Mult iubiți prieteni/prietene,
Vă transmit mesajul conținut în această gravură care aparține frontispiciului cărții numită…
…DES GOTTSELIGEN HOCHERLEUCHTETEN
IACOB BOHMEN ALLE THEOSOPHISCHE SCHRIFFTEN
─‘Toate scrierile teosofice ale binecuvântatului și iluminatului Jacob Böhme’─
Jacob Böhme ─1575-1624─ a fost un mistic german. Pantofar de profesie, nu a avut acces la pregătire academică și a dobândit cunoştinţele vremii sale în mod autodidact. A lăsat în urmă o vastă operă filosofică și religioasă care l-a făcut celebru cu mult dincolo de lumea vorbitoare de limba germană. Deoarece a folosit exclusiv limba germană în loc de latină, el este considerat philosophus teutonicus.
Trebuie spus că Jacob Böhme a fost un filosof teuton și tratatul său a fost publicat în 1682. Se crede că desenul a fost realizat de Dyonisius Andreas Freher, un scriitor german care a trăit între 1649 și 1728 și care a fost un iubitor al operelor lui Jacob Böhme.
Pentru a începe descrierea noastră, trebuie să ne concentrăm atenția, în primul rând, pe partea superioară a gravurii. În această secțiune a acesteia, apare în fața noastră un cerc radiant care conține o coroană, sub care apare ochiul Atotputernicului și deasupra acestuia o coroană care reprezintă omnisciența Creatorului. În jurul celor descrise mai sus apar șase stele care formează un cerc, care este completat în realitate de o ramură de laur și un baston de comandă, ambele simboluri ale puterii și gloriei.
În continuare ne vom găsi între două cercuri, în cadrul cărora se află cifre care merg de la numărul 1 la 12. De remarcat că numărul 1 este plasat pe ramura de măslin și pe bastonul de comandă deoarece unitatea supremă ESTE ÎNCEPUTUL ȘI SFÂRȘITUL A TOT CEEA CE EXISTĂ. Numerele de la 1 la 12 alegorizează cele douăsprezece ore ale lui Apollonius din Tyana. Acele de ore puține persoane le-au înțeles deoarece ele conțin Calea Secretă pe care, datorită milei divine, binecuvântatul Maestru Samael Aun Weor ne-a dezvăluit-o în operele sale.
Cele două cercuri reprezintă, primul, eternitatea și al doilea, timpul. În eternitate trăiesc ființele eliberate și în timp trăiesc omenirile care trebuie să găsească o cale de ieșire din labirintul care alcătuiește existența lor.
În continuare trebuie să observăm o trompetă care începe ca o floare de crin ─simbol al celor trei forțe primare ale creației─ și se termină, într-adevăr, ca gura unei trompete. Ce înseamnă toate acestea? Răspuns: Gloria lui Dumnezeu este însuși verbul care pune în mișcare opera lui: creația.
Mai în centrul gravurii noastre vom găsi un alt cerc radiant în interiorul căruia se află Steaua lui Solomon. În centrul acestei stele vom găsi din nou ochiul divinității. De ce? Răspuns: În primul rând, acel alt cerc radiant îi reunește pe cei care au reușit să obțină triumful Marii Opere Filosofice ─Piatra Filosofală─, și aceasta este ceea ce simbolizează Steaua lui David sau Pecetea lui Solomon. Totuși, ochiul divin prezent acolo alegorizează FIINȚA deja încarnată în cei care au triumfat în opera interioară. În acest fel divinul a devenit uman și umanul a devenit divin, acesta este misterul Autorealizării Intime a FIINȚEI noastre în noi.
În al doilea cerc de sus în jos putem vedea literele alfabetului, simbol al tuturor limbilor din lume. Trebuie să distingem însă că litera A apare constituită dintr-un triunghi trasat ca și când ar fi ceva energic și, la fel, literele V și E. Aceste trei litere constituie cuvântul AVE. Dar, pe de altă parte, putem vizualiza literele IO, toate acestea ne amintesc de Sfânta noastră Mamă interioară, simbolizată de mii de ori prin literele IO. Putem vedea acest lucru în cuvântul RAM-IO, care este modul gnostic de a o invoca mantric pe Doamna noastră Divină: Devi-Kundalini.
Este necesar aici să vă avertizăm pe toți, stimați cititori, că silaba IO este și simbolul lui RA egiptean, constituit dintr-un cerc cu un punct în centru, iar acel desen alegoriza Focul solar, deoarece este lingam-ul încorporat în yoni, adică IO.
Mai apoi vedem o spadă înflăcărată care trimite foc pe pământ. Acea spadă este expresia Focului universal al aceleiași divinități care încearcă să trezească neliniști în rândul societăților umane, cu alte cuvinte, încercând să provoace RELIGAREA omului cu identitatea sa originală ─a se citi: FIINȚA.
Vă dăruiesc acum câteva fraze la care să reflectăm:
„Să ne apărăm sau să ne negăm defectele atunci când suntem dojeniți înseamnă să le mărim.”
La Rochefoucauld
„Defectul este un monstru care nu procreează.”
Pitagora
„Cel care îmi suportă defectele este stăpânul meu, chiar dacă e servitorul meu.”
Goethe
„Cel care își cunoaște defectele este foarte aproape de a le corecta.”
Aristarh
„Uneori e mult mai greu să eliminăm un singur defect decât să dobândim o sută de virtuți. ” <
La Bruyére
SUB SPECIE AETERNITATIS.
─‘Din perspectiva eternității.’─
KWEN KHAN KHU
