Stimate cititor:
MISTERUL INTELIGENȚELOR IGNICE ÎN ATOMI
Cei care am încercat să studiem sacra doctrină pe care ne-a lăsat-o moștenire V.M. Samael Aun Weor, știm că în multe dintre conferințele sale el ne-a insistat asupra necesității meditației, nu doar ca mijloc pentru a obține pacea în mintea noastră ci, în plus, și ca o sursă de informație pe care FIINȚA să poată vrea să ne-o dea într-un moment oarecare.
În mod cert, dragă cititorule, când înțelegem această necesitate acordăm mai multă atenție faptului de A MEDITA și, cu perseverență și tenacitate, puțin câte puțin vom obține roadele pe care ni le va da această frumoasă tehnică pe care o numim MEDITAȚIE. Ca exemplu pentru ceea ce vă comentez aici, îmi face plăcere să vă fac cunoscută o experiență pe care binecuvântata mea FIINȚĂ REALĂ mi-a permis să o experimentez prin intermediul științei meditației.
Cu toții știm că atunci când am suferit în corpul nostru fizic o rană, zgârietură, lovitură etc., și ne-a curs inclusiv sânge, după ce ne-am dat îngrijirile de rigoare trebuie să aplicăm unguente sau să luăm medicamente pentru ca, în cele din urmă, acea rană să se cicatrizeze și să se încheie trauma noastră. Însă, un lucru care ni s-a întâmplat tuturor este faptul că pe măsură ce rana nu mai este deschisă și începe să se închidă, începem cu toții să simțim un fel de mâncărime care ne împinge să ne scărpinăm, lucru pe care nu trebuie să-l facem tocmai pentru a nu o deschide din nou.
Ei bine într-o bună zi, după ce subsemnatul a suferit o cădere care mi-a lăsat un genunchi destul de vătămat, am început să sufăr de menționatele mâncărimi despre care vorbesc în rândurile anterioare… Atunci, întrucât voiam să practic o meditație riguroasă, am ales să mă relaxez încercând să nu dau importanță respectivelor mâncărimi și căutând ca psihicul meu să se relaxeze de asemenea. În mod miraculos, grație ajutorului FIINȚEI mele REALE, am reușit să mă relaxez și să caut calmul în universul meu mental. Așa stând lucrurile, mi s-a întâmplat ceva foarte plăcut, simpatic și care are o enormă importanță deoarece are legătură cu învățăturile noastre.
În multe dintre textele sale Patriarhul ne vorbește despre faptul că dincolo de neutronul, protonul și electronul atomului, există ceea ce el numește inteligențele ignice atomice. Ne spune așadar Avatarul nostru că aceste inteligențe sunt cele care mânuiesc realmente atomii și sunt conectate cu propria noastră FIINȚĂ. Și ne adaugă: „Aceste inteligențe ignice lucrează în plan macrocosmic și în microcosmic și încearcă întotdeauna să restaureze organismul nostru pentru ca să funcționeze”. Într-o ocazie, referitor la acest lucru, Patriarhul mi-a spus: „Trebuie să știi că unii sunt Ashimii –inteligențe ignice– pe care îi avem în mâna noastră și alții sunt cei care sunt în chipul nostru, în spatele nostru și așa mai departe”… Și mi-a adăugat: „Dacă îi vedem prin intermediul unei meditații, sunt ca niște omuleți de foc care încearcă mereu să restaureze corpul nostru, mai ales după un accident pe care l-am suferit”.
Așadar în acea zi pe care o menționez în paragrafele anterioare, ceea ce mi-a permis Tatăl a fost, tocmai, să văd acele echipe întregi de omuleți de foc care legau celule, le uneau unele cu altele fără încetare, și atunci am ajuns la înțelegerea motivului pentru care simțim ca un foc care ne pișcă, mâncărimi ciudate atunci când o rană încearcă să se închidă. Toată acea mâncărime este pentru propriul nostru bine, dragi prieteni, oricât de incredibil și deranjant ni s-ar părea. Este acțiunea acelor echipe de inteligențe ignice care vor să ne închidă rănile.
