Capacitatea de a simțI durerea celorlalțI

Capacitatea de a simțI durerea celorlalțI 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Preaiubiți prieteni și prietene!

Vreau să vă trimit câteva cuvinte cu privire la:

CAPACITATEA DE A SIMȚI DUREREA CELORLALȚI

Stimați cititori și cititoare, multe se spun sau se comentează despre durerea pe care o suferă semenii noștri, apropiați sau nu de viețile noastre. Toată lumea, în mod mecanic, când se află în prezența durerii altcuiva se limitează să repete fraze goale pe care le scoatem din mintea noastră prin intermediul asocierii de idei, și cu acest pachet de gânduri facem să înflorească atunci de pe buzele noastre lucruri precum: „Oh, Doamne, îmi pare rău!”,sau poate: „Ce chestii…!”, sau asta: „Regret, regret, îmi pare rău…!”

Cu toate acestea, se dovedește foarte trist, din cauza stadiului în care ne găsim, să ne aflăm în fața unei persoane care traversează probabil o enormă tragedie în interiorul său din cauza anumitor evenimente care au ajuns în viața sa, iar noi să nu fim capabili, în mod real, să ne solidarizăm în mod animic cu cel afectat sau afectată. Aceasta, chiar dacă pare că nu are transcendență, are și încă multă, mai ales când este vorba de a încerca să-i înțelegem și să-i asistăm pe cei pe care îi numim colegi și colege de drum

Îmi vine în memorie o situație pe care am putut s-o cunosc și care a avut loc într-un grup ce exista prin anii `70 într-o țară nordică în care Gnoza intenționa să pătrundă. O femeie din acel grup a intrat într-o depresie din cauza circumstanțelor foarte dureroase pe care le trăia în acel moment. Cei care formau acea Asociație știau ce se întâmpla cu acea doamnă, cu toții știau. Cu toate acestea, niciun coleg sau colegă nu a binevoit să-i facă o vizită acelui suflet și nimeni nu a sunat-o ca să afle ceva în legătură cu stadiul său moral și animic.

Acea fată, din cauza scufundării sale interioare, a început să lipsească de la activitățile Asociației noastre; cu toate acestea restul membrilor noștri au continuat activitățile ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic… Nimeni nu-i simțea lipsa acelei colegi. Toată lumea se afla în lumea sa personală și asta le era suficient.

Într-o anumită zi, membrii acelei Asociații au primit știrea fatidică aducându-le la cunoștință că acea femeie s-a sinucis. Toți au rămas pentru o clipă surprinși, dar cel mai rău și curios este că, trecând o zi, imediat TOTUL A FOST UITAT ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Cum este posibil ca asta să se întâmple? Și mai ales chiar în interiorul a ceva pe care aparent o numim fraternitate?

Era curios, foarte curios, să vezi restul membrilor vorbind despre cele întâmplate. Se limitau doar să repete mecanic fraze goale și lipsite ÎN MOD ABSOLUT DE IUBIRE SAU COMPASIUNE. Mai grav era să-i vezi pe acei colegi și colege parafrazând fraze gnostice pe care, în mod cert, le știau din memorie, cum ar fi: „Ei bine, i-a lipsit mai multă autoobservare! Așa este EUL, ea nu a ajuns să-l descopere!” Etc., etc., etc… Și nimeni nu s-a apropiat de căminul răposatei pentru a încerca să-i consoleze rudele, asta a fost culmea culmilor.

Prieteni și prietene, trebuie să știm că drumul autorealizării FIINȚEI noastre implică, înainte de toate, să dezvoltăm abilitățile noastre umane de solidaritate, cu mult înainte de a ne gândi la a avea sau nu INIȚIERI, ȘERPI, GRADE, PUTERI, MUNȚI și tot șirul corelat cu lucrurile mistice pe care le putem vedea pe măsură ce facem peregrinajul nostru… ASTA TREBUIE SĂ RĂMÂNĂ FOARTE CLAR în psihicul nostru, întrucât este baza pentru ca într-o zi să obținem o ADEVĂRATĂ MĂIESTRIE.

Aceasta a fost cauza pentru care în Gnosticismul contemporan, creat de Binecuvântatul nostru Patriarh Samael Aun Weor, au existat cantități enorme de situații absurde relaționate cu colegi sau colege, care inclusiv, erau introduși pe Drumul Secret. Pe Mama noastră Divină și pe Tatăl nostru nu-i interesează „Maeștrii de calitate inferioară”, care sunt în stare să țină discursuri la un moment dat, dar care în viața cotidiană sunt simpli bărbați sau femei de paie, insensibili și egoiști, nimic mai mult.

