Până unde poate ajunge gradul nostru de moarte mistică?

Până unde poate ajunge gradul nostru de moarte mistică? 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Mi-am propus să vă trimit unele reflecții pentru a încerca să clarific:

PÂNĂ UNDE POATE AJUNGE GRADUL NOSTRU DE MOARTE MISTICĂ CHIAR FIIND AUTOREALIZAȚI?

Când cunoaștem aceste învățături sacre, în fața noastră se deschide o vastă panoramă relaționată cu o MUNCĂ serioasă în încercarea DE A DEVENI STĂPÂNI PE NOI ÎNȘINE, DE A OBȚINE ADEVĂRATA NOASTRĂ INDIVIDUALITATE și DE A NE UNI CU FIINȚA. Toate acestea se întemeiază sub parametrii așa-numiților TREI FACTORI AI REVOLUȚIEI CONȘTIINȚEI, despre care deja am vorbit de multe ori. Însă, am insistat întotdeauna, de-a lungul a mulți ani, în congrese, întâlniri și reuniuni pe care le-am celebrat LA NIVEL INTERNAȚIONAL, că fundamental în obiectivul nostru este MOARTEA INTERIOARĂ.

MARELE KABIR DIN GALILEEA a spus-o deja: „Dacă sămânța nu moare, planta nu se naște” și binecuvântatul nostru Guru și Avatara, V.M. Samael Aun Weor a repetat-o până la sațietate. Este logic că dacă încercăm să ridicăm o casă fără fundații bune, în orice moment aceasta poate să cadă, cauzând multe distrugeri și, inclusiv, cauzând moartea noastră fizică. Același lucru se întâmplă, stimate cititorule, cu A MURI LA NIVEL PSIHOLOGIC. Dacă nu ne asigurăm să eliminăm CU RĂBDARE, cu perspicacitate profundă, cele zece mii de agregate ale noastre, în orice moment putem fi asaltați de astfel de monștri și SĂ PIERDEM ABSOLUT TOATĂ MUNCA NOASTRĂ.

În mod normal, începem cu foarte mare dificultate încercând SĂ NE AUTOOBSERVĂM, deoarece simțul autoobservării este atrofiat în homunculul rațional, ceea ce se dovedește foarte grav. Timp de milenii am trăit mereu ÎNAFARĂ, fără măcar să aruncăm o privire ÎNĂUNTRU, pentru a încerca să cunoaștem lumea noastră interioară. Din fericire, în operele PSIHOLOGIE REVOLUȚIONARĂ și MAREA REBELIUNE, V.M. Samael a anticipat o mare parte din eforturile pe care AR FI TREBUIT SĂ LE DEPUNEM NOI ÎNȘINE, și, cu toate acestea, din păcate, coleguții noștri se plâng că nu reușesc să se autoînțeleagă… ceea ce nu se dovedește de bun augur.

Dar, dacă perseverăm în călătoria noastră, dacă devenim ADEVĂRAȚI INAMICI AI NOȘTRI ÎNȘINE, atunci vom începe să înțelegem sarcina înspăimântătoare pe care o avem în față. În acest caz am spune că oricum ceva este ceva, mai rău este să nu fi realizat nimic…

Ajutându-ne cu SUFERINȚE VOLUNTARE și SACRIFICII CONȘTIENTE ne putem accelera munca, dar problema pentru noi toți este că NU SUPORTĂM SĂ MURIM, pentru că vrem în orice moment să ne scuzăm monstruozitățile, iată unde se află problema de bază!!! Noi, umanoizii de pe Pământ, nu putem suporta acest lucru, preferăm mai degrabă să murim fizic, decât să ACCEPTĂM CE SUNTEM…

Cu toate acestea, plecând de la baza că am vrea cu adevărat SĂ MURIM PENTRU LUME ȘI SĂ NE NAȘTEM PENTRU SPIRIT, atunci ajutorul Mămicii noastre Divine, cu instrumentul sacrului ARCAN A.Z.F. poate realiza miracolul dispariției aberațiilor care aparțin FEȚEI VIZIBILE A EGOULUI NOSTRU ANIMALIC. Și dacă ierarhiile divine ne dau permisiunea de a merge mai departe, am intra atunci pe terenul DEȘERTULUI ÎNȚELEPȚILOR ─să se citească: AL DOILEA MUNTE INIȚIATIC.

