¿Qué razones secretas tiene el ser para ayudarnos a morir psicológicamente? (ES-FR-EN-RO)

¿Qué razones secretas tiene el ser para ayudarnos a morir psicológicamente? (ES-FR-EN-RO) 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Español Français English Română

Español:

Queridos amigos:

Permitidme haceros llegar unas letras que nos aportarán comprensiones acerca de:

¿QUÉ RAZONES SECRETAS TIENE EL SER PARA AYUDARNOS A MORIR PSICOLÓGICAMENTE?

A menudo, caro lector, nuestra doctrina nos hace hincapié en la urgente necesidad de aniquilar a nuestro abominable Ego animal con el propósito de acercarnos más y más al SER.

Es necesario saber que en nuestra existencia terrenal estamos, a causa de los Yoes, con muchísimas personas que son almas también prisioneras de los agregados psíquicos y con las cuales hemos compartido muchos eventos en existencias pasadas.

En una ocasión, hablando con el Venerable Patriarca, nos dijo: «Tenéis que saber que el cartero que os lleva las cartas a vuestros hogares, el hombre que os da gasolina en las estaciones gasolineras y hasta el carnicero de la esquina, vienen con todos vosotros desde tiempos remotos. Eso es lo que constituye el Samsara, ¿entendido?…».

Aquellas palabras me conmovieron profundamente y me hicieron entrar en reflexiones profundas. A causa de ello, opté un día por preguntarle al Avatara: ─Entonces si voy eliminando mis agregados psicológicos, seguramente voy a perder muchos de mis amigos y amigas, ¿es así?

Respuesta: ─¡Así es, mi caro hermano, así es!, se rompen los lazos energéticos que te han tenido atado a ellos durante muchos siglos… ¡Ya lo verás tú mismo…!

Como quiera que mi deber de instructor gnóstico no era otro que ir allí donde se me designase a dar estas enseñanzas sagradas, pues me fui allí, allá, acullá, etc., etc., etc. Después de varios años de misiones realizadas, quise visitar a mi familia consanguínea y, a los efectos, me fui a ver a mis hermanos y hermanas y a mi madre física, a los que no veía desde algunos años.

Estando en la tierra de mis orígenes, quise hacer un experimento. El mismo consistió en irme hacia una plaza pública en la que había un enorme centro comercial que, normalmente, todo el mundo visitaba, sobre todo en los fines de semana. Así, entonces, me trasladé al mismo un día sábado y me senté en un banco que estaba disponible para los visitantes de dicho lugar comercial. Me allegué a dicho centro comercial a eso de las diez de la mañana y me dediqué a esperar a ver si aparecía alguno de mis amigos o amigas que un servidor tenía antes de irme a realizar mis misiones. Las horas comenzaron a pasar y hacia el mediodía me acerqué a un pequeño kiosco en el que era posible solicitar un café. Recuerdo haberme tomado dos cafés seguidos y, luego de pagarlos, regresé a mi asiento, a mi banco que había elegido para ver pasar a las personas…

Cuando fueron las siete de la tarde y en vista de que ninguna de mis amistades había aparecido, tomé la decisión de regresar a la casa de mis familiares. Pasada una semana más, quise volver a repetir el experimento, pero en esta ocasión me fui a la universidad en la cual conocí a muchos amigos y amigas que estudiaban las mismas materias que un servidor. Esperaba encontrar a alguno o alguna de esas amistades de otrora. Igualmente, me pasé el día entero en aquella estancia universitaria y, cuando comenzó a anochecer, abandoné aquel recinto y no había logrado encontrar a nadie, nadie, nadie de aquellos tiempos y que habían sido mis amigos.

En un tercer experimento escogí irme a un cinema y hasta compré un ticket para ver una película. Quería mi persona ver si de pronto aparecía un amigo entre aquel gentío que llenaba aquella sala. Igualmente que en veces anteriores, después de ver la película salí del lugar de proyecciones y me dispuse a sentarme en unos bancos de una plaza cercana. Me pasé todo el resto de aquel día esperando encontrar a uno de mis amigos o amigas de aquellos tiempos transcurridos antes de hacerme instructor, y el resultado fue exactamente igual: ¡NADIE apareció!, ¡NADIE, NADIE, NADIE….!

