El misterio gnóstico de Abraxas (ES-FR-EN-RO)

El misterio gnóstico de Abraxas (ES-FR-EN-RO) 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Español Français English Română

Español:

Muy queridos lectores:

Os hago llegar estas líneas para tratar de desentrañar, aún más, lo que llamaríamos:

EL MISTERIO GNÓSTICO DEL ABRAXAS

Ya en otra oportunidad hicimos una exposición de principios acerca de este arquetipo tan singular que, ciertamente, engloba en su apariencia muchos misterios relacionados con la GRAN OBRA INTERIOR.

Hemos de partir de la base de que, ante todo, ABRAXAS es la energía sexual misma que engrandece o esclaviza al ser humano. Ha sido la FORNICACIÓN quien ha llevado al humanoide terrestre a perder su voluntad y sus anhelos para poder acercarse a las fuerzas divinas, es decir, al SER.

También hemos hecho la descripción de los elementos que componen esta figura arquetípica muy remota, la cual estuvo no solo presente en la cultura grecorromana sino aun después, durante la Edad Media y el siglo XVIII, como parte de los estudios alquimistas y ocultistas en general…

Permítaseme de nuevo acotar en estas cuartillas unas palabras del eminente investigador del Gnosticismo Stephan Höeller al respecto de lo que lleva en sus adentros esta figura excepcional, veamos:

«He mencionado que sería un grave error equiparar a Abraxas con algún tipo de Demiurgo gnóstico convencional. Sería mucho más correcto decir que es la fuerza liberadora mediante la cual el amor y la sabiduría son capaces de realizar la tarea de emancipar al alma humana de la esclavitud del cosmos. Por encima de todo, Abraxas es terrible [léase: explosivo]. Estimamos que esta palabra no debería ser comprendida en términos vernáculos contemporáneos, sino en el sentido de la terribilitá [léase: revolucionaria] del hombre del Renacimiento, una cualidad que significaba ser temido y admirado a la vez y que, según se decía, poseían todos aquellos que sobresalían naturalmente como personas excepcionales.

Abraxas es terrible, su látigo no es muy diferente de la cuerda anudada con la que Jesús azotó a los cambistas en el templo. Esta cualidad de lo terrible no es el sello distintivo de la maldad o de la arrogancia ignorante, como uno podría descubrir en el caso del Demiurgo, sino la manifestación natural de la fuerza titánica que, inevitablemente, llena la Conciencia humana de terror y temblores [entiéndase: cuando no es comprendida ni controlada]».

Y añade el mismo autor:

«El Cristianismo moderno y el mundo occidental en su conjunto ya han alcanzado un punto de crisis y las opciones disponibles no resultan demasiado atractivas. No deseamos una de esas catástrofes apocalípticas que han desfigurado nuestra historia pasada, ni tampoco el camino deshumanizante de Oriente que daría como resultado una decadencia irremediable de nuestros principios. Acaso la única posibilidad que nos queda sea Abraxas, es decir, una proyección de nuestra alma tanto hacia el exterior como hacia el interior, tanto hacia la luz como hacia las profundas sombras de nuestras raíces biológicas, con la esperanza de encontrar el arquetipo puro en la combinación de ambos. Este arquetipo puro sería la imagen del Dios que está dentro de nosotros, y que ha estado demasiado tiempo sumergido, como la Atlántida, bajo las aguas de nuestra Conciencia. De este modo Abraxas significaría también el Hombre Total»……

Adentrándonos ahora en el símbolo que nos atañe, diremos que, ciertamente, Abraxas aparece con su cabeza de gallo para indicarnos que es el nuncio del Sol, el que anuncia el alba de un nuevo día. Tal es la cualidad específica de nuestro Mercurio Filosofal.

Su tronco está cubierto de una armadura metálica, pues él es, en sí mismo, el metal alquímico que, unido al fuego, fabrica nuestra armadura argentada.

En uno de sus brazos lleva el látigo de la voluntad, sin la cual él no es manejable y podría ir destruyendo a la humanidad, tal como ha sucedido con la actual humana progenie al haberse hecho esclava de la fornicación.

