Ce face în realitate ca Piatra Filosofală să obțină mai multă putere de penetrație?

Ce face în realitate ca Piatra Filosofală să obțină mai multă putere de penetrație? 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Dragi cititori!

Cu enormă plăcere mă adresez tuturor pentru a vă trimite un mesaj legat de:

CE FACE ÎN REALITATE CA PIATRA FILOSOFALĂ SĂ OBȚINĂ MAI MULTĂ PUTERE DE PENETRAȚIE?

S-au scris multe despre capacitatea metafizică pe care o conferă posesorului său, atunci când se vorbește sau se scrie despre puterile Pietrei splendorilor. O mulțime de literatură a circulat în lumea noastră, din Evul Mediu până în prezent, în jurul acestui subiect atât de interesant și în același timp controversat cum este Piatra Filosofală.

Este scris de renumiți Maeștri ai artei alchimice că ființa umană poate efectua respectivul magisteriu ─să se citească: fabricarea Pietrei sale Filosofale─ de până la șapte ori, dar stă scris, de asemenea, că nu este o obligație reincrudarea sau realizarea unei astfel de munci, de șapte ori. În studiile noastre, binecuvântatul nostru Patriarh, V.M. Samael, ne avertizează în practicile noastre avansate în acest fel:

„Pasărea Phoenix din Heliopolis, obosită să trăiască de mii și milioane de ani, se hotărăște să se incinereze în cuibul său, făcut din lemn de santal, tămâie și smirnă.

Orori înspăimântătoare pentru umbra Păsării Phoenix; secole de multă durere. Cicluri de transmigrație îi așteaptă pe nefericiții care o pierd pe Pasărea Phoenix.

Dincolo de cel de-al Șaptelea Pericol puteți cădea sub blestem, nu o uitați! Eu sunt Gardianul marilor Mistere ale Vieții și ale Morții.

[…]

Vai de zeii care se aruncă în Abis! Teribile sunt ciclurile sau vârstele transmigrațiilor. Este mai bine să nu-l mai facem să sufere pe Horus.

Învierea Păsării Phoenix este puternică, tu o știi! De fiecare dată când Pasărea Phoenix se ridică, de fiecare dată când reînvie din propria sa cenușă, este mai puternică, mai glorioasă decât înainte.

Nu ignorăm aceasta, dar prețul este prea mare; zeii suferă și îl fac să sufere pe Cristosul intim.

[…]

Multe am iertat păcătosului. Uneori acesta a fost judecat de Judecătorii Justiției Cerești, însă eu îl iertasem.

Au fost momente în care m-am îndepărtat de Tribunale pentru a nu fi călcată în picioare de Domnii Legii Katanciei.

Fiul păcătos mă face să sufăr prea mult.”

Istorii interesante pe care trebuie să le înțelegem profund, prieteni și prietene. A obține Piatra Filosofală este nici mai mult, nici mai puțin, decât realizarea încarnării Cristosului intim în natura metafizică a Adeptului. Cu toate acestea, de fiecare dată când Adeptul primește grația de a spera să-l încarneze pe Cristosul său intim –aceasta înseamnă să-și reincrudeze binecuvântata sa Piatră– înainte va trebui să plătească, în fața instanțelor divine, impozite foarte mari, care nu sunt altceva decât facturi karmice pe care acest Adept le-a acumulat de când și-a pierdut Piatra ultima oară. Fără îndoială, culmea culmilor, la aceste suferințe pe care le va suferi Adeptul trebuie adăugate durerile pe care trebuie să le suporte Cristosul intim, care va trebui să trăiască mult timp înfruntându-se cu cele zece mii de agregate pe care le poartă în străfundurile sale sufletul Inițiatului. Aceasta este o muncă foarte dureroasă pentru Domnul interior, chiar dacă este vorba chiar de Domnul Perfecțiunilor însuși; acest lucru trebuie înțeles foarte profund…