Como quiera que un servidor tenía también algunos teléfonos de aquellas viejas amistades, quise contactarlos telefónicamente muchas veces y, misteriosamente, la respuesta a mis llamadas era un mensaje grabado de la compañía telefónica que me decía: «El teléfono al que usted llama NO EXISTE»; dicha frase se repetía incesantemente. Obviamente, todo ello me indicó que era inútil tratar de contactar a mis antiguas amistades utilizando aquel medio.

Más tarde en el tiempo, volví de nuevo a visitar a mis familiares y repetí aquellos experimentos y, para mi sorpresa, el resultado fue el mismo. Era como si el tiempo se hubiese tragado a todas aquellas almas que tiempo atrás habían compartido con un servidor determinados eventos propios de la vida horizontal. Aquellos fenómenos, francamente, me recordaban aquellas frases pronunciadas por nuestro V.M. Samael Aun Weor.

Reflexionando sobre todo aquello llegué a la conclusión, durante una meditación, según la cual comprendí que al nosotros optar por la Vía Vertical, nos separamos energéticamente del resto de los mortales que siguen caminando por la Vía Horizontal y, obviamente, solo nos van quedando contactos energéticos con aquellas almas que tienen las mismas inquietudes anímicas que nosotros. Entonces, ya metidos en el Sendero Secreto, o Camino Hermético, solamente nos iremos encontrando con aquellas almas que, igualmente que nosotros, andan tratando de perseverar en su caminata hacia el SER para terminar un día uniéndose indisolublemente a ÉL.

Todo esto, paciente lector, reviste una importancia trascendental si nos damos cuenta de que nuestro SER nos quiere absorber TOTALMENTE y devorarse nuestras carnes anímicas y psíquicas para poder entonces Él declararse como SER AUTORREALIZADO. Aunque suene muy duro, ese es el único propósito que Él persigue desde hace milenios cuando optó por enviarnos al escenario de la creación para llenarnos de experiencia a través de nuestros retornos y recurrencias. Empero, llegado el momento, el SER intensifica su fuerza dentro de nuestras almas, si cooperamos con Él muriendo en sí mismos, con el propósito de, finalmente, llevarnos con Él a su reino.

Es obvio que, para que el SER pueda conseguir arrebatarnos del fenómeno existencial, Él necesita que no estemos ligados a recurrencias estúpidas e insípidas y tampoco a karmas de índole variada que puedan constituir un obstáculo para nuestra liberación….. Y muchas de esas pseudoamistades que hemos ido coleccionando a lo largo de nuestras existencias, tan solo han servido para llenarnos de karmas por haber compartido con las mismas actuaciones fuera de la Gran Ley…..

Indudablemente que estas rupturas que el SER va provocando entre nosotros y nuestras pseudoamistades, a la larga van produciendo en nosotros una sensación de soledad y un sentimiento de rechazo hacia la vida misma. Esto es inevitable, pues no se puede atender a dos señores a la vez, vale decir: «al gobierno y a la revolución» ─hablando metafóricamente─; así lo dijo el Gran Kabir Jesús de Nazaret.

¿Cuál es la moraleja que sacamos de este fenómeno? Respuesta: necesitamos estar definidos psicológicamente dentro de nosotros. NO PODEMOS NI DEBEMOS SER AMBIGUOS en el Camino Hermético, pues solamente queriendo, en todo momento, destruir a nuestros enemigos energéticos tenebrosos ─léase: el YO y sus legiones─, iremos conociendo a las diversas partes de nuestro Real Ser y esas fuerzas son las que nos acompañarán hasta el final de nuestra travesía.

Aquí entra en juego la famosa frase del eminente filósofo William Shakespeare: «TO BE OR NOT TO BE, THAT IS THE QUESTION!», la cual, traducida, nos enfatiza: ‘¡¡¡¡SER o NO SER, he allí la cuestión!!!!’.

Os dejo ahora, amigos y amigas, estas frases para vuestra reflexión:

«No le profesa amistad verdadera y pura sino quien habla la verdad y le aconseja el bien».