Acea experiență animică mi-a demonstrat, încă o dată, că, în mod cert, focul este domnul creației. Focul se află în spatele tuturor fenomenelor fizice și metafizice ale naturii însăși și ale însuși universului. Pe bună dreptate marele filosof elen HERACLIT a ajuns să spună: „Lumea nu a fost creată de niciun Dumnezeu –referindu-se la obiceiul de a-l prezenta pe Dumnezeu ca pe un bătrân printre nori–, ci de către un FOC care are inteligență proprie. Cu acea inteligență EL SE APRINDE PE SINE ÎNSUȘI SAU SE STINGE PE SINE ÎNSUȘI”… Foarte înțelepte cuvinte…
În conferințele sale de Alchimie, V.M. Samael subliniază faptul că universul însuși a fost rezultatul unei NEBULOASE ALCHIMICE, pe care alchimiștii o numeau ARCHÉ COSMIC. Acel ARCHÉ era foc cosmic unit cu mercurul cosmic și din acel amestec a apărut tot ceea ce azi, cu simțurile noastre, putem vedea, mirosi, atinge, palpa, simți etc., etc., etc. Aceasta este cruda realitate. Suntem făcuți din foc în ultimă sinteză, și însuși sufletul nostru este foc desprins ca o porțiune din Tatăl nostru care se află în secret și de aceea sufletul nostru este nemuritor.
Din nefericire, în zilele noastre haotice presupușii doctori în medicină nu dau importanță acestor fenomene și dacă simțim acea mâncărime sunt capabili să ne sfătuiască să ne scărpinăm pielea, întârziind astfel tocmai închiderea rănii. Ignoranța este îndrăzneață, prieteni și prietene.
Marele Adept Fulcanelli ne spune în opera sa LĂCAȘURILE FILOSOFALE următoarele:
„Focul ne învăluie și ne scaldă pe toate părțile. Vine la noi prin aer, prin apă și prin pământul însuși, care sunt conservatorii lui și diversele lui vehicule. Îl găsim în tot ceea ce ne este aproape și îl simțim acționând în noi de-a lungul întregii durate a existenței noastre pământești. Nașterea noastră este rezultatul încarnării lui, viața noastră efectul dinamismului lui iar moartea noastră consecința dispariției lui. Prometeu fură focul din cer pentru a-l însufleți pe omul pe care, ca Dumnezeu, îl făurise din noroiul pământului. Vulcan o creează pe Pandora, prima femeie, pe care Minerva o înzestrează cu mișcare insuflându-i focul vital. Un simplu muritor, sculptorul Pigmalion, dornic să se căsătorească cu propria sa operă, o imploră pe Venus să însuflețească, prin focul ceresc, statuia Galateei. A încerca să descoperi natura și esența focului este a încerca să-l descoperi pe Dumnezeu, a cărui prezență reală întotdeauna s-a revelat sub înfățișare ignică. Rugul aprins –Exodul III, 2─ și incendiul de pe Sinai ca urmare a acordării decalogului –Exodul XIX, 18– sunt două manifestări prin care Dumnezeu i s-a înfățișat lui Moise. Și sub figura unei Ființe de jasp și sardonix de culoarea flăcării, așezată pe un tron incandescent și sclipitor, Sfântul Ioan îl descrie pe Stăpânul Universului –Apocalipsa, IV, 3, 5. «Dumnezeul nostru este un foc mistuitor», scrie Sfântul Pavel în epistola sa către evrei –cap. XII, 29. Nu fără motiv, toate religiile au considerat focul ca fiind cea mai clară imagine și cea mai expresivă emblemă a divinității”……
Să medităm, așadar, stimate cititor, pentru a ne apropia din ce în ce mai mult de originile înseși ale creației și, în cadrul ei, să le putem găsi de asemenea pe ale noastre.
Permiteți-mi să vă las niște fraze care să însoțească această lectură:
„Dacă Dumnezeu nu ar exista, ar fi necesar să-l inventăm.”
Voltaire
„Dumnezeu este adevărul iar nouă ne revine să-l descoperim. ”
Juan de Muller
„Cine preferă paradisul în locul lui Dumnezeu este un nerod.”
Mahomed
„Trei lucruri conduc la Dumnezeu: muzica, iubirea și filosofia.”
Plotin
„Dumnezeu este începutul, mijlocul și sfârșitul.”
Platon
AVRO CLAVSA PATENT.
─„Aurul deschide porțile închise.”─
KWEN KHAN KHU