Într-un astfel de caz, începem să trăim la nivel intern– PRIMELE NOUĂ MUNCI ALE LUI HERCULE, toate acestea fiind însoțite de SUFERINȚE MORALE ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE și DE CONFUZII TERIBILE, deoarece într-o astfel de perioadă se întâmplă ca atunci când credem că mergem foarte bine, se dovedește că mergem foarte rău și când credem că mergem foarte rău, atunci se va dovedi că mergem foarte bine. Enigme! Enigme! Enigme!… Așa este călătoria care ar trebui să ne ducă la FIINȚĂ.

În plus față de toate acestea, dragă cititorule, este evident că, pe măsură ce murim psihologic, ne vom naște datorită ajutorului MERCURULUI SULFUROS, amestecat în mod inteligent. Prin urmare, vom începe să urcăm pe scara lui Iacob, care se află în strânsă legătură cu ARBORELE SEFIROTIC pe care, din fericire, Gnoza ni-l dezvăluie. Cu toate acestea, este FOARTE IMPORTANT să nu te lași dus de VÂRTEJUL înălțimii, pentru că au fost mulți, mulți, mulți cei care, după ce au urcat o mare parte din AL DOILEA MUNTE, ajung să alunece și să cadă, ceea ce se traduce prin A NE TRANSFORMA, culmea culmilor, ÎN DEMONI… Aici trebuie să notez un proverb popular care spune: Războiul anunțat nu ucide soldatul și dacă îl ucide este din cauza neglijenței!!!

Presupunând acum, răbdătorule cititor, că am reușit în cele din urmă să distrugem FAȚA ASCUNSĂ A EULUI, pentru că am încheiat triumfători primele nouă Munci ale lui Hercule și, de asemenea, CEI OPT ANI RELAȚIONAȚI CU LEPRA PATRIARHULUI IOV, am putea spune: „AM TRIUMFAT! Aleluia, aleluia, aleluia!” Cu toate acestea, și fără să vreau să descurajez pe nimeni, trebuie să vă spun că chiar și eliminând EUL în FAȚA sa VIZIBILĂ ȘI INVIZIBILĂ, chiar și după eliminarea mamei sale, BESTIA, ANTICRISTUL din noi, nu trebuie să uităm niciodată că există întotdeauna REZIDUURILE EULUI, care sunt extrem de periculoase, deoarece unul dintre aceste reziduuri poate rămâne mascat în anatomia noastră ascunsă și ne poate face să ne poticnim fiind chiar Maeștri autorealizați. Așa cad TRONURILE, DOMINAȚIILE, PUTERILE, SERAFIMII, HERUVIMII…! Trebuie să ne asigurăm, dragi prieteni, foarte profund că MOARTEA NOASTRĂ A FOST TOTALĂ, pentru a nu risca PIERDEREA PIETREI NOASTRE FILOSOFALE care ne-a costat atât de mult să o fabricăm cu ajutorul celui Preaînalt.

Trebuie să știți că IMPORTANȚI FRAȚI MAI MARI ai FRATERNITĂȚII ALBE au căzut în această KALI-YUGA. Este suficient să-l cităm pur și simplu, nici mai mult, nici mai puțin, decât pe însuși SFÂNTUL APOSTOL IACOB. Cine ar crede așa ceva? Ei bine, așa a fost. Să ne amintim de ZANONI, marele mag caldeean. Și ne-am putea întreba: de ce au căzut astfel de lumini? RĂSPUNS: deoarece a lipsit moarte, a lipsit eliminarea reziduurilor. Aceste reziduuri se dezintegrează doar odată cu eliminarea așa-numitelor BENZI TELEOGHINUARAS, care se dezintegrează atunci când Tatăl, luând hotărârea de a se duce spre SPAȚIUL ABSTRACT ABSOLUT, ne face să intrăm mai întâi în așa-numitele PLANETE PURGATORIALE și atunci reziduurile și memoria Bestiei sunt reduse la praf cosmic…

