¿Por qué es tan importante la fidelidad en los misterios que han de llevarnos al Ser? (ES-FR-EN-RO)

¿Por qué es tan importante la fidelidad en los misterios que han de llevarnos al Ser? (ES-FR-EN-RO) 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Español Français English Română

Español:

Queridos lectores:

Os quiero hacer llegar unas palabras acerca de:

¿POR QUÉ ES TAN IMPORTANTE LA FIDELIDAD EN LOS MISTERIOS QUE HAN DE LLEVARNOS AL SER?

Cuando leemos las Sagradas Escrituras cristianas, vemos en varios de los pasajes bíblicos señalamientos a la importancia de nuestra fidelidad a los misterios que rodean a nuestro SER y, en general, a los Hermanos Mayores. Así, por ejemplo, no podemos ignorar esas frases que aparecen en el Apocalipsis, en las cuales el Creador dice a la humana criatura: «Sé fiel hasta la muerte y yo te haré columna de mi templo»…, o esta otra: «Sé fiel a mis designios y te daré la corona de la vida»

Aparte de esas dos frases tan específicas acerca de la fidelidad, recordemos también la fidelidad de Job a su Dios, muy a pesar de que el mismo Dios dio libertad a las fuerzas del mal para que torturaran a Job y de esta manera poder calificar su fe y su fidelidad. Igualmente, en el Antiguo Testamento observamos la terrible prueba a la que el Creador somete a Abraham cuando le pide que sacrifique en holocausto a su propio hijo…, cosa que, siendo tremendamente durísima, Abraham estuvo presto a acometerla, pero llegado el momento preciso de dar muerte a su vástago, el Señor le ordena a Abraham detener aquel sacrificio… ¡Y todo para poner a prueba la fidelidad de Abraham a sus designios!

Podríamos preguntarnos por qué el SER es capaz de exigirnos cosas tan tremendas como las que acabamos de comentar y la respuesta es una sola: el Ser nos necesita fuertes, valientes y tremendamente FIELES a su voluntad, pues de esta manera Él se asegura de poder contar con su Bodhisattva para desarrollar sus planes en el marco de la existencia…

Nunca veremos, queridos amigos, a un Maestro autorrealizado que no haya sido sometido a pruebas espantosas de fidelidad a los mandamientos y órdenes de su Padre o Real SER. Si nosotros no adquirimos la FIDELIDAD SUPREMA a quien nos ha enviado a la creación, ¿cómo entonces nuestra Mónada superior podría desarrollar sus misterios? El SER es como un gran árbol de ENORMES RAMAS y profundísimas raíces. Si esas ramas que brotan de su tronco son endebles y frágiles, el tronco a la larga será comido por la carcoma o devastado por las tempestades. Asimismo, siendo nosotros parte de esas ramas del Árbol Sephirótico particular, ¿¿¿cómo se puede expresar nuestra intimidad real si somos endebles, frágiles, miedosos, cobardes, chismosos, envidiosos, lujuriosos, codiciosos, perezosos, egoístas, etc., etc., etc.???

La fidelidad, apreciado lector, no es un distintivo para llevar colgado en nuestra chaqueta. La fidelidad va por dentro y la hacemos entrar en juego cuando peligra nuestro trabajo a causa de las tentaciones que aparecen en un momento determinado, o cuando se trata de defender los postulados de nuestro Patriarca ante el mundo cuéstenos lo que nos cueste.

Recordemos la fidelidad del V.M. Aberamentho durante su vía crucis. Él ya sabía el tormento que le esperaba y aun así siguió adelante y hasta llegó a comentarlo a sus más allegados discípulos el Jueves Santo durante la última cena. Entonces les dijo: «¡¡¡En verdad, en verdad os digo que es necesario que el Hijo del Hombre sea entregado a la ignominia!!!»,a lo cual los apóstoles reaccionaron muy alarmados y llenos de profunda tristeza e inquietud, pues no querían de ninguna manera perder a su Maestro… Y ya en el Monte de los Olivos, el bendito Bodhisattva habló a su Padre diciéndole: «¡¡¡Padre mío, pasa de mí este cáliz, mas no se haga mi voluntad sino la tuya!!!».Con estas palabras el Maestro de Maestros estaba diciendo a su Padre: ¡¡¡Dios mío, si es posible aparta de mí la amargura que me aguarda, pero si es tu voluntad la acepto!!!

