Mesajul gnostic șI adevărata sa interpretare

Mesajul gnostic șI adevărata sa interpretare 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Stimați/te cititori/are:

Vă trimit acest exordiu pe care îl consider indispensabil pentru toți, în aceste momente cruciale ale umanității noastre. Se numește:

MESAJUL GNOSTIC ȘI ADEVĂRATA SA INTERPRETARE

De mii de ori, de milioane de ori, ne întrebăm: de ce nu sunt ascultate rugăciunile mele? De ce nu mi se răspunde la întrebări? De ce nu mi se dau instrucțiuni? etc., etc., etc.

S-ar putea spune că acesta este CÂNTECUL PSIHOLOGIC al tuturor celor care dorim să trăim Drumul Secret… Și răspunsul este unul singur: toate răspunsurile pe care le dorim se află în diferitele părți care alcătuiesc FIINȚA noastră. Din păcate, aceste părți divine ale propriei noastre Monade nu ajung până la noi, deoarece Conștiința noastră este ÎMBUTELIATĂ, ÎNGROPATĂ, SCUFUNDATĂ de agregatele noastre psihologice abominabile. În aceste condiții, chiar dacă ne rugăm de o mie de ori la FIINȚA noastră sau la divinități în general, vom continua totuși în întuneric, deoarece cu aberațiile psihologice pe care le purtăm, este imposibil pentru noi să primim mesaje din lumile superioare.

Atâta timp cât continuăm să purtăm antipatiile noastre mecanice, aroganța noastră, mândria noastră de diverse categorii, vanitatea noastră, stima de sine, amorul nostru propriu, autoconsiderația, disprețul față de colegii noștri și de semenii noștri, în general, reacțiile noastre verbale, insultele noastre față de gnosticul apropiat sau negnostic, DECI CALAMITĂȚILE NOASTRE, evident că lumina nu se va aprinde niciodată în Conștiința noastră și vom continua să fim locuitori ai tenebrelor.

Toți, dragă cititorule, trebuie SĂ ÎNȚELEGEM ─nu intelectual, ci cu inima─ că SCHIMBAREA RADICALĂ din psihicul nostru este ULTRANECESARĂ, astfel încât să putem experimenta AUTOGNOZA. Fără SUFERINȚE VOLUNTARE, fără SACRIFICII REALIZATE CONȘTIENT, nimic, nimic, nimic nu va apărea în psihologia noastră și va trebui să ne resemnăm să fim PAPAGALI LIMBUȚI ai unei învățături sacre pe care o înțelegem intelectual, dar NU AM AJUNS SĂ O ÎNȚELEGEM cu centrii EMOȚIONAL SUPERIOR ȘI INTELECTUAL SUPERIOR.

Ambii centri, astăzi, sunt paralizați, înghețați, în anatomia noastră ocultă, de așa-numita FORȚĂ A ENTROPIEI. Frigul lunar imobilizează năzuințele noastre, preocupările noastre spirituale, cu obiceiul nesănătos de a dori să rezolvăm toate problemele din viața noastră folosind doar mintea noastră stupidă.

Trebuie să combatem FRIGUL LUNAR ȘI ENTROPIA cu MEDITAȚIA, mantralizare, exerciții runice, rugăciune, post, și evitând reacțiile noastre mecanice. Așa cum o afirmă Avatarul nostru, umanoidului intelectual îi place foarte mult SĂ REACȚIONEZE în mod constant: dacă ne insultă, insultăm, dacă ne rănesc, rănim, dacă ne critică, criticăm, dacă ne disprețuiesc, disprețuim, dacă ne ignoră, ignorăm, dacă ne blestemă, blestemăm, dacă ne hulesc, blasfemiem, și așa mai departe într-un lung lanț care pare să nu se termine niciodată; cu acestea ne petrecem zilele existenței noastre.

Până când vine ziua în care ne confruntăm deja cu MOARTEA și atunci ne vom întreba: „Ce mi s-a întâmplat în toți acești ani de când am cunoscut învățăturile gnostice? Ce a murit în mine? Ce fruct am reușit să extrag din Alchimie? Ce grad de moarte am reușit să ating? Cât de mult mi-am crescut procentul de Conștiință? Am reușit să trezesc Focul Sacru? Am reușit să cunosc care este voința Tatălui meu? Am reușit să-mi amintesc viețile mele trecute pentru a extrage lecții interesante pentru viața mea? etc., etc., etc.” Din păcate, în acele momente, ultimul nostru suspin, înainte de a părăsi corpul nostru fizic, va fi însoțit de lacrimi, deoarece vom fi descoperit că EGOUL și-a bătut încă o dată joc de noi și ne-a manipulat întreaga noastră existență, astfel încât să nu luăm niciodată în serios Autorealizarea Intimă a Ființei…

Proverbul popular spune: „Chiar și sfinții deplâng timpul pierdut…”, ȘI ACEASTA ESTE UN MARE ADEVĂR, dragă cititorule!

Vreau să vă spun că atunci când Mama mea Divină interioară a vrut să-mi facă Focurile Sacre să urce pe coloana vertebrală a CORPULUI meu MENTAL, am descoperit că o astfel de ascensiune se dovedea imposibil de realizat, pentru că MINTEA MEA, obișnuită să caute întotdeauna argumente pentru orice ─pentru că studiasem dreptul─ m-a împiedicat să ating obiectivul dorit… Când am descoperit că mintea mea era foarte rapidă și trăgea concluziile sale ─greșite─ făcându-mă să cred că am dreptate și în acest fel îmi justificam mereu greșelile, atunci nu am avut altă opțiune decât SĂ ÎMI MUȘC LIMBA, SĂ MĂ RELAXEZ ȘI SĂ MEDITEZ MAI PROFUND asupra gândurilor și sentimentelor mele. Acesta a fost singurul mod în care am putut descoperi ucigașul năzuințelor noastre.

