Îndrăgiți prieteni:
Îmi face plăcere să vă transmit câteva litere pentru a vă vorbi despre:
CUM SĂ DIFERENȚIEM FANATISMUL DE CEEA CE NUMIM CREDINȚĂ CONȘTIENTĂ?
De multe secole încoace, umanitatea a trăit, în multe epoci și ocazii, scufundată în FANATISME de diferite tipuri, fie acestea politice, ideologice, religioase, filosofice etc., etc., etc. Cu adevărat, FANATISMUL este o CREDINȚĂ OARBĂ în ceva sau cineva, fundamentată numai pe fantezii sau idei care nu au o bază logică. În lumea religioasă acest lucru s-a întâmplat de foarte multe ori și, mai ales, în sânul bisericilor cunoscute, precum cea catolică și cealaltă numită creștin-ortodoxă.
Într-o ocazie, cel care scrie aceste rânduri a avut o conversație cu un coleg relaționat cu învățăturile noastre, iar respectivul prieten mi-a narat un episod care, realmente, mi s-a părut incredibil, dar care era adevărat. Îmi spunea acest coleg al cărării că avea un unchi care era sacerdot catolic. Astfel, într-o zi prietenul meu îl întrebă pe prelat:
─ Tu crezi, unchiule, că realmente Maria, mama lui Isus, a fost fecundată de către un porumbel?
La care prelatul răspunse:
─ Să nu crezi în acele prostii! Această concepție s-a creat ca și dogmă și trebuie să o acceptăm pentru că așa poruncește biserica însăși, dar aceasta nu are logică și nu poate să fie adevărat!!!
Evident, acel tânăr rămase stupefiat când ascultă cuvintele unchiului său în jurul acelei întrebări pe care i-o expuse. Așadar, acel prieten gnostic verifică în mod direct cum foarte multe persoane, mulțimi întregi, urmează anumite crezuri, cu toate dogmele lor, din frică de infernuri sau de a nu fi acceptate din punct de vedere social etc., etc., etc., ceea ce este o incongruență. În acest caz se cuvine să întrebăm: și de ce acel unchi continua să fie sacerdot dacă el însuși nu credea în ceea ce predica? Se prea poate că el continua să profeseze sacerdoțiul pentru că astfel își câștiga viața la nivel economic și își asigura pâinea de zi cu zi…, atâta tot.
Însă, aceste doctrine religioase, cu toate acele dogme de credință care mai degrabă le-am putea numi FANATISME OARBE, au acumulat putere economică, politică, socială și chiar putere peste sufletele persoanelor, timp de milenii, ajungând inclusiv la extrema de a radicaliza respectivele fanatisme și de a le transforma în persecuții și executări ale tuturor acelora care ar fi putut fi considerați, după ele, ERETICI SAU INAMICI AI LUI DUMNEZEU SAU AI „ADEVĂRULUI”…
Fanatismele, apreciat cititor, niciodată nu sunt bune pentru că sunt ziduri fără temelie. Chiar și în așa-numita CREDINȚĂ IUDAICĂ există o credință, absolut eronată, conform căreia în ZIUA JUDECĂȚII FINALE ȘI A APARIȚIEI LUI MESIA AL LOR (care pentru ei nu este V.M. Aberamentho), morții VOR ÎNVIA DIN MORMINTELE LOR și întreg pământul se va transforma într-un paradis… Așa, de la sine! De la o zi la alta! Acest lucru se dovedește, în mod clar, o altă argumentație falsă care nu rezistă la o minimă analiză rațională…
Pentru ca să existe un paradis pe suprafața lumii noastre este necesar ca pseudo-omul care astăzi merge pe străzile orașelor să fi devenit cu adevărat OM și pe baza acestui lucru să fie capabil să desfășoare o viață paradisiacă. Numai adevăratul Om poate genera noi circumstanțe sau să mânuiască LEGEA EPIGENEZEI, care i-ar permite să fie în contact cu sufletul plantelor, animalelor, mineralelor și de asemenea, acel Om autentic ar avea putere asupra elementelor Pământului, facultăți pe care propria sa FIINȚĂ i le-ar conferi.
Timp de secole și milenii, umanitatea a fost condusă, asemenea unei turme de berbeci, dintr-o parte în alta, uneori la dreapta și multe alteori la stânga, dar niciodată nu a stat în centrul realității, adică, în TAO. Fără îndoială că vinovata pentru această nenorocire este chiar umanitatea care, pentru faptul de a nu ÎȘI FI TREZIT CONȘTIINȚA, s-a mulțumit prin a accepta povești pe care alții i le povestesc pentru a face parte dintr-un conglomerat la care au aparținut strămoșii săi, chiar dacă nici acei strămoși nu au putut vreodată să verifice existența reală a ceea ce predică respectivele dogme nefondate…
Vorbind din punct de vedere politic, drag cititor, deja fac parte din istorie toate calamitățile pe care specia umană a trebuit să le suporte fiind ghidată de către lideri orbi și visători ai tuturor epocilor. Să ne aducem aminte de Napoleon și de războaiele lui, dorind să formeze UN IMPERIU EUROPEAN. De asemenea, să ne aducem aminte de Hitler și de anunțatul său al Treilea Reich care, conform spuselor lui, ar fi durat O MIE DE ANI. Toate aceste barbarii au adus cu sine doar un singur lucru pentru muritorii de rând: FRICĂ, RĂZBOI, DEZOLARE ȘI MOARTE… Ce s-a întâmplat în Rusia cu Stalin? Același lucru. Pentru a se menține la putere, acel TIRAN SĂLBATIC a făcut așa-numitele curățări staliniste care au trimis la moarte mii și mii de persoane care nu simpatizau cu ideologia sa. Iată acolo produsul CREDINȚEI OARBE…
Prin intermediul Gnozei, îndrăgiți cititori, umanoidul are oportunitatea, dacă o practică cu seriozitate și în mod profund, să abandoneze crisalida sa fantasmagorică și să ajungă la adevăratul statut uman care îi conferă astfel statusul de OM. Acest Om, cu facultățile sale psihice dezvoltate, ajunge să înțeleagă și să priceapă adevărata realitate care se ascunde în regnurile naturii, în cosmos și chiar în univers. Astfel, tot ceea ce a ascultat cu privire la existența Îngerilor, a Arhanghelilor sau a Demonilor se preschimbă pentru el într-o experiență mistică trăită în mod direct, nu doar acceptată ca o credință.