Pedro, el apóstol, queriendo llevar la BUENA NUEVA a otras tierras, fue detenido en su caminata por la voz del Eterno cuando le interrogó: «¿QVO VADIS, PETRVS?», a lo cual respondió el apóstol: «Voy camino de Damasco para llevar tu mensaje». Seguidamente el Maestro Jesús le cambió los planes totalmente y le dijo: «¡Mis gentes sufren lo indecible en Roma y te necesitan allá! ¡¡¡Ve con ellos!!!».Ante las palabras de su Maestro, el apóstol dio media vuelta y se encaminó hacia Roma, a sabiendas de que en Roma nada bueno le esperaría. Como todos ya lo sabemos, Pedro fue crucificado con la cabeza hacia abajo como parte de los tormentos que el imperio aplicaba a los cristianos en aquellos tiempos…

En el pasado siglo XX fueron muchos los discípulos que no llegaron a ser capaces de mostrar su fidelidad a su Maestro y, obviamente, tampoco a su SER. Hay que saber que si no somos capaces de ser fieles a nuestro Gurú, jamás seremos fieles a nuestro SER, pues el Gurú es el ministro del SER y su deber es educarnos para que el Padre de todas las Luces nos reciba en su reino. Así pues, quien no es fiel al Gurú no puede ser fiel al SER; conclusión: fracasará en su travesía y también en sus anhelos de hacer la Gran Obra interior.

Esa fue la razón por la cual muchos Bodhisattvas que entonces rodeaban al Maestro Samael tanto en el Summum Supremum Sanctuarium de Santa Marta ─Colombia─ como otros tantos que estuvieron cerca de él en la ciudad de México D.F., se convirtieron luego en TRAIDORES DEL CRISTO DE LA ERA DE ACUARIO y ahora mismo están entrando en los círculos dantescos o infiernos de nuestro planeta. No tuvieron la fe suficiente para acatar las indicaciones de su mentor o de su Maestro, muy a pesar de las infinitas demostraciones que su Maestro les dio acerca de su Maestría.

Para llegar a las altas cumbres de la ALTA INICIACIÓN, estimado lector, necesitamos haber degollado a nuestro Judas particular y a toda la serie de monstruosidades que todos llevamos dentro. Solo así seremos FIELES hasta la muerte a nuestro Gurú o Patriarca y alcanzaremos entonces la unión con nuestro bendito Real SER… Para que la fidelidad sea nuestra bandera en nuestro peregrinar es indispensable recordar que EL SER LO ES TODO y que nuestro Gurú vela por nosotros día y noche, en tanto y cuanto siempre nos mantengamos en el RECTO SENTIR, RECTO PENSAR Y RECTO ACTUAR. El Gurú nos va orientando, nos va avisando de los peligros y tentaciones que tendremos que afrontar en nuestra travesía por el sendero hermético y de los topes que habremos de trascender para no sucumbir nunca ante las pruebas a las que seremos sometidos.

La fidelidad no es cosa de EMOCIONALISMOS que manifestamos cuando adquirimos compromisos sagrados y que luego arrojamos por la borda porque el EGO nos hace creer que no es tan importante eso de ser FIELES HASTA LA MUERTE. He allí el problema. No somos PERSEVERANTES EN LA ACCIÓN… Esa ha sido la perdición de muchos y por esa razón NO SON TODOS LOS LLAMADOS al Reino del Padre, solamente aquellos que se han hecho dignos de ser ESCOGIDOS merced a sus innumerables muestras de FIDELIDAD A LA VERDAD, al SER, a eso que llamamos Dios…..

Es incuestionable que la FIDELIDAD se conquista a base de tremendos SACRIFICIOS VOLUNTARIOS Y PADECIMIENTOS CONSCIENTES, Y AQUELLOS PEREZOSOS que dicen ser instructores pero que tan solo saben dar órdenes y no se mueven de su escritorio para asistir a sus compañeros en sus necesidades, esos no llegarán nunca a comprender el fondo profundo de tales virtudes y, muy especialmente, esa que llamamos ¡¡¡FIDELIDAD!!!

