El mensaje gnóstico y su verdadera interpretación (ES-FR-EN-RO)

El mensaje gnóstico y su verdadera interpretación (ES-FR-EN-RO) 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Español Français English Română

Español:

Estimados/as lectores y lectoras:

Os hago llegar este exordio que considero indispensable para todos en estos momentos cruciales de nuestra humanidad. Se titula:

EL MENSAJE GNÓSTICO Y SU VERDADERA INTERPRETACIÓN

Miles de veces, millones de veces, nos estamos preguntando: ¿por qué no se escuchan mis oraciones?, ¿por qué no se me responde a mis incógnitas?, ¿por qué no se me dan indicaciones?, etc., etc., etc.

Podría decirse que esta es la CANCIÓN PSICOLÓGICA de todos los que queremos vivir el Camino Secreto… Y la respuesta es una sola: todas las respuestas que ansiamos están dentro de las diferentes partes que integran a nuestro SER. Lamentablemente, esas partes divinales de nuestra propia Mónada no llegan hasta nosotros porque nuestra Conciencia está EMBOTELLADA, EMBUTIDA, ENFRASCADA, por nuestros abominables agregados psicológicos. En estas condiciones, aunque mil veces oremos a nuestro SER o a las divinidades en general, aun así seguiremos en tinieblas, pues existiendo las aberraciones psicológicas que cargamos resulta imposible que recibamos mensajes de los mundos superiores.

Mientras sigamos cargando nuestras antipatías mecánicas, nuestras prepotencias, nuestro orgullo de diversas categorías, nuestra vanidad, nuestra autoestima, nuestro amor propio, nuestra autoconsideración, nuestro desprecio hacia nuestros compañeros y semejantes en general, nuestras reacciones verbales, nuestros insultos hacia el prójimo gnóstico o no gnóstico, ES DECIR, NUESTRAS CALAMIDADES, obviamente nunca se encenderá la luz en nuestra Conciencia y seguiremos siendo habitantes de las tinieblas.

Todos, caro lector, hemos de COMPRENDER ─no intelectualmente sino con el corazón─ que EL CAMBIO RADICAL en nuestro psiquismo es ULTRANECESARIO para que podamos experimentar la AUTOGNOSIS. Sin PADECIMIENTOS VOLUNTARIOS, sin SACRIFICIOS CONSCIENTEMENTE REALIZADOS, nada, nada, nada brotará en nuestra psicología, y deberemos resignarnos a ser LOROS PARLANCHINES de una sagrada enseñanza que entendemos intelectualmente pero NO HEMOS LLEGADO A COMPRENDERLA con los centros EMOCIONAL SUPERIOR e INTELECTUAL SUPERIOR.

Ambos centros, hoy por hoy, están paralizados, congelados en nuestra anatomía oculta, por la llamada FUERZA DE LA ENTROPÍA. El frío lunar inmoviliza nuestros anhelos, nuestras inquietudes espirituales, con el hábito malsano de querer resolver todos los problemas de nuestra vida únicamente utilizando nuestra estúpida mente.

Necesitamos combatir EL FRÍO LUNAR Y LA ENTROPÍA con la MEDITACIÓN, la mantralización, los ejercicios rúnicos, la oración, los ayunos y evitando nuestras reacciones mecánicas. Como bien lo afirma nuestro Avatara, el humanoide intelectual gusta enormemente de REACCIONAR todo el tiempo: si nos insultan insultamos, si nos hieren herimos, si nos critican criticamos, si nos desprecian despreciamos, si nos ignoran ignoramos, si nos maldicen maldecimos, si nos blasfeman blasfemamos, y así sucesivamente en una larga cadena que parece nunca terminar; en eso pasamos los días de nuestra existencia. Hasta que llegue el día en el cual ya nos enfrentemos a la MUERTE y entonces nos preguntaremos: «¿Qué ha sido de mí en todos estos años que conocí las enseñanzas gnósticas?, ¿qué ha muerto en mí?, ¿qué fruto logré extraerle a la Alquimia?, ¿qué grado de muerte logré alcanzar?, ¿hasta dónde aumenté mi porcentaje de Conciencia?, ¿conseguí despertar el Fuego Sagrado?, ¿logré conocer cuál es la voluntad de mi Padre?, ¿logré recordar mis vidas pasadas para extraer lecciones interesantes para mi vida?, etc., etc., etc.». Lastimosamente, en aquellos instantes, nuestro último suspiro antes de abandonar nuestro cuerpo físico irá acompañado de lágrimas, pues habremos descubierto que el EGO se ha burlado nuevamente de nosotros y nos manipuló toda nuestra existencia para que nunca nos tomáramos en serio eso de la Autorrealización Íntima…..

Dice el proverbio popular: «El tiempo perdido hasta los santos lo lloran…», y ESTA ES UNA GRAN VERDAD, querido lector.