La cabeza de gallo nos recuerda el GAIO de los gnósticos, el sagrado mantra I.A.O. presente en nuestros tratados de Alquimia y en nuestras prácticas avanzadas.

Ya hemos dicho muchas veces que el escudo que porta en el otro de sus brazos simboliza la prudencia, muy necesaria cuando el devoto quiere recorrer el camino y enfrentarse a los misterios de la Novena Esfera.

Sus piernas serpentinas, además de simbolizar los canales llamados IDÁ Y PINGALÁ en el Tantrismo indostánico, por los cuales el Mercurio asciende victorioso a lo largo de la espina dorsal hasta establecerse en el entrecejo del Iniciado, están en este grabado conformando el signo del infinito. Esto último nos recalca de manera determinante que solo mediante el agua radiante, EL MERCURIO DE LOS SABIOS, podemos aspirar a la eternidad y abandonar la rueda del tiempo ─léase: Samsara─.

Hay tres figuras añadidas en este grabado que resultan interesantísimas.

La mujer arrodillada y temerosa de la furia del Abraxas nos hace un llamado a saber escoger a la mujer idónea para el trabajo en la Forja de los Cíclopes. Esa mujer no puede ser la Eva-Venus ─la mujer amante de la fornicación─, pues ella sería nuestra propia perdición. Recordemos, asimismo, que la mujer es la puerta de entrada al Edén. Con la mujer salimos del Edén a causa del deseo animal y solamente con la mujer podremos redimirnos ante los ojos del Padre mediante el sacramento del amor alquímico.

Curioso resulta también observar al Abraxas sentado sobre la piedra de nueve lados. Muchos verdaderos Maestros del Ars Magna ─la Alquimia─ han dicho que la Piedra Filosofal es una Piedra cúbica de nueve lados, todo lo cual significaría que la redicha Piedra bendita tiene nueve caras, correspondientes a la auténtica PIEDRA DE LOS ESPLENDORES que es coronada con el triángulo representativo del eterno Triamazikamno ─las tres fuerzas primarias de la creación─.

Terminamos nuestra descripción mostrando, para nuestro lector, el singular mantra ABRACADABRA, el cual está aquí dividido en sílabas. Abracadabra es el mantra que abre todas las puertas y en nuestro grabado nos está diciendo que, mediante Abraxas, mediante el Mercurio Azufrado, se abren para nosotros las puertas del cielo y las puertas que guardan todos los misterios…..

Muy cerca de Abraxas y de la mujer arrodillada observamos una calavera o cráneo. Este es el pensamiento de la muerte, la recordatoria constante que se nos hace para MORIR EN SÍ MISMOS, destruir nuestro Ego animal a fin de triunfar en la conquista del Vellocino de Oro ─el Cristo íntimo─.

Me permito añadir, nuevamente, unas consideraciones finales enhorabuena brotadas de la pluma de Stephan Höeller:

«La individualización de la humanidad, por un lado, se extiende hacia el cielo, donde la excelsa y Divina Madre receptiva de la mente eterna Mater Coelestis espera para recibirnos, y, por otro lado, tiene sus raíces en el mundo subterráneo del Eros fálico, el Padre Terrenal, cuya fuerza y energía elemental facilita la fuerza necesaria para ascender. El falo, como un árbol vivo, crece desde los recovecos húmedos y oscuros de la tierra de los instintos y se alarga hacia el vacío infinito del espacio, en el vientre de la Mater Coelestis, la madre etérea entronizada en medio de las estrellas. El semen del falo terrenal, la savia del Etz Chiim el árbol de la Vida de la Cábala─, proyectado en el vientre de la madre celestial fertiliza el huevo cósmico psicológico, del cual está destinado a salir el nuevo cosmos de la Conciencia. Así, como resultado del juego Eónico de los opuestos de la danza y la lucha, se produce la unión final del cielo y la tierra que engendran el andrógino Anthropos, el Nuevo Hombre, el Cristo de los gnósticos, que es el paradigma del Ego transformado e individualizado de cada individuo y de toda la humanidad».