Pentru un Om treaz nu există dogme, deoarece prin intermediul facultăților sale ar putea verifica multidimensionalitatea spațiului și tot ceea ce acesta cuprinde în sine însuși: dimensiuni superioare sau AEONI DE LUMINĂ, sau dimensiuni inferioare – a se citi: INFERNURI. Psihismul treaz al oricărui Om adevărat îl face să îl cunoască pe Acela care se venerează atât de mult ca și Dumnezeu, în mod direct, conectându-se prin intermediul interiorizării cu legitima sa realitate intrinsecă și eternă, așa cum este FIINȚA. Poate să vorbească cu propria sa FIINȚĂ și să ajungă să cunoască chiar numele său sacru pentru a o invoca atunci când are nevoie. Aceasta este altă lume, iar aceasta este adevărata percepție a fenomenelor care constituie viața în această realitate tridimensională sau în acele alte UNIVERSURI PARALELE.
În acest mod, prietenilor și prietenelor, sufletul iese din închisoarea sa psihologică pentru a contempla minunile creației prin el însuși. Nu este nevoie să îi fie frică de nimeni și de nimic, deoarece cunoscând tot ceea ce Conștiința îi permite să verifice ajunge să piardă frica până și de ÎNSĂȘI MOARTEA.
Nicio religie nu poate obține miracolul „re-legării” sufletelor cu principiul lor divin dacă nu este cimentată pe posibilitatea experimentării directe a argumentelor sale. Astfel, pentru aceasta, putem vorbi de RELIGII MOARTE și de RELIGII SOLARE care mereu au fost bazate pe realități și nu pe abordări teoretice create pentru a convinge increduli.
Învățăturile noastre, instruit cititor, își au temelia pe o platformă doctrinară milenară care oferă celui care le practică posibilitatea de a descifra celebrele interogații ale philosophiei eterne: cine suntem?, pentru ce existăm?, de unde provine viața și unde mergem după moarte? Gnoza ne învață să creăm CREDINȚĂ CONȘTIENTĂ pe baza experimentării. Aceasta este doctrina apostolului Toma când, aflat înaintea V.M. Aberamentho deja înviat, îi introduce degetul în una dintre rănile sale pentru a verifica pentru sine însuși dacă era vorba de Marele Kabir care fusese crucificat. Fiecare apostol a îndeplinit un rol în drama lui Isus Cristos iar rolul lui Toma îl rezumă Patriarhul nostru într-o frază: „Să nu depinzi de conceptele altora, ci doar de realitățile experimentate” pe terenul existenței…
Gnosticismul s-a menținut ferm de-a lungul mileniilor grație învățăturilor sale bazate pe trăirile directe experimentate de către toți aceia care le-au studiat în mod profund și au încercat să le convertească într-o parte a CREDINȚEI lor CONȘTIENTE. Aceasta este grandoarea și splendoarea evangheliei noastre. Toți aceia care l-au cunoscut pe Avatarul Erei Vărsătorului și care chiar l-au venerat, dar niciodată nu au practicat sacrele sale învățături, ulterior au abandonat a Cincea Evanghelie și s-au întors la bețiile lor, la fornicațiile lor, la emoțiile lor inferioare, la adulterele lor, etc., etc., etc. Acele persoane admirau omul care le vorbea lucruri niciodată comentate înainte. În mod lamentabil, pentru acei ascultători totul era un frumos discurs dar nu ceva demn de a fi luat în serios și pentru a-l preschimba în disciplină de urmat pe tot parcursul vieții. Acele persoane niciodată nu au ajuns să posede CREDINȚĂ CONȘTIENTĂ, au continuat cu CREDINȚA CĂRBUNARULUI, cu CREDINȚA OARBĂ…
Permiteți-mi acum să vă las câteva fraze pe care le consider importante:
„Există persoane care în numele carității creștine omoară, persoane care pentru a-l salva pe aproapele lor te duce către crematoriu. Orice idee îi servește fanaticului și în numele tuturor s-au comis crime.”
Unamuno
„Fanatismul este față de religie ceea ce este ipocrizia față de virtute.”
Charles Palissot
„Credința începe ca un experiment și termină ca o experiență.”
William Ralph Inge
„Dumnezeu este începutul, mijlocul și finalul.”
Platon
„Suprimați-l pe Dumnezeu și se va fi făcut noapte în suflet.”
Lamartine
OM MANI PADME HUM.
Kwen Khan Khu