În Gnosticism au existat persoane care au ajuns să creadă că puterea Pietrei Filosofale constă în Alchimia de ore pe care un Inițiat a făcut-o în viața sa. Nu este așa! Și este bine să o știți…

În realitate, măreția Pietrei Sacre este un rezultat al reactivării diferitelor părți sacre ale Ființei. Cu toate acestea, pentru ca aceste părți să ofere fiecare lumina sa, adică să se reactiveze în sufletul Inițiatului, mai întâi trebuie să trecem prin dureri morale foarte puternice, angoase îngrozitoare, incertitudini care nu încetează în timpul călătoriei inițiatice, necazuri permanente, gimnazii de nedescris, singurătăți îngrozitoare etc., etc., etc.

De aceea, chiar în practicile avansate, Avatarul ne spune următoarele:

„A muri este cel mai bine, dar acest lucru nu ar fi posibil fără Șarpele Misterelor Isiace; numai ea, Cobra Sacră, înspăimântătoarea Viperă Divină, poate anihila Demonii Roșii ai lui Seth.”

Când ne amintim de suferințele martirului Calvarului ─să se citească: V.M. Aberamentho─ suntem mereu uimiți de suferințele pe care această mare FIINȚĂ a dorit să le suporte în mod voluntar și, de acolo, din acea capacitate de A MURI LA NIVEL PSIHOLOGIC a extras titlul care îl transformă în ȘEFUL SUPREM AL FRATERNITĂȚII ALBE.

La rândul său, marele Maestru Fulcanelli ne spune:

„Prin urmare, trebuie să te temi să fii prea grăbit în speranța zadarnică de a scurta timpul, uneori foarte lung, depășind intensitatea focului [să se citească: crezând că s-a făcut multă Alchimie, chiar și fără rafinament] necesară regimului momentului. Vechii autori sfătuiesc prudența și pun ucenicii în gardă împotriva oricărei nerăbdări dăunătoare: precipitatio a diabolo, li se spune, deoarece încercând să atingă obiectivul prea devreme, doar vor arde florile compusului și vor provoca pierderea iremediabilă a Marii Opere.”

Același Maestru Fulcanelli, într-o secțiune a LĂCAȘURILOR sale FILOSOFALE, notează:

„Ucenicul nostru trebuie să aibă grijă să nu depășească niciodată cea de-a șaptea reiterare a artei, deoarece va fi în mare pericol.”

Toate cele descrise mai sus, dragă cititorule, ne avertizează cu siguranță că munca în Forja lui Vulcan sau Forja Ciclopilor are știința sa și nu este vorba, în niciun moment, despre ceva mecanic care începe automat cu folosirea Arcanului A.Z.F. Acesta a fost motivul pentru mulți frustrați care, după ce s-au alăturat Gnozei, o abandonează apoi pentru că doreau să culeagă fructele de pe o zi pe alta.

Acum vă dăruiesc câteva cugetări care se dovedesc binevenite la finalul acestor rânduri:

„Ce motiv au ateii să spună că nu se poate învia? Ce este mai dificil, să te naști sau să învii? Să fie ceea ce nu a fost niciodată sau ce a fost să fie din nou? Nu este mai greu să vii decât să te întorci? Obiceiul face mai ușoară conceperea nașterii, lipsa obiceiului îl face pe celălalt imposibil. Un mod prost de a judeca!”
Pascal

„Răbdarea este foarte amară, însă fructul ei este foarte dulce.”
Rousseau

„Ar fi absurd să-i cerem calculului ce poate da abnegația.”
Concepción Arenal

„Relele care nu au puterea de a pune capăt vieții nu ar trebui să o aibă nici pentru a pune capăt răbdării.”
Cervantes

NVTRI ETIAM RESPONSA FERVNTVR.
─„Descifrați și oracolele anunțate.” ─
Kwen Khan Khu

*

code