De ce trebuie să luptăm pentru sufletul nostru până la moarte?

De ce trebuie să luptăm pentru sufletul nostru până la moarte? 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Preastimați cititori/cititoare!

Sunt interesat să vă trimit următorul mesaj despre:

DE CE TREBUIE SĂ LUPTĂM PENTRU SUFLETUL NOSTRU PÂNĂ LA MOARTE?

Grație Gnozei am cunoscut doctrina TRANSMIGRAȚIEI SUFLETELOR, doctrină care are origini hinduse. Conform acestei doctrine a Avatarului Krishna, fiecare suflet are o sută opt oportunități, în cadrul roții reîntoarcerii și a recurenței, pentru a încerca să se integreze cu Monada sa divină interioară, deci cu FIINȚA sa. Acesta este un mare adevăr care, ne place sau nu, este de necontestat. Toate acestea înseamnă că, dacă umanoizii care ne aflăm în prezent pe Pământ nu devenim conștienți de această realitate, este probabil ca din respectivele o sută opt existențe să ne mai rămână doar una sau două și, în plus, în aceste vremuri de decadență mondială, cu alte cuvinte, în această Kali-Yuga în care ne găsim.

Când analizăm istoria umanității, găsim povești care ne uimesc legate de REVOLUȚIILE ÎNGROZITOARE ȘI TERIBILE pe care le-au făcut anumiți bărbați și femei ca protagoniști ai acestora. În astfel de revoluții sângeroase s-a luptat pentru multe lucruri: pentru libertate, împotriva foametei, împotriva dictaturilor, împotriva opresiunilor, pentru demnitatea popoarelor care era zdrobită de un grup de egoiști, împotriva ateismului, împotriva ereziilor, a vrăjitoriilor etc., etc., etc., și, mai presus de toate, suntem uimiți și ne emoționăm de sacrificiile pe care respectivii bărbați sau femei au fost capabili să le ducă la capăt pentru binele semenilor lor, punându-și în mod constant viața umană în pericol. În multe ocazii, respectivii paladini au murit abandonați de proprii lor aliați sau în mizerie etc.

Este evident că aceste sacrificii pentru bunăstarea popoarelor sunt plătite de MAREA LEGE celor care au făcut posibile realizările pentru care au luptat.

Este suficient să ne amintim războaiele din Galia din vremea lui Iulius Cezar, războaiele lui Alexandru cel Mare, războaiele lui Napoleon, Revoluția Franceză, Revoluția Rusă, Revoluția pe care Mahatma Gandhi a provocat-o în tăcere…; pe scurt, este ceva destul de consistent pentru multă lectură.

Însă, prieteni și prietene, unde s-a sfârșit totul? Exemplu: tot ceea ce a făcut Pancho Villa pentru a elibera Mexicul de opresiunea impusă de Porfirio Diaz, în cele din urmă, s-a redus la nimic. Chiar și lui Villa însuși i s-a întins o ambuscadă și a fost ucis și se spune că autorii acelei crime au fost chiar cei care au luptat alături de el pentru un Mexic mai bun. La ce au servit respectivele sacrificii, răbdătorule cititor? Cum este Mexicul astăzi? RĂSPUNS: este mai rău decât în ​​vremurile Revoluției Mexicane, acum există mai multă mizerie și lupta între clase continuă să fie o constantă…

La ce i-a folosit Rusiei să elimine dinastia țarilor? La ce au folosit discursurile lui Lenin și pseudodoctrina materialistă a lui Karl Marx? S-a terminat mizeria în Rusia? A existat oare o Rusie în care toată lumea să fie egală în fața Legii? RĂSPUNS: astăzi poporul rus încă este oprimat, nu doar de grupurile capitaliste, ci și de grupurile politice tenebroase care ucid pe oricine se opune ordinelor regimului. Faimosul KGB rus –în prezent FSB– continuă să existe, doar că acum o face în mod voalat. Liderii ruși nu au nimic diferit de leninism și de epurările sale sovietice etc., etc.