Simón Bolívar

«La primera ley de la amistad es pedir de los amigos cosas honradas y hacer cosas honradas por los amigos».

Cicerón

«A nadie le faltan fuerzas, lo que a muchísimos les falta es voluntad».

Victor Hugo

«Lo que no le cae en gusto a la voluntad, siempre se le hace rodeo al entendimiento».

Quevedo

QUE LAS BENDITAS FUERZAS DEL THEOMEGALOGOS OS LLENEN DE LUZ VUESTRAS ALMAS.

KWEN KHAN KHU

Français:

Chers amis : 

Permettez-moi de vous faire parvenir quelques mots qui nous apporteront des compréhensions sur :

QUELLES RAISONS SECRÈTES L’ÊTRE A-T-IL POUR NOUS AIDER À MOURIR PSYCHOLOGIQUEMENT ?

Souvent, cher lecteur, notre doctrine insiste sur la nécessité urgente d’annihiler notre abominable Ego animal afin de nous approcher de plus en plus de l’ÊTRE.

Il est nécessaire de savoir que dans notre existence terrestre nous sommes, à cause des Mois, avec beaucoup de personnes qui sont des âmes également prisonnières des agrégats psychiques et avec lesquelles nous avons partagé beaucoup d’évènements dans des existences passées.

À une occasion, en parlant avec le Vénérable Patriarche, il nous a dit : « Vous devez savoir que le facteur qui vous apporte les lettres chez vous, que l’homme qui vous donne l’essence dans les stations-service et même le boucher du coin vous suivent tous depuis des temps reculés. C’est ce qui constitue le Samsara, compris ?… ».

Ces mots m’émurent profondément et me firent entrer dans des réflexions profondes. À cause de cela, je décidai un jour de demander à l’Avatar : – Alors si j’élimine mes agrégats psychologiques, je vais certainement perdre nombre de mes amis et amies, est-ce ainsi ?

Réponse : – C’est ainsi, mon cher frère, c’est ainsi !, les liens énergétiques qui t’ont maintenu attaché à eux durant de nombreux siècles se brisent… Tu le verras toi-même…!

Comme mon devoir d’instructeur gnostique n’était autre qu’aller là où on me désignait de donner ces enseignements sacrés, eh bien je suis allé ici, çà et là, etc., etc., etc. Après avoir fait plusieurs années de mission, je voulus rendre visite à ma famille biologique et, à cet effet, je partis voir mes frères et sœurs et ma mère physique, que je n’avais pas vus depuis quelques années.

Une fois sur la terre de mes origines, je voulus faire une expérience. Celle-ci consistait à me rendre sur une place publique où il y avait un énorme centre commercial où tout le monde se rendait généralement, surtout les fins de semaine. Ainsi, alors, je m’y rendis un samedi et je m’assis sur un banc qui était disponible pour les visiteurs de ce lieu commercial. Je me rendis à ce centre commercial à dix heures du matin et me dédiai à attendre pour voir s’il apparaissait l’un de mes amis ou amies que votre serviteur avait avant de partir faire mes missions. Les heures commencèrent à passer et vers midi, je m’approchai d’un petit kiosque où il était possible de demander un café. Je me souviens avoir pris deux cafés de suite et, après les avoir payés, je retournai à mon siège, à mon banc que j’avais choisi pour voir passer les gens… 

Quand il fut sept heures du soir et étant donné qu’aucun de mes amis n’était apparu, je pris la décision de retourner dans la maison de ma famille. Au bout d’une semaine, je voulus répéter l’expérience, mais cette fois je partis à l’université où j’avais connu beaucoup d’amis et d’amies qui étudiaient les mêmes matières que votre serviteur. J’espérais rencontrer l’un ou l’une de ces amitiés d’autrefois. Je passai également le jour entier dans ce lieu universitaire et, quand la nuit commença à tomber, je quittai cette enceinte et je n’étais arrivé à rencontrer personne, personne, personne de ces temps-là et qui avaient été mes amis.