Quiero deciros que cuando mi Divina Madre interior quiso hacer ascender mis Fuegos Sagrados por la espina dorsal de mi CUERPO MENTAL, descubrí que tal ascenso estaba resultando imposible de realizarse, pues MI MENTE, acostumbrada a buscar siempre argumentos para todo ─pues había estudiado abogacía─, me impedía llegar a la ansiada meta… Cuando descubrí que mi mente era muy rápida y sacaba sus conclusiones ─erradas─ haciéndome creer que yo estaba en lo cierto y de esa manera siempre justificaba mis errores, entonces no me quedó más remedio que MORDERME LA LENGUA, RELAJARME Y MEDITAR MÁS A FONDO sobre mis pensamientos y sentimientos. Fue esta la única forma en la que pude descubrir a la asesina de nuestros anhelos.

Con justa razón H. P. Blavatsky afirmó: «¡¡¡¡¡Si la mente es la asesina de nuestros anhelos, hemos de ASESINAR a la asesina!!!!!».

Indudablemente que cuando quise llevarme la contraria a mi mecánica manera de pensar y de sentir, se volvieron contra mí mis demonios de AUTOSUFICIENCIA, DE AMOR PROPIO, DE AUTOCONSIDERACIÓN, DE VANIDAD, DE AUTOALABANZA, etc., etc., etc., y pasé entonces por enormes crisis morales que pude soportar con la ayuda de la oración a nuestra Divina Madre Kundalini y con ayunos de palabra y de alimentos.

Si no tenemos claro que tenemos delante una LUCHA A MUERTE contra el Ego animal, y él por su parte no ignora que NECESITA UTILIZAR SUS FUERZAS MALÉVOLAS para seguir manteniéndonos a su servicio, es obvio que seremos abatidos fácilmente por nuestros diez mil enemigos que llevamos dentro.

Esto es lo que no tienen claro MUCHÍSIMOS COMPAÑEROS y esa es la razón secreta por la cual algunos Maestros autorrealizados han afirmado que ¡¡¡el camino que ha de llevarnos hasta el seno del PADRE solo es comprensible por unos pocos!!!!, esa es la cruda realidad.

El Maestro Samael llamó a Lobsang Rampa el mártir del siglo XX, pues tuvo una existencia rodeada de carencias y adversidades desde el principio de su carrera mística hasta el final de sus días.

Cuando se presentó a las puertas del monasterio en Lhasa, tuvo que esperar tres meses sentado en posición de loto esperando que fuese acogido. Cuando se le abrieron las puertas del monasterio se le asignó la tarea de limpiar de rodillas el suelo del Monasterio, tarea en la que estuvo un año sin derecho alguno a orar con los lamas y tampoco a participar en las meditaciones o mantralizaciones. Después de ese año, se le asignó ayudar en sus tareas al cocinero del monasterio, trabajo que desempeñó durante dos años, igualmente, sin poder participar en oraciones o meditaciones. Pasados tres años, entonces por fin se le asignó un lama superior que le empezó a enseñar los sutras del Budismo Tibetano… Después de un largo tiempo como principiante, finalmente alcanzó a ser considerado un lama al servicio del Dalai Lama de entonces y comenzó su durísima carrera en sus intentos de entregar las sagradas enseñanzas búdicas en Occidente.

Necesario es decir que tuvo que huir de las hordas comunistas chinas invasoras del Tíbet… Y, asimismo, tuvo que cambiar de cuerpo físico, pues su vehículo original había sufrido demasiado y para cumplir su misión necesitaba otro cuerpo que estuviese más en forma. Fue cuando hubo un canje de cuerpo autorizado por la Gran Ley y, existiendo un inglés que quería suicidarse, se optó por desencarnar el alma de aquel inglés y se permitió a Lobsang Rampa ocupar aquel vehículo del suicida… ¡Toda una odisea…!

¡¡¡Esa era un alma con GRANDES ANHELOS DE SACRIFICARSE POR LA HUMANIDAD!!!

Ese fue un ejemplo auténtico de AMOR HACIA EL PADRE…

Este tipo de almas se hacen enemigas de sí mismas para impedir al EGO su manifestación y solo permitir al SER que sea Él quien realice su misión.

¡Estos son hechos, paciente lector, y ante los hechos tenemos que rendirnos! Aquí no se trató de TEORÍAS, NI DE SUPOSICIONES, NI DE POSES PIETISTAS, TAMPOCO SE TRATÓ DE ILUSIONES O FANTASÍAS, nada de eso; este hombre COMPRENDIÓ LO MAGNÁNIMO Y GRANDIOSO QUE ES EL SER y se dispuso a encarnarlo hasta que lo consiguió pasando por encima de todas las cosas…

Necesitamos ser OSADOS, queridos amigos; sin osadía, sin valentía, es imposible besar las sandalias de nuestro SER INTERIOR PROFUNDO…

Os dejo ahora unas frases para ser reflexionadas:

«Un hombre incapaz de admirar es como un par de lentes tras de los cuales no hubiera ojos».