La ce a servit REVOLUȚIA FRANCEZĂ și celebra sa lozincă: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE? Oare putem crede cu adevărat că aceste idealuri s-au realizat? În Franța, la fel ca în toată Europa și în toate țările lumii, CORUPȚIA domnește în largul său și politica este de râsul oamenilor de pe stradă. Deja nimeni nu mai crede în liderii lor și preferă să se dedice marijuanei, cocainei, traficului de femei și să continue aceeași degenerare care exista deja de la începuturile secolului al XX-lea.

La ce au folosit sacrificiile lui Iulius Caesar pentru această umanitate nebună care nu prețuiește nimic? Unde a rămas toată gloria Romei? În NIMIC, NIMIC, NIMIC și acolo există mai multă anarhie și fraude politice decât în ​​toată Europa. Marea confederație a statelor la care a visat Cezar a fost spulberată, astăzi transformată într-un măscărici social.

Și ce s-a întâmplat cu acea revoluție pe care Gandhi a susținut-o împotriva Angliei? Englezii au plecat, dar indienii înșiși au alternat în puterea politică susținuți de forțele armate, care au ajuns să omoare multe persoane care se opun intereselor obscure ale sinistrei confrerii politice din India, iar mizeria continuă să fie aceeași. Nimeni nu a reușit să elimine castele sociale care există de milenii pe acel pământ care a fost cândva sacru și profund mistic. Opiul, cocaina, LSD sunt încă în vigoare în India, cum sunt cartofii și ceapa.

Așadar, ilustru cititor, văzând această panoramă ajungem la o singură CONCLUZIE foarte bine dezvoltată de Avatarul nostru, V.M. Samael, când ne-a spus: „Orice proiect, oricât de idealist ar fi, dacă nu ține cont de dizolvarea Egoului, este sortit eșecului, mai devreme sau mai târziu!” Aceasta este cruda realitate.

Fără îndoială că nu putem ignora nici acea frază a binecuvântatului nostru Guru atunci când a afirmat: „TOTUL TRECE și rămâne doar cel care a fost, este și va fi, adică FIINȚA NOASTRĂ REALĂ INTERIOARĂ!…” Așa este, dragă cititorule, au trecut vremuri și vremuri și o jumătate de altă vreme și iată-ne aici ca proscriși ai creației, fără să știm de ce existăm, cine ne-a ordonat apariția în scenariul vieții, pentru ce, și ce se va întâmpla după moartea noastră fizică.

Prin urmare, dacă sufletul nostru este o sumă de forțe desprinse din trunchiul acelui arbore ETERN ȘI IMUTABIL care este FIINȚA și sufletul respectiv are o sută opt oportunități în lumea umană pentru a stabili contactul cu originile sale divine, trebuie să reflectăm serios despre soarta noastră viitoare? RĂSPUNS: evident că da. Pentru că știm cu toții, prin intermediul Gnozei, că dacă nu ne autorealizăm într-una din cele o sută opt oportunități, intrăm inevitabil în ghearele unei LEGI ÎNFRICOȘĂTOARE numită INVOLUȚIE și aceasta se procesează în dimensiunile inferioare ale lumilor, ceea ce include planeta noastră Pământ. Aceste infradimensiuni sunt cunoscute în teologiile și teogoniile tuturor popoarelor planetei noastre ca AVERNUS, INFERN, AVITCHI, TARTARUS sau oricum vrem să le numim. Este o perioadă foarte lungă prin care va trebui să treacă materialul nostru sufletesc până când, după câteva milenii, EUL ENERGETIC ȘI ANIMALIC se dezintegrează în astfel de regiuni. Toate acestea implică un lanț foarte lung de suferințe.

Mulți ar putea să-mi obiecteze: „Ei bine, asta i se va întâmpla EGOULUI, dar nu și mie!” RĂSPUNS: problema este că tot ceea ce suntem astăzi este, DIN NEFERICIRE, DOAR EGO, și că acest EGO ESTE MULTIPLU, este alcătuit din ZECE MII DE AGREGATE PSIHOLOGICE atât de lipite de noi, ca un ABȚIPILD. Acesta este motivul pentru care oamenilor le este dificil să-și vadă proprii demoni. Din păcate, ne-am obișnuit să trăim cu astfel de creații și pentru nimic în lume nu vrem să acceptăm că avem astfel de bestialități. Aceasta este tragedia noastră. Proverbul popular spune: Nu există orb mai mare decât cel care nu vrea să vadă și nici surd mai mare decât cel care nu vrea să audă!