Lors d’une troisième expérience, je choisis d’aller à un cinéma et j’achetai même un ticket pour voir un film. Ma personne voulait voir s’il apparaissait soudain un ami parmi la foule qui remplissait cette salle. De même que lors des fois précédentes, après avoir vu le film, je sortis du lieu de projection et m’assis sur l’un des bancs d’une place proche. Je passai tout le reste de ce jour-là à espérer rencontrer l’un de mes amis ou amies de ces temps écoulés avant de devenir instructeur, et le résultat fut exactement le même : PERSONNE n’apparut !, PERSONNE, PERSONNE, PERSONNE….!

Comme votre serviteur avait aussi quelques numéros de téléphone de ces vieilles amitiés, je voulus très souvent les contacter par téléphone et, mystérieusement, la réponse à mes appels était un message enregistré de la compagnie téléphonique qui me disait : « Le numéro de téléphone que  vous appelez N’EXISTE PAS » ; cette phrase se répétait sans cesse. Évidemment, tout cela m’indiqua qu’il était inutile d’essayer de contacter mes anciens amis en utilisant ce moyen.

Plus tard, je rendis à nouveau visite à mes proches et je répétai ces expériences et, à ma grande surprise, le résultat fut le même. C’était comme si le temps avait avalé toutes ces âmes qui avait autrefois partagé avec votre serviteur certains évènements propres à la vie horizontale. Ces phénomènes, franchement, me rappelaient ces phrases prononcées par notre V.M. Samael Aun Weor.

En réfléchissant sur tout cela, j’arrivai à la conclusion, durant une méditation, selon laquelle je compris qu’en optant pour la Voie Verticale, nous nous séparons énergétiquement du reste des mortels qui continuent de marcher sur la Voie Horizontale et, évidemment, il ne nous reste des contacts énergétiques qu’avec ces âmes qui ont les mêmes inquiétudes animiques que nous. Alors, une fois dans le Sentier Secret, ou Chemin Hermétique, nous rencontrerons seulement ces âmes qui, comme nous, avancent en tâchant de persévérer dans leur marche vers l’ÊTRE pour finir un jour par s’unir indissolublement à LUI.

Tout cela, patient lecteur, revêt une importance transcendantale si nous nous rendons compte que notre ÊTRE veut nous absorber TOTALEMENT et dévorer nos chairs animiques et psychiques pour pouvoir alors se déclarer comme ÊTRE AUTORÉALISÉ. Bien que cela semble très dur, c’est le seul but qu’Il poursuit depuis des millénaires quand il a choisi de nous envoyer au scénario de la création pour nous remplir d’expérience à travers nos retours et récurrences. Cependant, le moment venu, l’ÊTRE intensifie sa force à l’intérieur de nos âmes, si nous coopérons avec Lui en mourant en nous-mêmes, afin de finalement nous emmener avec Lui dans son royaume.

Il est évident que pour que l’ÊTRE puisse arriver à nous arracher du phénomène existentiel, Il a besoin que nous ne soyons pas liés à des récurrences stupides et insipides et non plus à des karmas de diverse nature qui peuvent constituer un obstacle pour notre libération….. Et nombre de ces pseudo-amitiés que nous avons collectionnées au cours de nos existences n’ont servi qu’à nous remplir de karmas pour avoir partagé avec celles-ci des actions hors de la Grande Loi…..

Indéniablement, ces ruptures que l’ÊTRE provoque entre nous et nos pseudo-amitiés produisent à la longue en nous une sensation de solitude et un sentiment de rejet de la vie elle-même. C’est inévitable, car on ne peut pas servir deux seigneurs à la fois, c’est-à-dire : « le gouvernement et la révolution » – métaphoriquement parlant – ; c’est ce qu’a dit le Grand Kabîr Jésus de Nazareth.

Quelle est la morale que nous sortons de ce phénomène ? Réponse : nous devons être définis psychologiquement à l’intérieur de nous. NOUS NE POUVONS NI NE DEVONS ÊTRE AMBIGUS dans le Chemin Hermétique, car ce n’est qu’en voulant, à tout moment, détruire nos ennemis énergétiques ténébreux ─ c’est-à-dire : le MOI et ses légions ─, que nous connaîtrons les diverses parties de notre Être Réel et ces forces sont celles qui nous accompagneront jusqu’à la fin de notre traversée.