Este clar că, odată eliberați de SAMSARA, putem continua să lucrăm pentru umanitate în alte sisteme solare și în alte Rase. Și chiar pentru asta vom fi ajutați cu vehicule cu mai multe perfecțiuni interne, precum cel de Nirmanakaya, cel de Sambhogakaya, corpul de Adikaya și chiar vehiculul de ELIBERARE ABSOLUTĂ, cum este cel de DHARMAKAYA. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm niciodată că de asemenea DORINȚA DE A EXISTA ne poate trăda și tocmai asta l-a împiedicat, potrivit lui V.M. Samael, pe regentul soarelui Sirius, capitala galaxiei noastre, să poată intra în SPAȚIUL ABSTRACT ABSOLUT. Vedeți, așadar, cum există capcane în lumea relativității. Astăzi putem fi TITANI PLINI DE GLORIE și mâine, din cauza neglijenței, ne transformăm în cerșetori pedepsiți de karma lumilor…

Cu o anumită ocazie, am avut SACRA OPORTUNITATE de a fi dus de uraganul Tatălui, care m-a transportat până în străfundurile planetei Marte. Acolo, FIINȚA mea Reală m-a făcut să intru într-o CATEDRALĂ FOARTE FRUMOASĂ ai cărei pereți înșiși erau din aur. Era vorba despre CATEDRALA LOGOSULUI MARȚIAN, căci a câștigat-o prin sacrificiile sale enorme ca BODHISATTVA DE COMPASIUNE. Am intrat deci în preasacra locuință celestă și într-una dintre capelele acelei arhitecturi de catedrală am observat în capăt UN SARCOFAG FĂCUT TOT DIN AUR PUR. Înăuntrul acelui sarcofag se afla V.M. Samael, care, cu siguranță, era tot de AUR; propriul său corp era continuarea AURULUI SARCOFAGULUI. Văzând aceasta, sincer, am rămas uluit și am început să mângâi chipul iubitului nostru Patriarh. Atunci au ajuns la mine amintiri ale acelor zile în care mergeam împreună la poștă, sau când conversam despre diverse teme sau, pur și simplu, râdeam…

E de prisos să spus că toate acele amintiri m-au făcut să plâng și una din lacrimile mele a căzut pe obrazul Venerabilului și, spre marea mea surprindere, figura de aur care îl reprezenta pe Maestrul Samael a prins viață și s-a ridicat pe jumătate pentru a-mi spune: „Asta nu, să nu plângi, nu plânge, deoarece încă mai continui cu voi toți!” Acea impresie a fost atât de mare pentru subsemnatul, încât m-am întors brusc la corpul meu fizic… Și, aflându-mă deja în această lume tridimensională, am continuat să plâng mult timp… Acest lucru a fost de NEUITAT pentru insignifianta mea persoană, stimați prieteni.

De ce vă povestesc aceste lucruri? Pentru că am dorit să spun că opera realizată de binecuvântatul nostru Patriarh în această ultimă existență a fost CU ADEVĂRAT PERFECTĂ, acesta a fost motivul pentru care L-AM VĂZUT MORT ÎN ACEL SARCOFAG și ACOPERIT CU AUR FILOSOFAL, acesta a fost motivul secret pentru care FIINȚA mea REALĂ a dorit să-mi arate toate acestea, pur și simplu, să mă facă să văd cum ar trebui să fie MUNCA noastră INTERIOARĂ:

Închei spunându-vă că într-o anumită ocazie, în casa Venerabilului Maestru Samael, i-am pus brusc o întrebare, i-am spus:
─Maestre, când putem considera că ne aflăm în siguranță să nu mai cădem și să pierdem Măiestria noastră dacă ne autorealizăm într-o zi?

RĂSPUNS:
─Când vom fi în AIN SOPH, frate, când vom fi acolo! Ai înțeles?

─Da, înțeleg, i-am răspuns Patriarhului…

Astfel, stimați cititori, drumul care trebuie să ne ducă până la Dumnezeu este foarte lung și dureros, ÎNSĂ TREBUIE SĂ NE ÎNARMĂM CU RĂBDARE INFINITĂ ca să nu ne abatem de la obiectivul nostru și să reușim în final SĂ FUZIONĂM CU ETERNUL…

FIE CA FORȚELE INFINITE ALE ETERNULUI TATĂ COSMIC COMUN SĂ INUNDE SUFLETELE VOASTRE PÂNĂ LA SFÂRȘITUL SECOLELOR!

SOR NON OMNIBVS AEQUE.
─„Destinul nu este același pentru toți”─
Kwen Khan Khu