprehension at all levels of our psyche, the famous longing to DIE WITHIN OURSELVES will always be very heavy for all of us.

Making a thorough analysis, patient reader, we have to say that, without the following ingredients, it is more than impossible to achieve the destruction of our secret enemy that has separated us from the Light for thousands of years. Let us look at those ingredients:

A. We need to come to feel DISGUSTED WITH OURSELVES.

B. It is necessary to feel DISGUSTED OF WHAT WE ARE.

C. It is urgent to FEEL DIVORCED FROM CURRENT LIFE.

D. It is essential to beg, beg, beg the GREAT LAW to allow us to attain the death of MYSELF, of ONESELF, because we must not forget that with many of our aggregates we have acquired GREAT KARMAS for the harm we have caused to others and ourselves. That is the reason or origin of the CAUSAL “I’s”.

E. Likewise, it is extremely necessary for REMORSE to constantly accompany us in order to feel ashamed because of our inner state…

In order to get all these ingredients, esteemed reader, it is obvious that we need to live, permanently, in a state of SELF-OBSERVATION and SELF-REFLECTION, which will always be accompanied by our meditations. Undoubtedly, you will tell me: “WE ALREADY KNOW ALL THIS …”. And then I ask you: why, then, have you not died? The answer is only one: we know things even by heart but we have never analyzed or reflected on all that in depth…..

Those women who have had abortions, have they ever deeply felt that they were MURDERERS and they launched themselves went on rampage against the Holy Spirit and against the Divine Mother, who is God in us???

Those women who had their ovaries removed or had their tubes tied in order to FORNICATE whenever they wanted and without having, according to the “I”, the worry of getting pregnant, have they felt real REMORSE for everything they did?

Those men who had a VASECTOMY so as not to make their wife pregnant or the various women with whom they slept in the bed of Procrustes, have they felt shame and moral pain for having betrayed the Holy Spirit and their own BEING, making it impossible for Him to use our physical body to carry out His SELF-REALIZATION???

Those who, wanting to defy God, underwent sex change surgeries and became men ─if they were women─ or women ─if they were men─, have they ever felt remorse for these macabre deeds???

All those people whose aggregates of lust ended up leading them to become GAYS or LESBIANS, did they ever wonder if they were normal, if they were getting deranged, or did they possibly not care?

When the ABNORMAL seems NORMAL to us we have crossed the rational limits to fall into the arms of INCOHERENCE. This is how our pseudo-human genus is psychically, morally and spiritually.

Let us not forget that the GREAT ARCHITECT OF THE UNIVERSE made man in his image and likeness. So if we are something that is neither male nor female, what are we? All those who say that they have CAME OUT OF THE CLOSET, to top it all off, they say it with PRIDE, as if they had reached a transcendental step in their lives, and the last straw is that, worldwide, now the famous LGTB collectives have created the so called “GAY PRIDE” which exhibits parades and party spectacles. Where are we going? What are these people proud of? Of being abnormal?…

We can look for a thousand scientific excuses to create SOPHISMS OF INTELLECTUAL DISTRACTION, something in which we have become experts, but the SAD REALITY is that we are immersed in TOTAL CHAOS at all levels of our existence.

We must know, on the other hand, that, on top of that, “all sin shall be forgiven except the one that attempts against the Holy Spirit.” That which is not forgiven must be paid for with great pain or terrible moral pains that are equally painful. All the attacks that we cause on our Mother Earth, in various ways, until we have reached the point of making it uninhabitable little by little, killing thousands and thousands of species that are already in extinction…, does it not count…? Of course it counts and a lot. All the kingdoms of nature are being violated, altered in their genes, in animals and plants, for evil purposes and seeking highly egoic profits.

I remember a stupid Israeli scientist who even bragged about creating a featherless chicken on the pretext that it saved butchers hours of work. Is this an excuse? Does this elemental not even have the right to live its short life at least with its plumage? How far will our cruelty go?… The worst thing about all this is that this is considered SCIENTIFIC ADVANCE AND ACHIEVEMENT OF A CIVILIZATION…

If we observe all these events we will realize a sad reality: nobody cares about ANYTHING, ANYTHING, ANYTHING that is happening. We might wonder why. THE ANSWER IS: because we have become ABSOLUTELY EGOIC and we are only interested in our personal lives. Under these conditions: do we have the right to be heard by the GREAT LAW when we ask to be helped to DIE IN OURSELVES?