Os complemento estas palabras con algunas frases para ser meditadas:

«Existen aflicciones en que no hallamos consuelo en nadie y en las cuales un corazón fuerte puede apelar tan solo a su propia fortaleza».

Schiller

«La verdadera filosofía no es otra cosa que el estudio de la muerte».

Newton

«El tentador o el tentado, ¿quién es más culpable?».

Shakespeare

«La terquedad es, sin duda, un mal gravísimo, porque nos lleva a desechar los consejos ajenos aferrándonos en nuestro dictamen y resolución contra las consideraciones de prudencia y justicia. De ella debemos precavernos cuidadosamente porque, teniendo su raíz en el orgullo, es planta que fácilmente se desarrolla».

Balmes

DIGNA MERCES LABORE.

─‘Trabajo dignamente recompensado’─.

¡QUE LAS PODEROSAS FUERZAS DE VUESTROS ESPÍRITUS SE AGITEN EN VUESTRAS ALMAS PARA ALCANZAR LA GLORIA DE LOS CIELOS!

Kwen Khan Khu

Français:

Chers lecteurs :

Je veux vous faire parvenir quelques mots sur :

POURQUOI LA FIDÉLITÉ AUX MYSTÈRES QUI DOIVENT NOUS MENER À L’ÊTRE EST-ELLE SI IMPORTANTE ?

Quand nous lisons les Saintes Écritures chrétiennes, nous voyons dans plusieurs des passages bibliques des indications sur l’importance de notre fidélité aux mystères qui entourent notre ÊTRE et, en général, les Grands Frères. Ainsi, par exemple, nous ne pouvons ignorer ces phrases qui apparaissent dans l’Apocalypse, dans lesquelles le Créateur dit à la créature humaine : « Sois fidèle jusqu’à la mort et je te ferai colonne de mon temple »…, ou cette autre : « Sois fidèle à mes desseins et je te donnerai la couronne de la vie »…

Hormis ces deux phrases si spécifiques sur la fidélité, rappelons aussi la fidélité de Job à son Dieu, malgré que Dieu lui-même donna la liberté aux forces du mal pour qu’elles torturent Job, pour pouvoir ainsi tester sa foi et sa fidélité. De même, dans l’Ancien Testament, nous observons l’épreuve terrible à laquelle le Créateur soumet Abraham quand il lui demande d’offrir en holocauste son propre fils, chose terriblement dure qu’Abraham fut prêt à commettre, mais au moment précis de donner la mort à son rejeton, le Seigneur ordonna à Abraham d’arrêter ce sacrifice… Et tout ça pour tester la fidélité d’Abraham à ses desseins ! 

Nous pourrions nous demander pourquoi l’ÊTRE est capable de nous exiger des choses si terribles comme celles que nous venons de commenter, et il n’y a qu’une seule réponse : l’Être a besoin de nous forts, courageux et terriblement FIDÈLES à sa volonté, car Il s’assure ainsi de pouvoir compter sur son Bodhisattva pour développer ses plans dans le cadre de l’existence…

Nous ne verrons jamais, chers amis, un Maître autoréalisé qui n’ait pas été soumis à d’épouvantables épreuves de fidélité aux commandements et ordres de son Père ou ÊTRE Réel. Si nous n’acquérons pas la FIDÉLITÉ SUPRÊME à celui qui nous a envoyé à la création, comment alors notre Monade supérieure pourrait-elle développer ses mystères ? L’ÊTRE est comme un grand arbre aux BRANCHES ÉNORMES et aux racines très profondes. Si ces branches qui surgissent de son tronc sont faibles et fragiles, le tronc sera mangé à la longue par les termites ou dévasté par les tempêtes. De même, alors que nous sommes une partie de ces branches de l’Arbre Séphirotique particulier, comment notre intimité réelle peut-elle s’exprimer si nous sommes faibles, fragiles, peureux, lâches, cancaniers, envieux, luxurieux, cupides, paresseux, égoïstes, etc., etc., etc. ???