Carlyle

«La orgullosa altanería es un don de las almas bajas».

Matanegui

«La conciencia del hombre recto se ríe de los engaños de la fama».

Ovidio

«La reflexión es el ojo del alma».

J. B. Bossuet

¡SEAN LAS BENDICIONES ETERNAS DEL PADRE-MADRE INTERIOR CON TODOS VOSOTROS!

Fraternalmente,

KWEN KHAN KHU

Français:

Le message gnostique et sa vraie interprétation

Chers lecteurs et lectrices : 

Je vous fais parvenir cet exorde que je considère indispensable pour tous en ces moments cruciaux de notre humanité. Il s’intitule :

LE MESSAGE GNOSTIQUE ET SA VRAIE INTERPRÉTATION

Des milliers de fois, des millions de fois, nous nous demandons : pourquoi mes prières ne sont-elles pas écoutées ?, pourquoi ne répond-on pas à mes interrogations ?, pourquoi ne m’envoie-t-on pas d’indications ?, etc., etc., etc.

On pourrait dire que c’est la CHANSON PSYCHOLOGIQUE de tous ceux qui veulent vivre le Chemin Secret… Et il n’y a qu’une seule réponse : toutes les réponses que nous souhaitons profondément se trouvent à l’intérieur des différentes parties qui forment notre ÊTRE. Malheureusement, ces parties divines de notre propre Monade n’arrivent pas jusqu’à nous parce que notre Conscience est EMBOUTEILLÉE, ENGLOUTIE, ABSORBÉE par nos abominables agrégats psychologiques. Dans ces conditions, même si nous prions mille fois notre ÊTRE ou les divinités en général, même ainsi nous resterons dans les ténèbres, car à cause de l’existence des aberrations psychologiques que nous portons, il nous est impossible de recevoir des messages des mondes supérieurs.

Tant que nous continuons à porter nos antipathies mécaniques, nos prépotences, notre orgueil de diverses catégories, notre vanité, notre auto-estime, notre amour propre, notre auto-considération, notre mépris pour nos compagnons et nos semblables en général, nos réactions verbales, nos insultes envers notre prochain gnostique ou non-gnostique, C’EST-À-DIRE NOS CALAMITÉS, la lumière ne s’allumera évidemment jamais dans notre Conscience et nous resterons des habitants des ténèbres.

Cher lecteur, nous devons tous COMPRENDRE ─ pas intellectuellement mais avec le cœur ─ que LE CHANGEMENT RADICAL dans notre psychisme est ULTRA-NÉCESSAIRE pour que nous puissions expérimenter L’AUTO-GNOSE.  Sans SOUFFRANCES VOLONTAIRES, sans SACRIFICES CONSCIEMMENT RÉALISÉS, rien, rien, rien ne jaillira dans notre psychologie, et nous devrons nous résigner à être les PERROQUETS BAVARDS d’un enseignement sacré que nous saisissons intellectuellement mais QUE NOUS NE SOMMES PAS ARRIVÉS À COMPRENDRE avec les centres ÉMOTIONNEL SUPÉRIEUR ET INTELLECTUEL SUPÉRIEUR.

Ces deux centres, aujourd’hui, sont paralysés, congelés, dans notre anatomie occulte, par la dénommée FORCE DE L’ENTROPIE. Le froid lunaire immobilise nos aspirations, nos inquiétudes spirituelles, avec l’habitude malsaine de vouloir résoudre tous les problèmes de notre vie en utilisant uniquement notre mental stupide.

Nous devons combattre LE FROID LUNAIRE ET L’ENTROPIE avec la MÉDITATION, la mantralisation, les exercices runiques, la prière, les jeûnes et en évitant nos réactions mécaniques. Comme l’a bien affirmé notre Avatar, l’humanoïde intellectuel aime énormément RÉAGIR constamment : si on nous insulte, nous insultons ; si on nous blesse, nous blessons ; si on nous critique, nous critiquons ; si on nous méprise, nous méprisons ; si on nous ignore, nous ignorons ; si on nous maudit, nous maudissons ; si on dit du mal de nous, nous disons du mal ; et ainsi successivement dans une longue chaîne qui semble ne jamais finir ; nous passons les jours de notre existence à cela. Jusqu’à ce qu’arrive le jour où nous ferons face à la MORT et nous nous demanderons alors : « Que suis-je devenu dans toutes ces années où j’ai connu les enseignements gnostiques ?, qu’est-ce qui est mort en moi ?, quel fruit suis-je parvenu à extraire de l’Alchimie ?, quel degré de mort suis-je parvenu à atteindre ?, jusqu’où ai-je augmenté mon pourcentage de Conscience ?, suis-je parvenu à éveiller le Feu Sacré ?, suis-je parvenu à savoir quelle est la volonté de mon Père ?, suis-je parvenu à me souvenir de mes vies passées pour tirer des leçons intéressantes pour ma vie ?, etc., etc., etc. ». Lamentablement, en ces instants, notre dernier soupir avant d’abandonner notre corps physique sera accompagné de larmes, car nous aurons découvert que l’EGO s’est encore une fois moqué de nous et nous a manipulé durant toute notre existence pour que nous ne prenions jamais au sérieux cette question de l’Autoréalisation Intime…..