MYSTERIUM TREMENDUS ETIFASCINANS.

─‘El imponente y cautivador misterio’─.

SEAN CON TODOS VOSOTROS LAS SAGRADAS ENERGÍAS DEL BENDITO THEOMEGALOGOS.

KWEN KHAN KHU

Français:

Très chers lecteurs :

Je vous fais parvenir ces lignes pour tâcher d’élucider, davantage, ce que nous appellerions :

LE MYSTÈRE GNOSTIQUE DE L’ABRAXAS

À une autre occasion, nous avons déjà énuméré quelques principes sur cet archétype si singulier qui, certes, englobe dans son apparence de nombreux mystères liés au GRAND ŒUVRE INTÉRIEUR.

Nous devons partir de la base que l’ABRAXAS est, avant tout, l’énergie sexuelle même qui exalte ou asservit l’être humain. C’est la FORNICATION qui a conduit l’humanoïde terrestre à perdre sa volonté et ses aspirations pour pouvoir s’approcher des forces divines, c’est-à-dire l’ÊTRE.

Nous avons aussi fait la description des éléments qui composent cette figure archétypique très lointaine, laquelle fut non seulement présente dans la culture gréco-romaine mais même après, durant le Moyen Âge et le XVIIIe siècle, dans le cadre des études alchimiques et occultistes en général…

Permettez-moi d’inscrire dans ces pages quelques mots de l’éminent investigateur du Gnosticisme Stephan Höeller au sujet de ce que cette figure exceptionnelle porte en elle, voyons :

« J’ai mentionné que ce serait une grave erreur de comparer Abraxas à quelque type de Démiurge gnostique conventionnel. Il serait beaucoup plus correct de dire qu’il est la force libératrice grâce à laquelle l’amour et la sagesse sont capables de réaliser la tâche d’émanciper l’âme humaine de l’asservissement du cosmos. Par-dessus tout, Abraxas est terrible c’est-à-dire : explosif . Nous estimons que ce mot ne devrait pas être compris en termes vernaculaires contemporains, mais dans le sens de la terribilitá ─ c’est-à-dire : révolutionnaire ─ de l’homme de la Renaissance, une qualité qui signifiait être craint et admiré à la fois et que possédaient, selon ce qu’on disait, tous ceux qui se distinguaient naturellement comme des personnes exceptionnelles.

Abraxas est terrible, son fouet n’est pas très différent de la corde nouée avec laquelle Jésus fouetta les changeurs d’argent dans le temple. Cette qualité du terrible n’est pas le sceau distinctif de la méchanceté ou de l’arrogance ignorante, comme on pourrait le découvrir dans le cas du Démiurge, mais la manifestation naturelle de la force titanesque qui remplit, inévitablement, la Conscience humaine de terreur et de tremblements ─ comprenez : quand elle n’est pas comprise ni contrôlée ─ ».

Et le même auteur ajoute :

« Le Christianisme moderne et le monde occidental dans leur ensemble ont maintenant atteint un point de crise et les options disponibles ne s’avèrent pas très attractives. Nous ne souhaitons pas l’une de ces catastrophes apocalyptiques qui ont défiguré notre histoire passée, ni non plus le chemin déshumanisant de l’Orient qui aboutirait à une décadence irrémédiable de nos principes. Peut-être que la seule possibilité qu’il nous reste est Abraxas, c’est-à-dire une projection de notre âme tant vers l’extérieur que vers l’intérieur, tant vers la lumière que vers les profondeurs sombres de nos racines biologiques, dans l’espoir de trouver l’archétype pur dans la combinaison des deux. Cet archétype pur serait l’image du Dieu qui est en nous, et qui est resté trop longtemps submergé, comme l’Atlantide, sous les eaux de notre Conscience. Ainsi Abraxas exprimerait aussi l’Homme Total ! »……

En nous aventurant maintenant dans le symbole qui nous concerne, nous dirons, certes, qu’Abraxas apparaît avec sa tête de coq pour nous indiquer qu’il est l’annonciateur du Soleil, celui qui annonce l’aube d’un nouveau jour. Telle est la qualité spécifique de notre Mercure Philosophale.