Ici entre en jeu la célèbre phrase de l’illustre philosophe William Shakespeare : « TO BE OR NOT TO BE, THAT IS THE QUESTION ! », qui, traduite, souligne : ‘ÊTRE ou NE PAS ÊTRE, telle est la question !!!!’.

Je vous laisse maintenant, amis et amies, ces phrases pour votre réflexion :

« Ne vous professe une amitié vraie et pure que celui qui dit la vérité et vous conseille le bien».

Simón Bolívar

« La première loi de l’amitié, c’est de demander aux amis des choses honnêtes, et de faire pour les amis des choses honnêtes ».

Cicéron

« Personne ne manque de force ; ce qui manque à beaucoup de gens, c’est la volonté ».

Victor Hugo

« Ce qui ne plaît pas à la volonté, fait toujours tergiverser l’entendement ».

Quevedo

QUE LES FORCES BÉNIES DU THEOMEGALOGOS REMPLISSENT VOS ÂMES DE LUMIÈRE.

KWEN KHAN KHU

English:

Dear friends:

Allow me to send you some words that will give us comprehension about:

WHAT SECRET REASONS DOES THE BEING HAVE TO HELP US DIE PSYCHOLOGICALLY?

Dear reader, our doctrine often emphasizes to us the urgent need to annihilate our abominable animal Ego in order to get closer and closer to our BEING.

It is necessary to know that in our earthly existence we are, because of the “I’s”, with many people who´s souls are also prisoners of the psychic aggregates and with whom we have shared many events in past existences.

On one occasion, speaking with the Venerable Patriarch, he told us: “You have to know that the postman who delivers your letters to your homes, the man who pumps gasoline for you at the gas stations and even the butcher on the street corner, have been with all of you since ancient times. That is what constitutes the Samsara, understood?…”

Those words touched me deeply and made me enter into deep reflections. Because of this, I decided one day to ask the Avatar: So, if I eliminate my psychological aggregates, surely, I will lose many of my friends, is that right?

The answer: “That’s right, my dear brother, that’s right! The energetic ties that have kept you tied to them for many centuries are broken… You’ll see for yourself…!

Since my duty as a Gnostic instructor was none other than to go wherever I was appointed to give these sacred teachings, I went here, there and everywhere, etc., etc., etc. After several years of missions, I wanted to visit my family and, for this purpose, I went to see my brothers and sisters and my physical mother, whom I had not seen for some years.

Being in the place where I was born, I wanted to do an experiment. It consisted of going to a public square where there was a huge shopping mall that, normally, everyone visits, especially on weekends. So, I went there on a Saturday and sat down on a bench that was available to the visitors of that shopping mall. I went to the mall at around ten in the morning and I waited to see if any of the friends that your servant had before I went on my missions would appear. The hours began to pass and around noon I went to a small kiosk where it was possible to order a coffee. I remember having two coffees in a row and, after paying for them, I returned to my seat, to my bench that I had chosen to watch people pass by…

When it was seven o’clock in the evening and since none of my friends had shown up, I made the decision to return to my family’s house. A week later, I wanted to repeat the experiment, but this time I went to the university where I had met many friends who studied the same subjects as your servant. I was hoping to find one or more of those friends from the past. Likewise, I spent the entire day in that university and, when it started to get dark, I left that place and had not managed to find anyone, anyone, anyone from those times and who had been my friends.

In a third experiment, I chose to go to a cinema and even bought a ticket to watch a movie. I wanted to see if a friend would suddenly appear among the crowd that filled that room. As in the previous times, after watching the movie, I left the cinema and set out to sit on some benches in a nearby square. I spent the rest of that day waiting to find one of my friends from those times before I became an instructor, and the result was exactly the same: NO ONE appeared! NO ONE, NO ONE, NO ONE….!

Since your servant also had some telephone numbers of those old friends, I wanted to contact them by telephone many times and, mysteriously, the answer to my calls was a recorded message from the telephone company saying: “The telephone number you are calling DOES NOT EXIST”; that sentence was repeated incessantly. Obviously, all this indicated to me that it was useless to try to contact my old friends by that means.