H. P. Blavatsky a afirmat pe bună dreptate: „Dacă mintea este ucigașul năzuințelor noastre, trebuie SĂ ASASINĂM ucigașul!!!”

Fără îndoială, când am vrut să merg împotriva modului meu mecanic de a gândi și de a simți, demonii mei de AUTOSUFICIENȚĂ, DE AMOR-PROPRIU, AUTOCONSIDERAȚIE, VANITATE, AUTOLAUDĂ etc., etc., etc., s-au întors împotriva mea și am trecut apoi prin enorme crize morale pe care le-am putut suporta cu ajutorul rugăciunii către Divina noastră Mamă Kundalini și a postului de tăcere și de alimente.

Dacă nu ne este clar că avem în față o LUPTĂ PÂNĂ LA MOARTE împotriva Eului animalic, iar el, la rândul său, nu ignoră faptul că TREBUIE SĂ UTILIZEZE FORȚELE LUI RĂUVOITOARE pentru a rămâne în continuare în slujba sa, este evident că vom fi ușor descurajați de cei zece mii de dușmani pe care îi purtăm înăuntru.

Aceasta este ceea ce MULTOR COLEGI nu le este clar și acesta este motivul secret pentru care unii Maeștri Autorealizați au afirmat că drumul care ne va conduce până în sânul TATĂLUI este de înțeles doar de câțiva!!!; aceasta este cruda realitate.

Maestrul Samael l-a numit pe Lobsang Rampa martirul secolului al XX-lea, deoarece a avut o existență înconjurată de deficiențe și adversități de la începutul carierei sale mistice până la sfârșitul zilelor sale.

Când s-a prezentat la porțile mănăstirii din Lhasa, a trebuit să aștepte trei luni așezat în poziție de lotus, așteptând să fie primit. Când i s-au deschis ușile mănăstirii, i s-a atribuit sarcina de a curăța în genunchi podeaua Mănăstirii, sarcină în care a petrecut un an fără niciun drept să se roage cu lamașii și nici să participe la meditații sau mantralizări. După acel an, a fost însărcinat să-l ajute pe bucătarul mănăstirii în treburile sale, muncă pe care a îndeplinit-o timp de doi ani, la fel, fără a putea participa la rugăciuni sau la meditații. Apoi, după trei ani, i-au desemnat în cele din urmă un lama superior care a început să-l învețe sutrele Budismului Tibetan… După o lungă perioadă de timp ca începător, a ajuns în sfârșit să fie considerat un lama în slujba lui Dalai Lama de atunci și a început cariera sa foarte dură în încercările sale de a oferi învățăturile sacre budiste în Occident.

Este necesar să spunem că a trebuit să fugă de hoardele comuniste chineze invadatoare din Tibet… Și, de asemenea, a trebuit să-și schimbe corpul fizic, deoarece vehiculul său inițial suferise prea mult și, pentru a-și îndeplini misiunea, avea nevoie de un alt corp care să fie mai potrivit. A fost atunci când a avut loc un schimb de corpuri autorizat de Marea Lege și, existând un englez care dorea să se sinucidă, s-a decis dezîncarnarea sufletului acelui englez și lui Lobsang Rampa i s-a permis să ocupe acel vehicul al sinucigașului… o întreagă odisee…!

Acela a fost un suflet cu MARI NĂZUINȚE DE A SE SACRIFICA PENTRU OMENIRE!!!

Acesta a fost un exemplu autentic de IUBIRE FAȚĂ DE TATĂL…

Acest tip de suflete devin dușmani ai lor înșiși pentru a-i împiedica EGOULUI manifestarea și să permită doar FIINȚEI să fie Ea cea care îndeplinește misiunea sa.

Acestea sunt fapte, răbdătorule cititor, și înaintea faptelor trebuie să ne înclinăm! Aici nu era vorba despre TEORII, NICI DESPRE SUPOZIȚII, NICI DESPRE POZIȚII PIETISTE, NICI NU A FOST VORBA DESPRE ILUZII SAU FANTEZII, nimic din toate acestea; acest om a înțeles CÂT DE MARE ȘI GRANDIOASĂ ESTE FIINȚA și și-a propus să o încarneze până când a reușit, trecând mai presus de toate lucrurile…

Trebuie să fim ÎNDRĂZNEȚI, dragi prieteni; fără îndrăzneală, fără curaj, este imposibil să sărutăm sandalele FIINȚEI noastre INTERIOARE PROFUNDE…

Vă las acum câteva citate pentru a reflecta:

„Un om incapabil să admire este ca o pereche de ochelari în spatele cărora nu ar exista ochi.”
Carlyle

„Trufia orgolioasă este un dar al sufletelor joase.”
Matanegui

„Conștiința omului drept râde de înșelăciunile faimei.”
Ovidiu

„Reflecția este ochiul sufletului.”
J. B. Bossuet

BINECUVÂNTĂRILE ETERNE ALE TATĂLUI-MAMĂ INTERIOR SĂ FIE CU VOI TOȚI!

Cu fraternitate,
KWEN KHAN KHU

*

code