Pe parcursul existenței, prin organismul uman curg diferite tipuri de energie. Fiecare tip de energie are propriul sistem de acțiune; fiecare tip de energie se manifestă în timpul său. La două luni de la concepție avem funcția digestivă; la patru luni și jumătate după concepție, se manifestă forța motorie și musculară. Acest lucru este relaționat cu nașterea funcției respiratorii și pulmonare. La zece luni și jumătate, creșterea, cu toate metabolismele sale minunate și țesuturile conjunctive. Între doi și trei ani ai copilului, se închide fontanela frontală a nou-născuților, lăsând de fapt sistemul cefalorahidian perfect format.
În primii șapte ani, se formează personalitatea umană. La vârsta de 14 ani apare energia sexuală, care curge copleșitor prin sistemul neurosimpatic. La 35 de ani, sexul apare în forma sa transcendentală de emoție creativă. Ajungând la această vârstă putem produce ceea ce se numește suflet. Omul normal nu are suflet, mai bine zis, el nu este încă om și nici nu are suflet.
Animalul intelectual, în mod greșit numit om normal, este o mașină controlată de legiunea Eului; acesta este pluralizat. „Trebuie să citesc o carte”, spune funcția intelectuală; „mă duc la un meci de fotbal”, spune funcția motorie; „mi-e foame, nu voi pleca nicăieri”, declară digestia; „prefer să merg la o femeie”, declară eul pasional etc., etc., etc. Toate aceste Euri se ceartă între ele. Eul care astăzi jură fidelitate Gnozei este înlocuit de un altul care urăște Gnoza.
Eul care astăzi adoră o femeie este ulterior înlocuit de un altul care o urăște. Numai prin producerea sufletului stabilim un principiu permanent de Conștiință în noi înșine. Cel care are suflet trăiește conștient după moarte. Sufletul poate fi creat cu acumularea de energii mai subtile pe care organismul le produce și cristalizarea sa prin eforturi supreme de a deveni autoconștient în mod total și definitiv. Din păcate, animalul intelectual, numit om, cheltuie neîndemânatic aceste energii pe dorințe, frici, mânie, ură, invidie, pasiuni, gelozie etc., etc.
Este urgent să creăm voința conștientă. Este esențial să ne supunem toate gândurile și acțiunile judecății interne. Doar așa putem crea ceea ce se numește suflet.
Trebuie să ne cunoaștem profund pentru a crea sufletul.
RAZA MORȚII
Raza morții reduce așa-numitul om la o simplă chintesență moleculară, la fel cum o tonă de flori poate fi redusă la o simplă picătură de parfum esențial. Energia morții, fiind atât de puternică, distruge total organismul uman. Este un curent de o tensiune atât de mare încât, inevitabil, distruge organismul uman atunci când circulă prin el. Așa cum un fulger poate să despice un copac, tot așa raza morții reduce corpul uman la cenușă. Este singurul tip de energie la care organismul nu poate rezista. Această rază leagă moartea de concepție; cele două extreme se ating. Când Esența se desprinde de vechiul corp sub impactul teribil al razei morții, se produce o tensiune electrică teribilă și o notă cheie, al cărei rezultat axiomatic este mișcarea și combinația genelor determinante ale viitorului corp fizic. Acesta este modul în care constituenții subtili ai oului fertilizat sunt aranjați într-o ordine corespunzătoare, pe baza tensiunii electrice și a notei cheie a morții.
CEEA CE CONTINUĂ
Două lucruri merg în mormânt: primul este corpul fizic, al doilea este personalitatea umană. Aceasta din urmă, așa cum am spus deja, se formează în primii șapte ani ai copilăriei și se întărește cu experiențele. Uneori personalitatea rătăcește prin cimitir; alteori, iese din mormântul ei atunci când cei îndurerați o vizitează și îi aduc flori. Dar, încetul cu încetul, personalitatea se dezintegrează. Personalitatea este energetică și atomică. Personalitatea este pieritoare. Nu există niciun mâine pentru personalitatea defunctului; ea este muritoare.
Personalitatea nu se reîncarnează. Personalitatea este fiica timpului său și moare în timpul său. Ceea ce continuă este Esența și fantoma mortului. În această fantomă se desfășoară Eul reîncarnat, Eu, Mine Însumi. Acesta din urmă este o legiune de diavoli care continuă. Este fals să ne împărțim între două Euri, unul de tip inferior și celălalt de tip superior. Eul este o legiune de diavoli care se dezvoltă în noi înșine, atâta tot.
Se vorbește mult în literatura ocultistă despre un Eu superior, un Eu divin, dar se dovedește că acest Eu superior nu este un astfel de Eu. Seitatea divină transcende tot „Euismul”. Ceea ce nu are nume profan este Ființa, Intimul.
Esența este moleculară; Esența trăiește în mod normal în lumea moleculară. Așa cum în lumea fizică folosim un corp celular, în lumea moleculară folosim un corp molecular.
Cartea tibetană a morților spune textual următoarele: „Oh, nobile prin naștere, corpul tău actual, fiind un corp al dorinței, nu este un corp de materie brută, așa că acum ai puterea să treci prin orice grămadă de roci, dealuri, stânci, pământ, case și prin muntele Meru însuși fără a întâlni un obstacol. Acum ești înzestrat cu puterea acțiunilor miraculoase care, totuși, nu este rodul niciunui Samadhi, ci al puterii care vine la tine în mod natural. Poți ajunge instantaneu oriunde dorești; ai puterea de a ajunge acolo în timpul în care un om deschide sau închide mâna. Aceste diverse puteri de iluzie și schimbarea formei, să nu le dorești, să nu le dorești!”
CORPUL VITAL
În corpul uman există un corp termoelectromagnetic. Acesta este corpul vital.
Acest corp este baza vieții organice. Niciun organism nu ar putea trăi fără corpul vital.
Fiecare atom al corpului vital pătrunde în fiecare atom al corpului fizic pentru a-l face să vibreze intens. Toate fenomenele chimice, fiziologice și biologice, orice fenomen de percepție, orice proces metabolic, orice acțiune a caloriilor etc., își au baza în corpul vital. Acest corp este de fapt secțiunea superioară a corpului fizic: corpul tetradimensional.
În ultimul moment al vieții, acest corp se separă de organismul fizic. Corpul vital nu intră în mormânt. Corpul vital plutește lângă mormânt și se dezintegrează lent pe măsură ce cadavrul se dezintegrează. În mormânt intră doar cadavrul și personalitatea decedatului.
Corpul vital are mai multă realitate decât corpul fizic. Știm foarte bine că la fiecare șapte ani corpul fizic se schimbă complet și niciun atom vechi nu mai rămâne în respectivul corp.
Cu toate acestea, corpul vital nu se schimbă. În acest corp sunt conținuți toți atomii copilăriei, adolescenței, tinereții, maturității, bătrâneții și decrepitudinii. Corpul fizic aparține lumii celor trei dimensiuni. Corpul vital este corpul celei de-a patra dimensiuni.