Son tronc est couvert d’une armure métallique, car il est, en soi, le métal alchimique qui, unit au feu, fabrique notre armure argentée.

Avec l’un de ses bras il tient le fouet de la volonté, sans laquelle il n’est pas maniable et pourrait détruire l’humanité, comme cela s’est produit avec l’actuelle progéniture humaine qui est devenue esclave de la fornication.

La tête de coq nous rappelle le GAIO des gnostiques, le mantra sacré I.A.O. présent dans nos traités d’Alchimie et dans nos pratiques avancées.

Nous avons déjà dit très souvent que le bouclier qu’il tient avec son autre bras symbolise la prudence, très nécessaire quand le dévot veut parcourir le chemin et affronter les mystères de la Neuvième Sphère.

Ses jambes serpentines, en plus de symboliser les canaux appelés IDA ET PINGALA dans le Tantrisme hindou, par lesquels le Mercure monte victorieux le long de l’épine dorsale jusqu’à s’établir dans l’entre-sourcils de l’Initié, forment dans cette gravure le signe de l’infini. Ce dernier souligne de manière déterminante que ce n’est qu’au moyen de l’eau radiante, LE MERCURE DES SAGES, que nous pouvons aspirer à l’éternité et abandonner la roue du temps ─ c’est-à-dire : Samsara ─.

Il y a trois figures ajoutées à cette gravure qui s’avèrent extrêmement intéressantes.

La femme agenouillée et effrayée par la furie de l’Abraxas nous lance un appel pour savoir choisir la femme adéquate pour le travail dans la Forge des Cyclopes. Cette femme ne peut être l’Ève-Vénus  ─ la femme amoureuse de la fornication ─, car elle serait notre propre perdition. Rappelons, également, que la femme est la porte d’entrée à l’Eden. Nous sommes sortis de l’Eden avec la femme à cause du désir animal et c’est seulement avec la femme que nous pourrons nous racheter aux yeux du Père grâce au sacrement de l’amour alchimique.

Il s’avère également curieux d’observer l’Abraxas assit sur la pierre à neuf côtés. Beaucoup de vrais Maîtres de l’Ars Magna ─ l’Alchimie ─ ont dit que la Pierre Philosophale est une Pierre cubique à neuf côtés, ce qui signifierait que ladite Pierre bénie a neuf faces, correspondantes à l’authentique PIERRE DES SPLENDEURS qui est couronnée du triangle représentatif de l’éternel Triamazikamno ─ les trois forces primaires de la création ─.

Nous finissons notre description en montrant, à notre lecteur, le singulier mantra ABRACADABRA, qui est ici divisé en syllabes. Abracadabra est le mantra qui ouvre toutes les portes et, dans notre gravure, il nous dit qu’au moyen d’Abraxas, au moyen du Mercure Soufré, les portes du ciel et les portes qui gardent tous les mystères s’ouvrent à nous…..

Très près d’Abraxas et de la femme agenouillée nous observons une tête de mort ou crâne. C’est la pensée de la mort, le rappel constant qu’on nous fait de MOURIR EN NOUS-MÊMES, détruire notre Ego animal afin de triompher dans la conquête de la Toison d’Or ─ le Christ intime ─.