When a person begins to expand his SENSE OF SELF-OBSERVATION, he begins to go through great moral traumas, enormous sadness, terrible shame, because he begins to see clearly that he has spent the time of his life and other existences totally BLIND, IGNORING THAT HE HAD BECOME A MONSTER, in an inhuman ENTITY with human appearance….. If this goes deeper and deeper in the person, he begins to feel DISGUSTED WITH HIMSELF and, consequently, DISGUSTED WITH HIS LIFE AND THE CURRENT LIFE.

“As long as DESIRES dominate us, we will be tied to SAMSARA”, said SIDDHARTA GAUTAMA, the Buddha AMITABHA.

This is a real disgrace. We have thousands and thousands of desires of various kinds, all connected with the SEVEN DEADLY SINS, and then? Do we feel remorse for being in this state or do we perhaps consider that it is normal to be possessed by various animal instincts and desires and continue like this until the end of our days…? Which would be very tragic!

It is indispensable, dear reader, in order to DIE WITHIN OURSELVES, to activate our Consciousness, to fight for the PSYCHIC AWAKENING at all costs, and for this there is the Gnostic fakirism ─voluntary sufferings and conscious sacrifices─. There is a need to fill ourselves with superior forces that activate our psyche and for that we have the RUNES and the ZODIACAL EXERCISES that our blessed Avatar gave us: the V.M. SAMAEL AUN WEOR. Why do we not do our esoteric practices? Why do we want to leave everything to time? It is important to understand that TIME DOES NOT PERFECT, TIME IS THE EGO ITSELF, TIME IS A DECEPTION… If we think that TIME PERFECTS, at this point we would already have to be Gods and Goddesses and, nevertheless, why are we becoming worse all the time????

It takes being profound, distinguished reader. If there is no depth in our longings we will die, we will lose our physical body and we will continue in the internal worlds with our DREAMS of always…

“LET US MEDITATE AND REFLECT, WE STILL HAVE TIME!”, OUR CEREMONIALS TELL US.

I now leave you some sentences for reflection:

 “Honesty is always accompanied by shame and shame by honesty.”

Cervantes

“Honor is pure crystal that breaks with one breath.”

Lope de Vega

 “The man who loses his honor for his business, loses his business and his honor.”

Quevedo

“Virtue is an austere and triumphant book in which every father must make his child write?”

Victor hugo

AUM.

MAY THE EMANATIONS OF THE GREAT ARCHITECT OF THE UNIVERSE BE WITH ALL OF YOU.

KWEN KHAN KHU

Română:

Prieteni și prietene!

Vreau să vă trimit câteva rânduri cu privire la:

DE CE SE DOVEDEȘTE APROAPE IMPOSIBIL SĂ MURIM PSIHOLOGIC ÎN NOI ÎNȘINE?

Stimați cititori și cititoare, mesajul pe care vi-l trimit chiar acum va fi citit de voi toți, înțeles la nivel intelectual de toți, însă doar CÂȚIVA îl vor înțelege în mod intim în profunzimile sufletelor lor.

Învățăturile noastre, doctrina noastră, accentuează mereu NECESITATEA IMPERIOASĂ a morții noastre mistice. Au spus-o de milioane de ori toți cei care au ajuns la Măiestria –bine realizată– în legătură cu trăirea Drumului Secret. Însuși Kabirul din Galileea a accentuat mereu: „Dacă sămânța nu moare, planta nu se naște.” etc., etc., etc.

Citim continuu aceste fraze în operele iubitului nostru Avatar al Vărsătorului, însă evident, carapacea, blindajul iubitului nostru EGO ANIMALIC, realmente nu ne lasă să ajungem la ÎNȚELEGEREA PROFUNDĂ a acestei necesități… Și atâta timp cât nu vom fi ajuns la respectiva înțelegere, în toate nivelurile psihicului nostru, faimoasa năzuință de A MURI ÎN NOI ÎNȘINE se va dovedi mereu extrem de grea pentru noi toți.