La fidélité, cher lecteur, n’est pas un signe distinctif à porter à notre veste. La fidélité est à l’intérieur et nous la faisons entrer en jeu quand notre travail est en danger à cause des tentations qui apparaissent à un certain moment, ou quand on tâche de défendre les postulats de notre Patriarche face au monde coûte que coûte.

Rappelons la fidélité du V.M. Aberamentho durant sa via crucis. Il connaissait déjà le supplice qui l’attendait et, malgré cela, il a continué et il l’a même commenté à ses plus proches disciples le Jeudi Saint durant la dernière cène. Il leur a alors dit : « En vérité, en vérité je vous le dis : il est nécessaire que le Fils de l’Homme soit livré à l’ignominie !!! », ce à quoi les apôtres réagirent très préoccupés et remplis d’une tristesse et d’une inquiétude profondes, car ils ne voulaient en aucun cas perdre leur Maître… Et une fois sur le Mont des Oliviers, le béni  Bodhisattva parla à son Père en lui disant : « Mon Père, éloigne de moi ce calice, mais que soit faite ta volonté et non la mienne !!! ». Avec ces mots, le Maître des Maîtres était en train de dire à son Père : Mon Dieu, si c’est possible, éloigne de moi l’amertume qui m’attend, mais si c’est ta volonté, je l’accepte !!!  

Pierre, l’apôtre, voulant apporter la BONNE NOUVELLE sur d’autres terres, fut arrêté dans sa marche par la voix de l’Éternel quand il l’interrogea : « QVO VADIS, PETRVS ? », ce à quoi l’apôtre répondit : « Je suis en route pour Damas pour apporter ton message ». Ensuite le Maître Jésus changea totalement ses plans et lui dit : « Mes gens souffrent l’indicible à Rome et c’est là-bas qu’ils ont besoin de toi ! Va avec eux !!! ». Devant les paroles de son Maître, l’apôtre fit demi-tour et s’achemina vers Rome, sachant que rien de bon ne l’attendait à Rome. Comme nous le savons déjà tous, Pierre fut crucifié la tête en bas dans le cadre des supplices que l’empire appliquait aux chrétiens en ce temps-là… 

Dans le XXe siècle dernier, nombreux furent les disciples qui ne furent pas capables de montrer leur fidélité à leur Maître et, évidemment, non plus à leur ÊTRE. Il faut savoir que si nous ne sommes pas capables d’être fidèles à notre Gourou, nous ne serons jamais fidèles à notre ÊTRE, car le Gourou est le ministre de l’ÊTRE et son devoir est de nous éduquer pour que le Père de toutes les lumières nous reçoive dans son royaume. Ainsi, celui qui n’est pas fidèle au Gourou ne peut être fidèle à l’ÊTRE; conclusion : il échouera dans sa traversée et aussi dans ses aspirations de faire le Grand Œuvre intérieur.

Ce fut la raison pour laquelle de nombreux Bodhisattvas qui entouraient alors le Maître Samael tant dans le Summum Supremum Sanctuarium de Santa Marta ─ Colombie ─ que tant d’autres qui furent proches de lui dans la ville de Mexico D.F., se transformèrent ensuite en TRAÎTRES DU CHRIST DE L’ÈRE DU VERSEAU et ils sont à présent en train d’entrer dans les cercles dantesques ou infernaux de notre planète. Ils n’ont pas eu la foi suffisante pour respecter les indications de leur mentor ou de leur Maître, malgré les infinies démonstrations que leur Maître leur a données concernant sa Maîtrise.

Pour atteindre les hautes cimes de la HAUTE INITIATION, cher lecteur, nous devons avoir égorgé notre Judas particulier et toute la série de monstruosités que nous portons tous en nous. C’est seulement ainsi que nous serons FIDÈLES jusqu’à la mort à notre Gourou ou Patriarche, et nous atteindrons alors l’union avec notre béni ÊTRE Réel… Pour que la fidélité soit notre bannière dans notre pèlerinage, il est indispensable de rappeler que L’ÊTRE EST TOUT et que notre Gourou veille sur nous nuit et jour, tant que nous restons toujours dans le SENTIMENT JUSTE, LA PENSÉE JUSTE ET L’ACTION JUSTE. Le Gourou nous oriente, nous avertit des dangers et des tentations que nous devrons affronter dans notre traversée sur le sentier hermétique et des obstacles que nous devrons transcender pour ne jamais succomber aux épreuves auxquelles nous serons soumis.