Je me permets d’ajouter, à nouveau, quelques considérations finales fort heureusement issues de la plume de Stephan Höeller :

« L’individualisation de l’humanité, d’une part, s’étend vers le ciel, où l’éminente et Divine Mère réceptive du mental éternel Mater Cœlestis attend de nous recevoir, et, d’autre part, elle a ses racines dans le monde souterrain de l’Éros phallique, le Père Terrestre, dont la force et l’énergie élémentale fournit la force nécessaire pour monter. Le phallus, comme un arbre vivant, croît depuis les recoins humides et sombres de la terre des instincts, et s’allonge vers le vide infini de l’espace, dans le ventre de la Mater Cœlestis, la mère éthérée intronisée au milieu des étoiles. Le sperme du phallus terrestre, la sève de l’Etz Chiim l’arbre de la Vie de la Cabbale , projeté dans le ventre de la mère céleste fertilise l’œuf cosmique psychologique, duquel le nouveau cosmos de la Conscience est destiné à sortir.  Ainsi, suite au jeu Éonique des opposés de la danse et de la lutte, l’union finale du ciel et de la terre a lieu, qui engendrent l’androgyne Anthropos, le Nouvel Homme, le Christ des gnostiques, qui est le paradigme de l’Ego transformé et individualisé de chaque individu et de toute l’humanité ».

MYSTERIUM TREMENDUS ETIFASCINANS.

─‘L’imposant et captivant mystère’─.

QUE LES ÉNERGIES SACRÉES DU BÉNI THEOMEGALOGOS SOIENT AVEC VOUS TOUS.

KWEN KHAN KHU

English:

Dearest reader:

I am sending you these lines to try to unravel, even more, what we would call:

THE GNOSTIC MYSTERY OF ABRAXAS

On another occasion, we have already made a presentation on the principles of this unique archetype that in its appearance certainly covers many mysteries related to the GREAT INNER WORK.

We have to start from the basis that, above all, ABRAXAS is the very sexual energy which exalts or enslaves the human being. It has been FORNICATION that which has led the terrestrial humanoid to lose his will and his longings to be able to get closer to the divine forces, that is, the BEING.

We have also described the elements that make up this very ancient archetypal figure, which was not only present in the Greco-Roman culture but even later, during the Middle Ages and the 18th century, as part of alchemical and occultist studies in general…

Let me again add in these pages some words of the eminent researcher of Gnosticism, Stephan Höeller, about what this exceptional figure carries within himself, let us see:

 “I have mentioned that it would be a serious mistake to put Abraxas on the same level as some kind of conventional Gnostic Demiurge. It would be far more correct to say that he is the liberating force by which love and wisdom are able to realize the task of emancipating the human soul from the slavery of the cosmos. Above all, Abraxas is terrible ─namely: explosive─. We believe that this word should not be understood in contemporary vernacular terms, but in the sense of the terribilitá ─namely: revolutionary─ of the Renaissance man, a quality that meant to be feared and admired at the same time and that, according to what was said, was possessed by all those who naturally stood out as exceptional persons.

Abraxas is terrible, his whip is not much different from the knotted rope with which Jesus whipped the money changers in the temple. This quality of the terrible is not the distinctive seal of evil or ignorant arrogance, as one might discover in the case of the Demiurge, but the natural manifestation of the titanic force that inevitably fills the human Consciousness with terror and trembling ─let it be understood: when it is not well understood nor controlled─.”

And the same author adds:

“Modern Christianity and the Western world as a whole have already reached a point of crisis and the options available are not very attractive. We do not want one of those apocalyptic catastrophes that have disfigured our past history, nor the dehumanizing path of the East that would result in an irremediable decline of our principles. Perhaps the only possibility left to us is Abraxas, that is, a projection of our soul both outward and inward, both toward the light and toward the deep shadows of our biological roots, in the hope of finding the pure archetype in the combination of both. This pure archetype would be the image of God who is within us, and who has been too long submerged, like Atlantis, under the waters of our Consciousness. In this way Abraxas would also mean the Total Man…..”

Going now into the symbol that concerns us, we will say that, certainly, Abraxas appears with his rooster’s head to indicate that he is the Nuncio of the Sun, the one who announces the dawn of a new day. Such is the specific quality of our Philosopher’s Mercury.

His trunk is covered with a metallic armor, for he is, in himself, the alchemical metal that, united with fire, makes our silver armor.

In one of his arms he carries the whip of the will, without which he is not manageable and could go on destroying humanity, as it has happened to the present human progeny by becoming a slave of fornication.