Le proverbe populaire dit : « Le temps perdu, même les saints le pleurent… », et C’EST UNE GRANDE VÉRITÉ, cher lecteur.

Je veux vous dire que lorsque ma Divine Mère intérieure voulut faire monter mes Feux Sacrés par l’épine dorsale de mon CORPS MENTAL, je découvris que cette ascension s’avérait impossible à réaliser, car MON MENTAL, habitué à toujours chercher des arguments pour tout ─ car j’avais étudié la profession d’avocat ─, m’empêchait d’atteindre l’objectif tant désiré… Quand je découvris que mon mental était très rapide et tirait ses conclusions ─ fausses ─ en me faisant croire que j’avais raison et qu’ainsi je justifiais toujours mes erreurs,  je n’eus alors pas d’autre choix que DE ME MORDRE LA LANGUE, DE ME RELAXER ET DE MÉDITER PLUS PROFONDÉMENT sur mes pensées et sentiments. Ce fut seulement ainsi que je pus découvrir l’assassin de nos aspirations.

C’est à juste titre que H. P. Blavatsky affirma : « Si le mental est l’assassin de nos aspirations, nous devons ASSASSINER l’assassin !!!!! ».

Il est indubitable que lorsque je voulus contrarier ma manière mécanique de penser et de sentir, mes démons D’AUTOSUFFISANCE, D’AMOUR PROPRE, D’AUTO-CONSIDÉRATION, DE VANITÉ, D’AUTO-LOUANGE, etc., etc., etc., se retournèrent contre moi, et je traversai alors d’énormes crises morales que je pus supporter à l’aide de la prière à notre Divine Mère Kundalini et avec des jeûnes de parole et d’aliments.

Si nous ne comprenons pas parfaitement que nous sommes face à une LUTTE À MORT contre l’Ego animal, et que lui, pour sa part, n’ignore pas qu’IL DOIT UTILISER SES FORCES MALVEILLANTES pour continuer de nous garder à son service, il est évident que nous serons facilement abattus par nos dix milles ennemis que nous portons en nous.

C’est ce qui n’est pas clair pour ÉNORMÉMENT DE COMPAGNONSet c’est la raison pour laquelle certains Maîtres Autoréalisés ont affirmé que le chemin qui doit nous mener au sein du PÈRE n’est compréhensible que par un petit nombre !!!!, c’est la crue réalité.

Le Maître Samael appela Lobsang Rampa le martyr du XXe siècle, car il eut une existence entourée de carences et d’adversités depuis le début de son parcours mystique jusqu’à la fin de ses jours.

Quand il se présenta aux portes du monastère à Lhassa, il dut attendre trois mois assis en position de lotus dans l’espoir d’être reçu. Quand ils lui ouvrirent les portes du monastère, on lui assigna la tâche de nettoyer à genoux le sol du monastère, tâche qu’il fit durant un an sans avoir le droit de prier avec les lamas et non plus de participer aux méditations ou mantralisations. Au bout de cette année, on lui assigna d’aider le cuisinier du monastère dans ses tâches, travail qu’il effectua durant deux ans, de même sans pouvoir participer aux prières ou aux méditations. Au bout de trois ans, on lui attribua enfin un lama supérieur qui commença à lui enseigner les sutras du Bouddhisme Tibétain…  Après une longue période comme débutant, il arriva finalement à être considéré comme un lama au service du Dalai Lama d’alors et il commença son très dur parcours dans ses tentatives de donner les enseignements sacrés bouddhiques en Occident.

Il est nécessaire de dire qu’il dut fuir les hordes communistes chinoises qui envahirent le Tibet…. Et, il dut également changer de corps physique, car son véhicule originel avait trop souffert et, pour accomplir sa mission, il avait besoin d’un autre corps qui soit plus en forme. Ce fut alors qu’il y eut un échange de corps autorisé par la Grande Loi, et comme il y avait un anglais qui voulait se suicider, on choisit de désincarner l’âme de cet anglais et l’on permit à  Lobsang Rampa d’occuper le véhicule du suicidaire… Toute une odyssée…!

C’était une âme avec DE GRANDES ASPIRATIONS DE SE SACRIFIER POUR L’HUMANITÉ !!!

Ce fut un exemple authentique d’AMOUR POUR LE PÈRE…

Ce type d’âmes deviennent ennemies d’elles-mêmes pour empêcher la manifestation de l’EGO et pour permettre seulement à l’ÊTRE que ce soit Lui qui fasse sa mission.