Deci stimate cititor, singura revoluție care merită începută este REVOLUȚIA INTERIOARĂ. Această revoluție este CEA MAI DURĂ DINTRE TOATE, deoarece este vorba despre menținerea unei LUPTE ÎNDÂRJITE ÎMPOTRIVA NOASTRĂ ÎNȘINE, ÎMPOTRIVA DORINȚELOR NOASTRE NESTĂPÂNITE, A PROPRIILOR NOASTRE LĂCOMII, A PROPRIILOR NOASTRE DESFRÂURI, A PROPRIILOR NOASTRE FORME DE LENE, A INVIDIILOR NOASTRE, A PROPRIILOR NOASTRE ORGOLII VARIATE, A AMORULUI NOSTRU PROPRIU, A AUTOCONSIDERAȚIEI NOASTRE, A VANITĂȚILOR NOASTRE, A MÂNIILOR NOASTRE ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE ACUMULATE DE-A LUNGUL SECOLELOR etc., etc., etc.

Spuse toate cele de mai sus, trebuie să începem să reflectăm: ce am făcut până acum cu existența noastră? Provocăm cu adevărat în noi înșine o schimbare radicală spre o spirală superioară? Încercăm SĂ NE CUNOAȘTEM PE NOI ÎNȘINE prin intermediul bisturiului autoanalizei? Înțelegem nevoia urgentă de A MURI PSIHOLOGIC, PENTRU CA SĂ SE MANIFESTE ÎN NOI CEVA NOU? Ne dedicăm cu adevărat SĂ NE SACRIFICĂM PENTRU UMANITATE, așa cum o poruncește Al Treilea Factor al Revoluției Conștiinței, sau am cunoscut pur și simplu Gnoza și pentru noi este o teorie în plus pe care am introdus-o în psihicul nostru? Enigme, enigme, enigme!

Să ne amintim de cuvintele marelui Inițiat Goethe: „Orice teorie este gri și verde este doar arborele cu fructe aurii, care este viața.” ─Să se citească: TRĂITĂ ÎN MOD ÎNȚELEPT…

Să ne amintim în fiecare moment că trupul nostru este perisabil și că are o durată limitată, o dată de expirare. Dacă nu profităm în fiecare zi de acest vehicul care ni s-a dat pentru a căuta realitatea intimă pe care o purtăm în interior, pentru a ne catapulta spre divinitatea noastră interioară, va veni momentul în care va trebui să intrăm în lumea morților pentru a fi judecați de justiția obiectivă și ce urmează va fi deja determinat de acele inteligențe pe baza a ceea ce au fost actele noastre, gândurile și acțiunile noastre în ȘCOALA VIEȚII…

VEGHEAȚI ȘI PERSEVERAȚI, ÎNCĂ VĂ MAI RĂMÂNE TIMP! Ne amintesc ceremonialele noastre.

Vă dăruiesc acum câteva citate proslăvite de timp:

„Fără îndoială, speranța este unicul ban cu care se poate cumpăra fericirea.”
José Selgás

„Omul s-a născut liber și se găsește prins în lanțuri peste tot.”
Rousseau

„Nimeni nu este mai sclav decât cel care se crede liber fără să fie.”
Goethe

„Sclavia este subjugarea unui spirit slab și laș care nu își stăpânește voința.”
Cicero

„Sclavia este fiica ignoranței, un popor ignorant este un instrument orb al propriei sale distrugeri.”
Simón Bolívar

„ÎNȚELEPCIUNEA SE PREOCUPĂ SĂ FIE LENTĂ ÎN DISCURSURILE SALE ȘI HARNICĂ ÎN ACȚIUNILE SALE.”
Confucius

Kwen Khan Khu

*

code