The head of the rooster reminds us of the GAIO of the Gnostics, the sacred mantra I.A.O. present in our treatises on Alchemy and in our secret liturgy.

We have already said many times that the shield he carries in his other arm symbolizes prudence, which is very necessary when the devotee wants to walk the path and face the mysteries of the Ninth Sphere.

His serpentine legs in this engraving, besides symbolizing the canals called IDA and PINGALA in Hindustani Tantrism, through which the Mercury ascends victoriously along the spine until settling in at the point between the eyebrows of the Initiate, are forming the sign of the infinite. The latter emphasizes in a decisive way that only through the radiant water, THE MERCURY OF THE WISE, can we aspire to eternity and abandon the wheel of time ─namely: Samsara─.

There are three figures added in this engraving which are very interesting.

The woman kneeling and fearing the fury of Abraxas invites us to know how to choose the right woman for the work in the Forge of the Cyclops. That woman cannot be the Eve-Venus ─the woman who loves fornication─, because she would be our own perdition. Let us also remember that the woman is the gateway to Eden. With the woman we left Eden because of the animal desire and only with the woman can we redeem ourselves in the eyes of the Father through the sacrament of alchemical love.

It is also curious to see that Abraxas sits on the stone of nine sides. Many true Masters of the Ars Magna ─ Alchemy─ have said that the Philosopher’s Stone is a cubic Stone with nine sides, all of which would mean that the blessed Stone has nine faces, corresponding to the authentic STONE OF SPLENDORS which, is crowned with the triangle representing the eternal Triamazikamno ─the three primary forces of Creation─.

We end our description [of the engraving] by showing, to our reader, the special mantra ABRACADABRA, which is divided into syllables here. Abracadabra is the mantra that opens all the doors and in our engraving it is telling us that, through Abraxas, through the Sulfuric Mercury, the doors of heaven and the doors which keep all the mysteries are opened for us…..

Very close to Abraxas and the kneeling woman we can see a skull or cranium. This is the thought of death, the constant reminder made to us to DIE IN OURSELVES, to destroy our animal Ego in order to triumph in the conquest of the Golden Fleece ─the intimate Christ─.

Once again, I would like to add some final remarks that came from Stephan Höeller’s pen:

“The individualization of mankind, on one hand, extends to heaven, where the sublime and Divine Mother receptive to the eternal mind ─Mater Coelestis─ waits to receive us, and on the other hand, it has its roots in the subterranean world of the phallic Eros, the Earthly Father, whose basic force and energy facilitates the necessary force to ascend. The phallus, like a living tree, grows from humid and dark corners of the land of instincts and extends toward the infinite void of space, in the womb of the Mater Coelestis, the ethereal mother enthroned amidst the stars. The semen of the earthly phallus, the sap of the Etz Chiim ─the tree of Life of the Kabbalah─, projected into the womb of the celestial mother fertilizes the cosmic psychological egg, from which the new cosmos of Consciousness is destined to emerge. Thus, as a result of the Eonic game of dance and struggle of the opposites, the final union of heaven and earth is produced, which engenders the androgynous Anthropos, the New Man, the Christ of the Gnostics, who is the paradigm of the transformed and individualized Ego of each individual and of all humanity.”

MYSTERIUM TREMENDUS ETIFASCINANS.

─’The imposing and captivating mystery.’─

MAY THE SACRED ENERGIES OF THE BLESSED THEOMEGALOGOS BE WITH YOU ALL.

KWEN KHAN KHU

Română:

Dragi cititori!

Vă trimit aceste rânduri pentru a încerca să elucidăm și mai mult ceea ce am numi:

MISTERUL GNOSTIC AL LUI ABRAXAS

Deja cu o ocazie anterioară am făcut o prezentare de principii cu privire la acest arhetip atât de singular care, cu siguranță, înglobează în apariția sa multe mistere relaționate cu MAREA OPERĂ INTERIOARĂ.