Ce sont les faits, patient lecteur, et devant les faits nous devons nous incliner ! Ici il ne s’agit pas de THÉORIES, NI DE SUPPOSITIONS, NI DE POSES PIÉTISTES, IL NE S’AGIT PAS NON PLUS D’ILLUSIONS OU DE FANTAISIES, rien de tout ça ; cet homme COMPRIT COMBIEN L’ÊTRE EST MAGNANIME ET GRANDIOSE et il décida de l’incarner jusqu’à ce qu’il y parvint en passant au-dessus de toute chose…

Nous devons être AUDACIEUX, chers amis ; sans audace, sans courage, il est impossible d’embrasser les sandales de notre ÊTRE INTÉRIEUR PROFOND…

Je vous laisse maintenant quelques phrases pour réfléchir à leur sujet :

« Un homme incapable d’admirer, c’est comme une paire de lunettes derrières lesquelles il n’y aurait pas d’yeux ».

Carlyle

« L’orgueilleuse suffisance est un don des âmes basses ».

Matanegui

« La conscience de l’homme droit se moque des tromperies de la gloire ».

Ovide

« La réflexion est l’œil de l’âme ».

J. B. Bossuet

QUE LES BÉNÉDICTIONS ÉTERNELLES DU PÈRE-MÈRE INTÉRIEUR SOIENT AVEC VOUS TOUS !

Fraternellement,

KWEN KHAN KHU

English:

Esteemed readers:

I send you this exordium that I consider indispensable for all in these crucial moments of our humanity. It is entitled:

THE GNOSTIC MESSAGE AND ITS TRUE INTERPRETATION

Thousands of times, millions of times, we are asking ourselves: why are my prayers not heard? Why are my questions not answered? Why am I not given indications? Etc., etc., etc.

It could be said that this is the PSYCHOLOGICAL SONG of all of us who want to live the Secret Path… And the answer is only one: all the answers we long for are inside the different parts that make up our BEING. Unfortunately, those divine parts of our own Monad do not reach us because our Consciousness is BOTTLED UP, CRAMMED, BURIED in our abominable psychological aggregates. In these conditions, even if we pray a thousand times to our BEING or to the divinities in general, even so we will continue to be in darkness, because given the existence of the psychological aberrations that we carry, it is impossible for us to receive messages from the superior worlds.

As long as we continue to carry our mechanical antipathies, our arrogance, our pride of various types, our vanity, our self-esteem, our self-love, our contempt toward our companions and fellow men in general, our verbal reactions, our insults toward our Gnostic or non-Gnostic fellow men, THAT IS TO SAY, OUR CALAMITIES, obviously the light will never lit in our Consciousness, and we will continue to be inhabitants of darkness.

All of us, dear reader, have to UNDERSTAND ─not intellectually but with the heart─ that THE RADICAL CHANGE in our psyche is ULTRA-NECESSARY in order to be able to experience the SELF-GNOSIS. Without VOLUNTARY SUFFERINGS, without CONSCIOUSLY MADE SACRIFICES, nothing, nothing, nothing will blossom in our psychology, and we will have to resign ourselves to being CHATTY PARROTS of a sacred teaching that we understand intellectually but we HAVE NOT COME TO COMPREHEND IT with the SUPERIOR EMOTIONAL and SUPERIOR INTELLECTUAL centers.

Both centers, nowadays, are paralyzed, frozen in our occult anatomy, by the so-called FORCE OF ENTROPY. The lunar cold immobilizes our longings, our spiritual interests, with the unhealthy habit of wanting to solve all problems of our life by using only our stupid mind.

We need to fight THE LUNAR COLD AND THE ENTROPY with MEDITATION, with mantralization, with the runic exercises, prayer, fasting and by avoiding our mechanical reactions. As our Avatar states, the intellectual humanoid likes tremendously to REACT all the time: if we are insulted we insult, if we are hurt we harm, if we are criticized we criticize, if we are despised we despise, if we are ignored we ignore, if we are cursed we curse, if we are blasphemed we blaspheme, and so on in a long chain that seems never-ending; with that we spend the days of our existence. Until the day comes when we face DEATH and then we ask ourselves: “What has become of me in all these years that I knew the Gnostic teachings? What has died in me? What fruit did I manage to extract from Alchemy? What degree of death did I manage to reach? How much did I increase my percentage of Consciousness? Did I manage to awaken the Sacred Fire? Did I manage to know which is the will of my Father? Did I manage to remember my past lives in order to extract interesting lessons for my life? etc., etc., etc.” Regrettably, in those moments, our last breath before leaving our physical body will be accompanied by tears, because we will have discovered that the EGO has mocked us again and manipulated our entire existence so that we would never take seriously the Intimate Self-Realization…..

The popular proverb says: “Even the saints lament the lost time…”, and THIS IS A GREAT TRUTH, dear reader.