Făcând o analiză de fond, răbdătorule cititor, trebuie să spunem că fără ingredientele următoare, se dovedește mai mult decât imposibil să se ajungă la distrugerea inamicului nostru secret care ne-a separat de Lumină de-a lungul a mii de ani. Să vedem aceste ingrediente:

  1. Trebuie să ajungem să simțim GREAȚĂ DE NOI ÎNȘINE.
  2. Este corect să simțim SCÂRBĂ DE CEEA CE SUNTEM.
  3. Este urgent SĂ NE SIMȚIM SEPARAȚI DE VIAȚA ACTUALĂ.
  4. Este indispensabil să ne rugăm, să ne rugăm, să ne rugăm MARII LEGI să ne permită să obținem moartea SINELUI ÎNSUȘI, A LUI MINE ÎNSUMI, deoarece nu trebuie să uităm că am contractat KARME MARI cu multe dintre defectele noastre, din cauza răului pe care l-am provocat celorlalți și nouă înșine. Aceasta este rațiunea și originea EURILOR CAUZALE.
  5. La fel, este ultranecesar ca REMUȘCAREA să ne însoțească în mod constant pentru a ajunge să simțim rușine față de starea noastră interioară…

Pentru a obține toate aceste ingrediente, apreciate cititor, este evident că trebuie să trăim, în mod permanent, în stare de AUTOOBSERVARE și de AUTOREFLECȚIE, care va fi mereu însoțită de meditațiile noastre. Fără îndoială că îmi veți zice: „DEJA ȘTIM TOATE ACESTEA…” Și atunci vă întreb: de ce nu ați murit atunci? Răspunsul este unul singur: cunoaștem lucrurile pe de rost însă nu am analizat și nici nu am reflectat niciodată la toate acestea în profunzime…

Acele femei care au făcut avorturi, au simțit vreodată în mod profund că au fost ASASINE și că s-au lansat împotriva Spiritului Sfânt și contra Mamei Divine, care este Dumnezeu în noi???

Acele femei care și-au extirpat ovarele sau care și-au legat trompele pentru a putea FORNICA atunci când vor și fără să aibă, conform Eului, grija de a rămâne gravide, au simțit cu adevărat REMUȘCARE pentru tot ceea ce au făcut?

Acei bărbați care și-au făcut VASECTOMIE pentru a nu-și lăsa însărcinată soția sau diversele femei cu care s-au culcat în patul lui Procust, au simțit rușine și durere morală pentru că l-au trădat pe Spiritul Sfânt și pe propria lor FIINȚĂ, făcând pentru Ea imposibilă folosirea corpului nostru fizic pentru a duce la capăt AUTOREALIZAREA sa???

Cei care, dorind să-l sfideze pe Dumnezeu, s-au supus la operații pentru schimbare de sex și să devină bărbați –dacă erau femei– sau femei –dacă erau bărbați– au ajuns vreodată să simtă căință pentru aceste fapte macabre???

Toate acele persoane ale căror agregate de desfrâu le-au făcut să se convertească în GAY și LESBIENE s-au întrebat vreodată dacă erau normale, dacă se transformau, sau posibil le era totuna?

Când ni se pare NORMAL ANORMALUL am depășit limitele raționale pentru a cădea în brațele INCOERENȚEI. Așa se găsește la nivel psihic, moral și spiritual specia pseudoumană.

Să nu uităm că MARELE ARHITECT AL UNIVERSULUI l-a făcut pe om după chipul și asemănarea sa. Atunci, dacă suntem ceva care nu este nici bărbat, nici femeie, ce suntem? Toți aceia sau acelea care își afirmă în mod public și voluntar orientarea sexuală, culmea culmilor, o spun cu ORGOLIU, ca și cum ar fi obținut o treaptă transcendentală în viețile lor și culmea este că acum, la nivel mondial, s-au creat faimoasele colective LGTB care își exhibă prin defilări și petreceri spectaculoase așa-numitul „ORGOLIU GAY”. Încotro mergem? De ce sunt mândri acești oameni? Că sunt anormali?…

Deja putem să căutăm mii de scuze științifice pentru a crea SOFISME DE DISTRACȚIE INTELECTUALĂ, lucru în care am devenit experți, însă TRISTA REALITATE este că suntem scufundați într-un HAOS TOTAL în toate nivelurile existenței noastre.

Pe de altă parte, trebuie să știm că „orice păcat va fi iertat mai puțin cel care atentează împotriva Spiritului Sfânt.” Ceea ce nu poate fi iertat trebuie plătit cu multă durere sau suferințe morale înfiorătoare la fel de dureroase. Toate atentatele pe care le facem Mamei noastre Pământ, în diferite moduri, până când am ajuns la punctul de a-l face nelocuibil încetul cu încetul, omorând mii și mii de specii care sunt deja în extincție… Asta nu contează?… Contează, cu siguranță, și foarte mult. Toate regnurile naturii sunt violate, alterate în genele lor, în animale și în vegetale, cu scopuri maligne și căutând avantaje extrem de egoiste.