Later in time, I went back to visit my relatives and repeated those experiments and, to my surprise, the result was the same. It was as if time had swallowed up all those souls who long ago had shared certain events typical of the horizontal life together with your servant. Those phenomena, frankly, reminded me of those sentences pronounced by our V.M. Samael Aun Weor.

Reflecting on all that I came to the conclusion, during a meditation, according to which I understood that by opting for the Vertical Path, we separate ourselves  energetically from the rest of the mortals who continue to walk on the Horizontal Path and, obviously, we are only left with the energetic contacts of those souls that have the same animic longings that we have. So, once we are on the Secret Path, or Hermetic Path, we will only meet with those souls who, like us, are trying to persevere in their journey toward the BEING to end up one day uniting with HIM indissolubly.

All this, patient reader, is of transcendental importance if we realize that our BEING wants to absorb us TOTALLY and devour our mental and psychic flesh so that He can then declare Himself as a SELF-REALIZED BEINGAs harsh as it sounds, that is the only purpose that He has pursued for millennia when He chose to send us to the stage of creation to fill us with experience through our returns and recurrences. However, when the time comes, the BEING intensifies its strength within our souls, if we cooperate with Him by dying in ourselves, with the purpose of, finally, taking us with Him to His kingdom.

It is obvious that, in order for the BEING to be able to snatch us away from the existential phenomenon, He needs that we are not linked to stupid and insipid recurrences nor karmas of  various kinds that could constitute an obstacle to our liberation….. And many of those pseudo-friendships that we have been collecting throughout our existences, have only served to fill us with karmas for having shared with them actions outside of the Great Law…..

Undoubtedly, these ruptures that the BEING is causing between us and our pseudo-friendships, in the long run produce within us a feeling of loneliness and a feeling of rejection toward life itself. This is inevitable, because one cannot serve two masters at the same time, that is to say:
“to the government and to the revolution” ─metaphorically speaking─; this is what the Great Kabir Jesus of Nazareth said.

What is the moral that we can draw from this phenomenon? The answer: we need to be psychologically defined within ourselves. WE CANNOT OR MUST NOT BE AMBIGUOUS in the Hermetic Path, because only by wanting, at all times, to destroy our dark energetic enemies ─namely: the “I” and its legions─, will we get to know the various parts of our Real Being and these are the forces that will accompany us until the end of our journey.

Here comes into play the famous saying  of the eminent philosopher William Shakespeare: “TO BE OR NOT TO BE, THAT IS THE QUESTION!”

I leave you now, dear friends, these sentences for your reflection:

«No one professes true and pure friendship, but he who speaks the truth and advises well.»

Simon Bolivar

«The first law of friendship is to ask honest things from friends and to do honest things for friends.»

Cicero

«No one lacks strength, what a great many lack is will.»

Victor Hugo

«Whatever is not in the liking of the will, it will always bypass the understanding.»

Quevedo

MAY THE BLESSED FORCES OF THE THEOMEGALOGOS FILL YOUR SOULS WITH LIGHT.

Your Coordinator,

KWEN KHAN KHU

Română:

Dragi prieteni!

Permiteți-mi să vă trimit câteva cuvinte care ne vor oferi înțelegere despre:

CE MOTIVE SECRETE ARE FIINȚA PENTRU A NE AJUTA SĂ MURIM PSIHOLOGIC?

De multe ori, dragă cititorule, doctrina noastră pune accent pe necesitatea urgentă de a anihila abominabilul nostru Ego animalic, cu scopul de a ne apropia mai mult și mai mult de FIINȚĂ.

Este necesar să știm că în existența noastră pământească suntem, din cauza Eurilor, cu multe persoane care sunt de asemenea suflete prizoniere ale agregatelor psihice și cu care am împărtășit multe evenimente în existențele trecute.

Odată, vorbind cu Venerabilul Patriarh, ne-a spus: „Trebuie să știți că poștașul care vă aduce scrisorile în casele voastre, omul care vă dă benzină la benzinării și chiar măcelarul din colț, vin cu voi toți din cele mai vechi timpuri. Asta este ceea ce constituie Samsara, ați înțeles?…”

Acele cuvinte m-au emoționat profund și m-au făcut să intru în reflecții profunde. Din această cauză, am decis într-o zi să-l întreb pe Avatara: ─Deci, dacă îmi elimin agregatele psihologice, sigur îmi voi pierde mulți prieteni și prietene, nu-i așa?