I want to tell you that when my inner Divine Mother wanted to make my Sacred Fires ascend through the spinal cord of my MENTAL BODY, I discovered that the ascent was impossible to achieve, because MY MIND, used to always look for arguments for everything ─as I had studied law─, was preventing me from reaching the longed-for goal… When I discovered that my mind was very fast and was drawing its ─erroneous– conclusions, making me believe that I was right and thus always justifying my mistakes, then I had no other choice but to BITE MY TONGUE, RELAX AND MEDITATE MORE DEEPLY on my thoughts and feelings. This was the only way I could discover the killer of our longings.

With just reason H. P. Blavatsky affirmed: «If the mind is the killer of our longings, we must KILL the killer!!!!!»

Undoubtedly, when I wanted to go against my mechanical way of thinking and feeling, my demons of SELF-SUFFICIENCY, SELF-LOVE, SELF-CONSIDERATION, VANITY, SELF-PRAISE, etc., etc., etc., turned against me, and then I went through enormous moral crises that I was able to bear with the help of prayer to our Divine Mother Kundalini and with the fasting of word and food.

If we are not clear that we have before us a FIGHT TO THE DEATH against the animal Ego, and that it does not ignore that it NEEDS TO USE HIS MALEVOLENT FORCES in order to keep us at its service, then it is obvious that we will be easily defeated by our ten thousand enemies that we carry within.

This is what is not clear to MANY COMPANIONS, and that is the secret reason why some self-realized Masters have affirmed that the path that will take us to the bosom of the FATHER is only understandable by a few!!!! That is the harsh reality.

Master Samael called Lobsang Rampa the martyr of the 20th century, as he had an existence surrounded by shortages and adversities from the beginning of his mystical career until the end of his days.

When he showed up at the gates of the monastery in Lhasa, he had to wait three months sitting in the lotus position waiting to be taken in. When the doors of the monastery opened to him, he was assigned the task of cleaning the floor of the Monastery on his knees, a task in which he spent a year without any right to pray with the lamas or to take part in the meditations or mantralization. After that year, he was assigned to help the cook of the monastery in his work, a task that he performed for two years, equally without being able to participate in prayers or meditations. After three years, he was finally assigned a superior lama who began to teach him the sutras of Tibetan Buddhism… After a long time as a beginner, he finally came to be considered a lama in the service of the then Dalai Lama, and began his very hard career in his attempts to deliver the sacred Buddhist teachings in the West.

It is necessary to mention that he had to flee from the Chinese communist hordes invading Tibet… Likewise, he had to change his physical body, as his original vehicle had suffered too much, and to fulfill his mission he needed another body that was more fit. It was then when there was an exchange of bodies authorized by the Great Law, and as there was an Englishman who wanted to commit suicide, it was decided to disembody the soul of that Englishman, and Lobsang Rampa was allowed to occupy the vehicle of the suicided person… Quite an odyssey…!

That was a soul with GREAT LONGINGS OF SACRIFICING HIMSELF FOR HUMANITY!!!

That was an authentic example of LOVE TOWARD THE FATHER…

This type of souls become enemies of themselves to impede the EGO from manifesting itself and only to allow the BEING to fulfill his mission.

These are facts, patient reader, and before the facts we must give in! Here it was not about THEORIES, NOR SUPPOSITIONS, NOR PIETISTIC POSES, IT WAS NOT ABOUT ILLUSIONS OR FANTASIES, none of that; this man COMPREHENDED HOW GREAT AND MAGNIFICENT THE BEING IS and prepared to incarnate it until he achieved it, going beyond all things…

We need to be DARING, dear friends; without boldness, without courage, it is impossible to kiss the sandals of our PROFOUND INNER BEING…

I leave you now some sentences to reflect upon:

“A man incapable of admiring is like a pair of glasses behind which there are no eyes.”

Carlyle

“Proud haughtiness is a talent of the lowly souls.”

Matanegui

“The consciousness of the upright man laughs at the deceits of fame.”

Ovid

“Reflection is the eye of the soul.”

J. B. Bossuet

MAY THE ETERNAL BLESSINGS OF THE INNER FATHER-MOTHER BE WITH ALL OF YOU!

Fraternally,

KWEN KHAN KHU

Română:

Stimați/te cititori/are:

Vă trimit acest exordiu pe care îl consider indispensabil pentru toți, în aceste momente cruciale ale umanității noastre. Se numește:

MESAJUL GNOSTIC ȘI ADEVĂRATA SA INTERPRETARE

De mii de ori, de milioane de ori, ne întrebăm: de ce nu sunt ascultate rugăciunile mele? De ce nu mi se răspunde la întrebări? De ce nu mi se dau instrucțiuni? etc., etc., etc.

S-ar putea spune că acesta este CÂNTECUL PSIHOLOGIC al tuturor celor care dorim să trăim Drumul Secret… Și răspunsul este unul singur: toate răspunsurile pe care le dorim se află în diferitele părți care alcătuiesc FIINȚA noastră. Din păcate, aceste părți divine ale propriei noastre Monade nu ajung până la noi, deoarece Conștiința noastră este ÎMBUTELIATĂ, ÎNGROPATĂ, SCUFUNDATĂ de agregatele noastre psihologice abominabile. În aceste condiții, chiar dacă ne rugăm de o mie de ori la FIINȚA noastră sau la divinități în general, vom continua totuși în întuneric, deoarece cu aberațiile psihologice pe care le purtăm, este imposibil pentru noi să primim mesaje din lumile superioare.