Aceste lucruri, chiar dacă nu par, aparțin de asemenea TREZIRII CONȘTIINȚEI NOASTRE. Mai mult, trebuie să vă spun că la UN PROCENTAJ MAI MARE DE ADEVĂRATĂ CONȘTIINȚĂ TREZITĂ, MAI MARE VA FI DUREREA PE CARE O VOM SIMȚI în legătură cu tot ceea ce ne înconjoară în această infernală Kali-Yuga. Nu încerc, în aceste rânduri, să-i laud pe acei sau acelea pe care îi încântă să se plimbe cântând peste tot CÂNTECUL LOR PSIHOLOGIC, nu. Nu mă refer la acel gest egolatru de a-și dori mereu să fie în centrul atenției celorlalți. Mă refer la faptul că trebuie să înțelegem adevărata natură a ceea ce se numește IUBIRE ÎN TOATĂ AMPLOAREA SA, nici mai mult și nici mai puțin.

Am cunoscut colegi care, parcurgând o parte din Drumul Ermetic, i-au pierdut, într-un moment determinat, pe tatăl sau pe mama lor și când i-am întrebat referitor la aceste ființe iubite, mi-au răspuns: „Ahhh, tatăl meu, deja a trecut la un alt tip de viață!”, „Da, mama mea a murit, sper să fie ajutată!”, și nimic mai mult. Așa cum vă spun, mi-au răspuns într-un MOD SEC… Totuși, acești colegi se simt FOARTE ELEVAȚI, FOARTE TRANSCENDENȚI și am preferat să nu intru în controversă cu ei.

Dragi cititori/are trebuie să avem grijă foarte strict să creștem în formă integrală. Adevărata creștere animică trebuie să aibă în vedere toate aceste detalii, altminteri vom ajunge să avem, probabil, O PIATRĂ FILOSOFALĂ defectuoasă pe care o vom pierde cu siguranță în alt moment, din lipsa unei BAZE SOLIDE în legătură cu toate aceste lucruri pe care tocmai le-am comentat. Este esențial să dezvoltăm FOCURILE INIMII, și asta nu se obține doar cu alchimii, ci și cu ajutorul MORȚII EGOISMULUI NOSTRU și al profundelor reflecții pe care le-am făcut.

Ceea ce caracterizează O PIATRĂ FILOSOFALĂ ROBUSTĂ este însăși faptul că toate unghiurile sale au fost șlefuite, și asta înseamnă că am dorit să trecem, în mod voluntar, prin PROFUNDE CRIZE MORALE, prin intermediul cărora putrezesc și dispar toate VICIILE ȘI ATITUDINILE MECANICE pe care le-am construit de-a lungul existențelor noastre cu ajutorul MALEFICULUI EGO ANIMALIC.

În multe dintre lucrările sale V.M. Samael ne spune: „Vreți să ajutați o căsnicie care este pe punctul de a se distruge? Lucrați asupra acelei perechi cu forțele elementale ale rodiului! Așa vă apropiați de natura Tatălui!!!”

Și de ce ne spune Maestrul Samael aceste lucruri? Tocmai pentru că AVEM NEVOIE SĂ DEZVOLTĂM IUBIREA PENTRU A PUTEA TRĂI DRUMUL ȘI A PUTEA FI ASISTAȚI DE DINASTIILE SOLARE! Cel care are înțelegere să înțeleagă, pentru că aici există înțelepciune!

Închei, dragă cititorule, adăugând acestui mesaj câteva fraze corespunzătoare:

„Suferă cu răbdare pentru Dumnezeu sărăcie, boală, muncă și insulte, și vei fi răsplătit.”
Sfânta Tereza

„Ne vindecăm de o suferință când o simțim pe deplin.”
Marcel Proust

„Suferim mai mult pe măsură ce iubim mai mult. Suma durerilor posibile pentru fiecare suflet este proporțională cu gradul său de perfecțiune.”
Amiel

„Când omul iubește cu adevărat, pasiunea sa îl pătrunde cu totul și este capabil să străpungă pământul.”
Rubén Darío

„Iubirea este marele refugiu al omului împotriva singurătății; imensa singurătate pe care i-a impus-o natura, specia, legile eterne.”
Henri Bataille

TV NE CEDE MALIS.
─„Să nu cedezi răului.”─

Al vostru,
KWEN KHAN KHU

*

code