Trebuie să pornim de la baza că, înainte de toate, ABRAXAS este însăşi energia sexuală care o înalță sau o înrobește pe ființa umană. FORNICAȚIA a fost cea care l-a făcut pe umanoidul terestru să-și piardă voința și năzuințele sale pentru a se putea apropia de forțele divine, adică, de FIINȚĂ.

Am făcut de asemenea descrierea elementelor care formează această figură arhetipală foarte veche, care a fost prezentă nu doar în cultura greco-romană ci chiar și după aceea, în timpul Evului Mediu și secolului XVIII, ca parte a studiilor alchimice și ocultiste în general…

Permiteți-mi din nou să notez în aceste pagini unele cuvinte ale eminentului investigator al Gnosticismului Stephan Höeller cu privire la ceea ce conține în profunzimile sale această figură excepțională; să vedem:

„Am menționat că ar fi o eroare gravă să-l echivalăm pe Abraxas cu vreun tip de Demiurg gnostic convențional. Ar fi mult mai corect să spunem că reprezintă forța eliberatoare prin intermediul căreia iubirea și înțelepciunea sunt capabile să realizeze scopul de a emancipa sufletul uman din sclavia cosmosului. Înainte de toate, Abraxas este teribil ─să se citească: exploziv. Estimăm că acest cuvânt nu ar trebui să fie înțeles în termeni autohtoni contemporani, ci în sensul teribilității ─să se citească: revoluționar─ al omului Renașterii, o calitate care însemna să fii temut și admirat în acelaşi timp și, după cum se spunea, posedau tot ceea ce îi evidențiau în mod firesc ca persoane excepționale.

Abraxas este teribil, biciul său nu este foarte diferit de coarda înnodată cu care Isus i-a biciuit pe negustori în templu. Această calitate a teribilului nu este sigiliul distinctiv al răutății sau al aroganței ignorante, cum ar putea descoperi cineva în cazul Demiurgului, ci manifestarea normală a forței titanice care, în mod inevitabil, umple Conștiința umană de teroare și fiori ─să se înțeleagă: atunci când nu este înţeleasă, nici controlată.”

Și adaugă acelaşi autor:

„Creștinismul modern și lumea occidentală în ansamblu deja au atins un punct de criză și opțiunile disponibile nu se dovedesc destul de atractive. Nu dorim una din aceste catastrofe apocaliptice care a desfigurat istoria noastră trecută, nici drumul dezumanizant al Orientului care ar da ca rezultat o decadență iremediabilă a principiilor noastre. Poate că singura posibilitate care ne rămâne ar fi Abraxas, adică, o proiecție a sufletului nostru atât spre exterior, cât și spre interior, atât spre lumină, cât și spre profundele umbre ale rădăcinilor noastre biologice, cu speranța de a găsi arhetipul pur în combinația ambilor. Acest arhetip pur ar fi imaginea lui Dumnezeu care se găsește în interiorul nostru și care s-a aflat extrem de mult timp scufundat, ca Atlantida, sub apele Conștiinței noastre. În acest fel Abraxas l-ar reprezenta de asemenea pe Omul Total…”

Ocupându-ne acum de simbolul la care ne referim, să spunem că Abraxas apare cu capul său de cocoș pentru a ne arăta că este vestitorul Soarelui, cel care anunță zorii unei noi zile. Aceasta este calitatea specifică a Mercurului nostru Filosofal.

Corpul său este acoperit de o armură metalică deoarece el, în sine însuși, este metalul alchimic care, unit cu focul, produce armura noastră argintată.

Într-o mână poartă biciul voinței fără de care el nu poate fi manevrat și ar putea să distrugă umanitatea, așa cum s-a întâmplat cu actuala specie umană care a devenit sclava fornicației.

Capul de cocoș ne amintește de COCOȘUL gnosticilor, mantra sacră I.A.O. prezentă în tratatele noastre de Alchimie și în practicile noastre avansate.

Am spus deja de multe ori că scutul pe care îl poartă în cealaltă mână simbolizează prudența, foarte necesară când devotul vrea să parcurgă drumul și să înfrunte misterele celei de-a Noua Sfere.