Răspuns: ─„Așa este, dragul meu frate, așa este! Se rup legăturile energetice care te-au legat de ei timp de multe secole… Vei vedea singur…!

Cum datoria mea de Instructor gnostic nu era alta decât să mă duc acolo unde eram desemnat să dau aceste învățături sacre, atunci m-am dus pe acolo, acolo și dincolo etc., etc., etc. După câțiva ani de făcut misiuni, am vrut să-mi vizitez familia de sânge și, în acest scop, m-am dus să-mi văd frații și surorile și mama fizică, pe care nu îi mai văzusem de câțiva ani.

Aflându-mă în țara mea de origine, am vrut să fac un experiment. A constat în a merge într-o piață publică unde exista un imens centru comercial pe care, în mod normal, îl vizita toată lumea, mai ales în weekend. Așadar, m-am dus la el într-o sâmbătă și m-am așezat pe o bancă aflată la dispoziția vizitatorilor respectivului loc comercial. M-am dus la respectivul centru comercial în jurul orei zece dimineața și am așteptat să văd dacă o să apară vreunul dintre prietenii sau prietenele mele pe care îi avea subsemnatul înainte să plec să-mi fac misiunile. Orele au început să treacă și în jurul prânzului m-am dus la un mic chioșc unde era posibil să comand o cafea. Îmi amintesc că mi-am luat două cafele la rând și, după ce le-am plătit, m-am întors la locul meu, la banca mea pe care am ales-o să-i privesc pe oameni trecând…

Când s-a făcut șapte după-amiaza și întrucât niciunul dintre prietenii mei nu apăruse, am luat decizia de a mă întoarce la casa rudelor mele. După încă o săptămână, am dorit să repet experimentul, dar de data aceasta am mers la universitate unde îi cunoșteam pe mulți prieteni și prietene care studiau aceleași materii ca subsemnatul. Speram să găsesc unul sau mai mulți dintre acei prieteni de altădată. La fel, am petrecut toată ziua în acea cameră universitară și, când a început să se întunece, am părăsit locul respectiv și nu reușisem să întâlnesc pe nimeni, pe nimeni, pe nimeni din acele vremuri și care îmi fuseseră prieteni.

Într-un al treilea experiment, am ales să merg la un cinematograf și chiar am cumpărat un bilet pentru a vedea un film. Am vrut să văd dacă vreun prieten va apărea brusc printre mulțimea care umplea acea cameră. La fel ca dățile anterioare, după ce am văzut filmul, am părăsit locul de proiecție și m-am pregătit să stau pe niște bănci într-o piață din apropiere. Am petrecut restul acelei zile așteptând să întâlnesc pe vreunul dintre prietenii sau prietenele mele din acele vremuri trecute înainte să devin instructor, iar rezultatul a fost exact același: Nu a apărut NIMENI! NIMENI, NIMENI, NIMENI…!

Întrucât subsemnatul avea și niște telefoane ale acelor vechi prieteni, am vrut să îi contactez telefonic de multe ori și, în mod misterios, răspunsul la apelurile mele era un mesaj înregistrat de la compania de telefonie care spunea: „Numărul pe care îl formezi NU EXISTĂ!”; respectiva frază s-a repetat necontenit. Evident, toate acelea mi-au indicat că era inutil să încerc să-mi contactez vechii prieteni folosind acel mediu.

Mai târziu, în timp, m-am întors din nou să-mi vizitez rudele și am repetat acele experimente și, spre surprinderea mea, rezultatul a fost același. Era ca și cum timpul ar fi înghițit toate acele suflete care, cu mult timp în urmă, împărtășiseră cu subsemnatul anumite evenimente determinate ale vieții orizontale. Sincer, acele fenomene mi-au amintit de acele fraze pronunțate de al nostru V.M. Samael Aun Weor.