Îmi amintesc de un om de știință israelian care a ajuns să se laude că a creat un pui fără pene cu pretextul că acesta ar economisi ore de muncă măcelarilor. Este aceasta o scuză? Acel elemental nici măcar nu mai are dreptul să-și trăiască scurta viață cel puțin cu penajul său? Până unde va ajunge cruzimea noastră?… Cel mai rău dintre toate acestea e faptul că asta se consideră AVANS ȘTIINȚIFIC ȘI REUȘITĂ A UNEI CIVILIZAȚII…

Dacă observăm toate aceste evenimente ne vom da seama de o tristă realitate: pe nimeni nu interesează NIMIC, NIMIC, NIMIC, din ceea ce se întâmplă. Ne-am putea întreba de ce. RĂSPUNS: pentru că am devenit ABSOLUT EGOIȘTI și ne interesează doar viețile noastre personale. În aceste condiții: avem dreptul să fim ascultați de MAREA LEGE când cerem să fim ajutați SĂ MURIM ÎN NOI ÎNȘINE?

Când o persoană începe să-și extindă SIMȚUL AUTOOBSERVĂRII, începe să treacă prin mari traume morale, tristeți enorme, rușini teribile, pentru că începe să vadă clar că și-a petrecut timpul vieții sale și al altor existențe total ORB, IGNORÂND CĂ S-A CONVERTIT ÎNTR-UN MONSTRU, într-o ENTITATE inumană cu aparență umană… Dacă se face aceasta tot mai profund, persoana începe să simtă GREAȚĂ DE EA ÎNSĂȘI, și, drept consecință, SCÂRBĂ DE VIAȚA SA ȘI DE VIAȚA ACTUALĂ.

„Atâta timp cât ne domină DORINȚELE vom fi legați de SAMSARA” spunea SIDDHARTA GAUTAMA, Buddha AMITABHA.

Asta este o adevărată nenorocire. Avem mii și mii de dorințe de diverse feluri, toate conectate cu cele ȘAPTE PĂCATE CAPITALE, și atunci ce? Simțim remușcare pentru că ne aflăm în această stare sau poate considerăm că este normal să fim posedați de diverse instincte și dorințe animalice și să continuăm așa până la finalul zilelor noastre?… Lucru care ar fi foarte tragic!

Pentru A MURI ÎN NOI ÎNȘINE, este indispensabil, dragă cititorule, să activăm Conștiința noastră, să luptăm pentru TREZIREA PSIHICĂ fie ce-o fi, și pentru asta există fachirismul gnostic –suferințe voluntare și sacrificii conștiente. Trebuie să ne umplem de forțe superioare care să activeze psihicul nostru și pentru asta avem RUNELE și EXERCIȚIILE ZODIACALE pe care ni le-a lăsat iubitul nostru Avatar: V.M. SAMAEL AUN WEOR. De ce nu facem practicile noastre ezoterice? De ce vrem să lăsăm totul în seama timpului? E important să înțelegem că TIMPUL NU PERFECȚIONEAZĂ, TIMPUL ESTE EGOUL ÎNSUȘI, TIMPUL ESTE O PĂCĂLEALĂ… Dacă gândim că TIMPUL PERFECȚIONEAZĂ, la nivelul acesta ar fi trebuit să fim deja ZEI și ZEIȚE și totuși de ce suntem tot mai răi???

Este necesar să fim profunzi, ilustru cititor! Dacă nu există profunzime în năzuințele noastre, vom muri, vom pierde corpul nostru fizic și vom continua în lumile interne cu VISELE noastre dintotdeauna…

„SĂ MEDITĂM ȘI SĂ REFLECTĂM, ÎNCĂ NE MAI RĂMÂNE TIMP!” NE SPUN CEREMONIALELE NOASTRE.

Vă las acum câteva citate pentru reflecție:

 „Onestitatea merge întotdeauna însoțită de rușine și rușinea cu onestitatea.”

Cervantes

„Onoarea este cristal pur care se sparge printr-o suflare.”

Lope de Vega

 „Omul care își pierde cinstea pentru negoțul său, pierde și negoțul și onoarea.”

Quevedo

„Virtutea este o carte austeră și triumfătoare pe care orice tată trebuie s-o silabisească fiului.”

Victor Hugo

AUM.

FIE CU VOI TOȚI EMANAȚIILE MARELUI ARHITECT AL UNIVERSULUI!

KWEN KHAN KHU