Atâta timp cât continuăm să purtăm antipatiile noastre mecanice, aroganța noastră, mândria noastră de diverse categorii, vanitatea noastră, stima de sine, amorul nostru propriu, autoconsiderația, disprețul față de colegii noștri și de semenii noștri, în general, reacțiile noastre verbale, insultele noastre față de gnosticul apropiat sau negnostic, DECI CALAMITĂȚILE NOASTRE, evident că lumina nu se va aprinde niciodată în Conștiința noastră și vom continua să fim locuitori ai tenebrelor.

Toți, dragă cititorule, trebuie SĂ ÎNȚELEGEM ─nu intelectual, ci cu inima─ că SCHIMBAREA RADICALĂ din psihicul nostru este ULTRANECESARĂ, astfel încât să putem experimenta AUTOGNOZA. Fără SUFERINȚE VOLUNTARE, fără SACRIFICII REALIZATE CONȘTIENT, nimic, nimic, nimic nu va apărea în psihologia noastră și va trebui să ne resemnăm să fim PAPAGALI LIMBUȚI ai unei învățături sacre pe care o înțelegem intelectual, dar NU AM AJUNS SĂ O ÎNȚELEGEM cu centrii EMOȚIONAL SUPERIOR ȘI INTELECTUAL SUPERIOR.

Ambii centri, astăzi, sunt paralizați, înghețați, în anatomia noastră ocultă, de așa-numita FORȚĂ A ENTROPIEI. Frigul lunar imobilizează năzuințele noastre, preocupările noastre spirituale, cu obiceiul nesănătos de a dori să rezolvăm toate problemele din viața noastră folosind doar mintea noastră stupidă.

Trebuie să combatem FRIGUL LUNAR ȘI ENTROPIA cu MEDITAȚIA, mantralizare, exerciții runice, rugăciune, post, și evitând reacțiile noastre mecanice. Așa cum o afirmă Avatarul nostru, umanoidului intelectual îi place foarte mult SĂ REACȚIONEZE în mod constant: dacă ne insultă, insultăm, dacă ne rănesc, rănim, dacă ne critică, criticăm, dacă ne disprețuiesc, disprețuim, dacă ne ignoră, ignorăm, dacă ne blestemă, blestemăm, dacă ne hulesc, blasfemiem, și așa mai departe într-un lung lanț care pare să nu se termine niciodată; cu acestea ne petrecem zilele existenței noastre.

Până când vine ziua în care ne confruntăm deja cu MOARTEA și atunci ne vom întreba: „Ce mi s-a întâmplat în toți acești ani de când am cunoscut învățăturile gnostice? Ce a murit în mine? Ce fruct am reușit să extrag din Alchimie? Ce grad de moarte am reușit să ating? Cât de mult mi-am crescut procentul de Conștiință? Am reușit să trezesc Focul Sacru? Am reușit să cunosc care este voința Tatălui meu? Am reușit să-mi amintesc viețile mele trecute pentru a extrage lecții interesante pentru viața mea? etc., etc., etc.” Din păcate, în acele momente, ultimul nostru suspin, înainte de a părăsi corpul nostru fizic, va fi însoțit de lacrimi, deoarece vom fi descoperit că EGOUL și-a bătut încă o dată joc de noi și ne-a manipulat întreaga noastră existență, astfel încât să nu luăm niciodată în serios Autorealizarea Intimă a Ființei…

Proverbul popular spune: „Chiar și sfinții deplâng timpul pierdut…”, ȘI ACEASTA ESTE UN MARE ADEVĂR, dragă cititorule!

Vreau să vă spun că atunci când Mama mea Divină interioară a vrut să-mi facă Focurile Sacre să urce pe coloana vertebrală a CORPULUI meu MENTAL, am descoperit că o astfel de ascensiune se dovedea imposibil de realizat, pentru că MINTEA MEA, obișnuită să caute întotdeauna argumente pentru orice ─pentru că studiasem dreptul─ m-a împiedicat să ating obiectivul dorit… Când am descoperit că mintea mea era foarte rapidă și trăgea concluziile sale ─greșite─ făcându-mă să cred că am dreptate și în acest fel îmi justificam mereu greșelile, atunci nu am avut altă opțiune decât SĂ ÎMI MUȘC LIMBA, SĂ MĂ RELAXEZ ȘI SĂ MEDITEZ MAI PROFUND asupra gândurilor și sentimentelor mele. Acesta a fost singurul mod în care am putut descoperi ucigașul năzuințelor noastre.

H. P. Blavatsky a afirmat pe bună dreptate: „Dacă mintea este ucigașul năzuințelor noastre, trebuie SĂ ASASINĂM ucigașul!!!”