Reflectând la toate acestea, am ajuns la concluzia, în timpul unei meditații, conform căreia am înțeles că, optând pentru Calea Verticală, ne separăm energetic de restul muritorilor care continuă să meargă pe Calea Orizontală și, evident, ne vor rămâne doar contacte energetice cu acele suflete care au aceleași neliniști animice ca și noi. Atunci, intrați deja pe Drumul Secret sau Drumul Ermetic, ne vom întâlni doar cu acele suflete care, ca și noi, încearcă să persevereze în călătoria lor către FIINȚĂ pentru a sfârși într-o zi unindu-se indisolubil cu EA.

Toate acestea, răbdătorule cititor, sunt de o importanță transcendentală dacă ne dăm seama că FIINȚA noastră vrea să ne absoarbă TOTAL și să devoreze carnea noastră animică și psihică, pentru a putea atunci Ea să se declare drept FIINȚĂ AUTOREALIZATĂ. Deși pare foarte dur, acesta este singurul scop pe care Ea l-a urmărit de milenii când a ales să ne trimită în scenariul creației pentru a ne umple de experiență prin intermediul întoarcerilor și recurențelor noastre. Cu toate acestea, când va veni momentul, FIINȚA își intensifică forța în interiorul sufletelor noastre, dacă noi cooperăm cu Ea murind în noi înșine, cu scopul ca, în cele din urmă, să ne ia cu Ea în Împărăția sa.

Este evident că, pentru ca FIINȚA să ne poată smulge din fenomenul existențial, Ea are nevoie să nu fim legați de recurențe stupide și insipide și nici de karme de diverse feluri care pot constitui un obstacol pentru eliberarea noastră… Și multe dintre aceste pseudoprietenii pe care le-am colectat de-a lungul existențelor noastre au servit doar pentru a ne umple de karmă pentru că am împărtășit cu ele acțiuni înafara Marii Legi…

Fără îndoială că aceste rupturi pe care FIINȚA le provoacă între noi și pseudoprieteniile noastre, pe termen lung vor produce în noi o senzație de singurătate și un sentiment de respingere față de viața însăși. Acest lucru este inevitabil, deoarece nu se poate să slujim la doi stăpâni în același timp, adică: „guvernului și revoluției” ─metaforic vorbind; așa a spus Marele Kabir Iisus din Nazareth.

Care este morala pe care o extragem din acest fenomen? Răspuns: trebuie să fim definiți psihologic înăuntrul nostru. NU PUTEM, NICI NU TREBUIE SĂ FIM AMBIGUI cu Drumul Ermetic, pentru că doar dorind, în orice moment, să-i distrugem pe dușmanii noștri energetici tenebroși ─să se citească: Eul și legiunile sale─ vom cunoaște diferitele părți ale Ființei noastre Reale și aceste forțe sunt cele care ne vor însoți până la sfârșitul călătoriei noastre.

Aici intră în joc celebra expresie a eminentului filosof William Shakespeare: „TO BE OR NOT TO BE, THAT IS THE QUESTION!” care tradusă, ne accentuează: „A FI sau A NU FI, iată aici întrebarea!!!”

Vă las acum, prieteni și prietene, aceste citate pentru reflecția voastră:

 „Nu practică prietenie adevărată și pură decât cel care spune adevărul și sfătuiește binele.”

Simon Bolivar

 „Prima lege a prieteniei este de a cere prietenilor lucruri oneste și de a face lucruri oneste pentru prieteni.”

Cicero

 „Nimănui nu îi lipsește puterea, ceea ce le lipsește multora este voința.”

Victor Hugo

 „Ceea ce nu-i place voinței, ocolește întotdeauna înțelegerea.”

Quevedo

FIE CA FORȚELE BINECUVÂNTATE ALE THEOMEGALOGOSULUI SĂ UMPLE DE LUMINĂ SUFLETELE VOASTRE!

KWEN KHAN KHU

1 comentario
  • angelo felipe gomez franco 2020-10-21 at 19:31

    Bendito maestro te agragezco infinitamente por ayudar a esta ensencia a no pederse Tu escristo siempre me ayuda y me salvan que el padre que llevas adentro te siga bendiciendo