Picioarele sale de șarpe, în afară de a simboliza canalele numite IDA ȘI PINGALA în Tantrismul indian, prin care Mercurul urcă victorios de-a lungul coloanei vertebrale până când se fixează în punctul dintre sprâncenele Inițiatului, în această imagine formează semnul infinitului. Aceasta ne subliniază în mod hotărâtor că numai prin intermediul apei radiante, MERCURUL ÎNȚELEPȚILOR, putem să aspirăm la eternitate și să abandonăm roata timpului ─să se citească: Samsara.

Există trei figuri adăugate în această imagine care se dovedesc foarte interesante.

Femeia îngenuncheată și temându-se de furia lui Abraxas ne atrage atenția să învățăm să alegem femeia potrivită pentru munca în Forja Ciclopilor. Această femeie nu poate fi Eva-Venus –femeia iubitoare de fornicație– pentru că ea ar fi propria noastră pierzanie. Să ne amintim și că femeia este poarta de intrare în Eden. Cu femeia ieșim din Eden din cauza dorinței animalice și numai cu femeia vom putea să ne mântuim în fața ochilor Tatălui prin sacramentul iubirii alchimice.

Este interesant să-l observăm pe Abraxas așezat pe piatra cu nouă laturi. Mulți Maeștri adevărați ai Artei Magna –Alchimia– au spus că Piatra Filosofală este o Piatră cubică având nouă laturi, ceea ce înseamnă că această Piatră binecuvântată are nouă fețe, corespunzătoare autenticei PIETRE A SPLENDORILOR care este încoronată cu triunghiul reprezentativ al eternului Triamazikamno –cele trei forțe primare ale creației.

Încheiem descrierea noastră arătând pentru cititorul nostru mantra singulară ABRACADABRA, care este aici împărțită în silabe. ABRACADABRA este mantra care deschide toate porțile și în imaginea noastră ne spune că prin intermediul lui Abraxas, prin intermediul Mercurului Sulfurat se deschid pentru noi porțile cerului și porțile care păstrează toate misterele…

Foarte aproape de Abraxas și de femeia îngenuncheată observăm un craniu sau căpățână. Este gândul morții, îndemnul constant care ni se amintește SĂ MURIM ÎN NOI ÎNȘINE, să distrugem Egoul animalic cu scopul de a triumfa în cucerirea Lânii de Aur –Cristosul Intim.

Îmi permit să adaug din nou unele considerații finale izvorâte, într-un ceas bun, din pana lui Stephan Höeller:

„Individualizarea umanității, pe de o parte, se extinde spre cer, unde sublima Mamă Divină receptivă a minții eterne ─Mater Coelestis─ așteaptă să ne primească, și, pe de altă parte, își are rădăcinile în lumea subterană a lui Eros falic, Tatăl Terestru, a cărei forță și energie elementală facilitează forța necesară pentru a urca. Falusul, ca un arbore viu, crește din ascunzișurile umede și obscure ale instinctelor pământului și se mărește spre vidul infinit al spațiului, în pântecele lui Mater Coelestis, mama eterică încoronată în mijlocul stelelor. Semenul falusului terestru, seva lui Etz Chiim –arborele Vieții al Kabalei– proiectat în pântecul mamei celeste fertilizează oul cosmic psihologic, din care este destinat să iasă noul cosmos al Conștiinței. Astfel, ca rezultat al jocului Eonic al opușilor dansului și luptei, se produce unirea finală a cerului cu pământul care-l zămislesc pe androginul Anthropos, Noul Om, Cristosul gnosticilor, care este paradigma Egoului transformat și individualizat al fiecărui individ și al întregii umanități.”

MYSTERIUM TREMENDUS ET FASCINANS.

─„Misterul impozant și captivant”─

FIE CU VOI TOȚI ENERGIILE SACRE ALE BINECUVÂNTATULUI THEOMEGALOGOS!

KWEN KHAN KHU