Fără îndoială, când am vrut să merg împotriva modului meu mecanic de a gândi și de a simți, demonii mei de AUTOSUFICIENȚĂ, DE AMOR-PROPRIU, AUTOCONSIDERAȚIE, VANITATE, AUTOLAUDĂ etc., etc., etc., s-au întors împotriva mea și am trecut apoi prin enorme crize morale pe care le-am putut suporta cu ajutorul rugăciunii către Divina noastră Mamă Kundalini și a postului de tăcere și de alimente.

Dacă nu ne este clar că avem în față o LUPTĂ PÂNĂ LA MOARTE împotriva Eului animalic, iar el, la rândul său, nu ignoră faptul că TREBUIE SĂ UTILIZEZE FORȚELE LUI RĂUVOITOARE pentru a rămâne în continuare în slujba sa, este evident că vom fi ușor descurajați de cei zece mii de dușmani pe care îi purtăm înăuntru.

Aceasta este ceea ce MULTOR COLEGI nu le este clar și acesta este motivul secret pentru care unii Maeștri Autorealizați au afirmat că drumul care ne va conduce până în sânul TATĂLUI este de înțeles doar de câțiva!!!; aceasta este cruda realitate.

Maestrul Samael l-a numit pe Lobsang Rampa martirul secolului al XX-lea, deoarece a avut o existență înconjurată de deficiențe și adversități de la începutul carierei sale mistice până la sfârșitul zilelor sale.

Când s-a prezentat la porțile mănăstirii din Lhasa, a trebuit să aștepte trei luni așezat în poziție de lotus, așteptând să fie primit. Când i s-au deschis ușile mănăstirii, i s-a atribuit sarcina de a curăța în genunchi podeaua Mănăstirii, sarcină în care a petrecut un an fără niciun drept să se roage cu lamașii și nici să participe la meditații sau mantralizări. După acel an, a fost însărcinat să-l ajute pe bucătarul mănăstirii în treburile sale, muncă pe care a îndeplinit-o timp de doi ani, la fel, fără a putea participa la rugăciuni sau la meditații. Apoi, după trei ani, i-au desemnat în cele din urmă un lama superior care a început să-l învețe sutrele Budismului Tibetan… După o lungă perioadă de timp ca începător, a ajuns în sfârșit să fie considerat un lama în slujba lui Dalai Lama de atunci și a început cariera sa foarte dură în încercările sale de a oferi învățăturile sacre budiste în Occident.

Este necesar să spunem că a trebuit să fugă de hoardele comuniste chineze invadatoare din Tibet… Și, de asemenea, a trebuit să-și schimbe corpul fizic, deoarece vehiculul său inițial suferise prea mult și, pentru a-și îndeplini misiunea, avea nevoie de un alt corp care să fie mai potrivit. A fost atunci când a avut loc un schimb de corpuri autorizat de Marea Lege și, existând un englez care dorea să se sinucidă, s-a decis dezîncarnarea sufletului acelui englez și lui Lobsang Rampa i s-a permis să ocupe acel vehicul al sinucigașului… o întreagă odisee…!

Acela a fost un suflet cu MARI NĂZUINȚE DE A SE SACRIFICA PENTRU OMENIRE!!!

Acesta a fost un exemplu autentic de IUBIRE FAȚĂ DE TATĂL…

Acest tip de suflete devin dușmani ai lor înșiși pentru a-i împiedica EGOULUI manifestarea și să permită doar FIINȚEI să fie Ea cea care îndeplinește misiunea sa.

Acestea sunt fapte, răbdătorule cititor, și înaintea faptelor trebuie să ne înclinăm! Aici nu era vorba despre TEORII, NICI DESPRE SUPOZIȚII, NICI DESPRE POZIȚII PIETISTE, NICI NU A FOST VORBA DESPRE ILUZII SAU FANTEZII, nimic din toate acestea; acest om a înțeles CÂT DE MARE ȘI GRANDIOASĂ ESTE FIINȚA și și-a propus să o încarneze până când a reușit, trecând mai presus de toate lucrurile…

Trebuie să fim ÎNDRĂZNEȚI, dragi prieteni; fără îndrăzneală, fără curaj, este imposibil să sărutăm sandalele FIINȚEI noastre INTERIOARE PROFUNDE…

Vă las acum câteva citate pentru a reflecta:

„Un om incapabil să admire este ca o pereche de ochelari în spatele cărora nu ar exista ochi.”

Carlyle

„Trufia orgolioasă este un dar al sufletelor joase.”

Matanegui

„Conștiința omului drept râde de înșelăciunile faimei.”

Ovidiu

„Reflecția este ochiul sufletului.”

J. B. Bossuet

BINECUVÂNTĂRILE ETERNE ALE TATĂLUI-MAMĂ INTERIOR SĂ FIE CU VOI TOȚI!

Cu fraternitate,

KWEN KHAN KHU