La fidélité n’est pas une question d’ÉMOTIONNALISMES que nous manifestons quand nous prenons des engagements sacrés et que nous jetons ensuite par-dessus bord parce que l’EGO nous fait croire que cette question d’être FIDÈLES JUSQU’À LA MORT n’est pas si importante. Voilà le problème. Nous ne sommes pas PERSÉVÉRANTS DANS L’ACTION… Cela a été la perdition d’un grand nombre et c’est pour cette raison QUE TOUS NE SONT PAS APPELÉS au Royaume du Père, seuls ceux qui sont devenus dignes d’être CHOISIS grâce à leurs innombrables preuves de FIDÉLITÉ À LA VÉRITÉ, à l’ÊTRE, à cela que nous appelons Dieu……

Il est indiscutable que la FIDÉLITÉ se conquiert à coups de terribles SACRIFICES VOLONTAIRES ET SOUFFRANCES CONSCIENTES, ET CES PARESSEUX qui se disent instructeurs mais qui ne savent que donner des ordres et ne bougent pas de leur bureau pour aider leurs compagnons dans leurs besoins, ceux-là n’arriveront jamais à comprendre le fond profond de ces vertus et, plus particulièrement, de celle que nous appelons FIDÉLITÉ !!!

Je complète ces mots avec quelques phrases à méditer :

« Il existe des afflictions où nous ne trouvons de réconfort en personne et dans lesquelles un cœur fort ne peut faire appel qu’à sa propre force ».

Schiller

« La vraie philosophie n’est pas autre chose que l’étude de la mort ».

Newton

« Le tentateur ou le tenté, qui est le plus coupable ? ».

Shakespeare

« L’entêtement est, sans aucun doute, un mal très grave, car il nous conduit à rejeter les conseils d’autrui pour nous accrocher à notre opinion et résolution contre les considération de prudence et de justice. Nous devons l’éviter soigneusement car, ayant sa racine dans l’orgueil, c’est une plante qui se développe facilement ».

Balmes

DIGNA MERCES LABORE.

─‘Travail dignement récompensé’─.

QUE LES PUISSANTES FORCES DE VOS ESPRITS S’AGITENT DANS VOS ÂMES POUR ATTEINDRE LA GLOIRE DES CIEUX !

Kwen Khan Khu

English:

Dear readers:

I want to say to you a few words about:

WHY FIDELITY IS SO IMPORTANT IN THE MYSTERIES THAT LEAD US TO THE BEING?

When we read the Sacred Christian Scriptures, we see in several of the biblical passages, signals of the importance of our fidelity to the mysteries that surround our BEING and, in general, to the Elder Brothers. Thus, for example, we cannot ignore those sentences that appear in the Book of Revelation, in which the Creator says to the human creature: “Be faithful until death and I will make you a pillar in my temple”…, or this other one: “Be faithful to my command and I will give you the crown of life”…

Apart from these two very specific phrases about fidelity, let us also remember Job’s fidelity to his God. Job was able to qualify his faith and fidelity despite of the very fact that God himself gave freedom to the forces of evil to torture Job. Likewise, in the Old Testament we observe the terrible test to which the Creator submits Abraham when he orders him to sacrifice his own son in a burnt offering…, something extremely hard that Abraham was ready to undertake, but when the time came to put his offspring to death, the Lord ordered Abraham to stop that sacrifice… And all that was to test Abraham’s fidelity to his commands!

We could ask ourselves why the BEING is capable of demanding from us such tremendous things as those we have just mentioned, and the answer is only one: the Being needs us to be strong, courageous and tremendously FAITHFUL to his will, because in this way He makes sure that He can count on his Bodhisattva to carry out his plans within the context of existence…

We will never see, dear friends, a self-realized Master who has not been submitted to frightful tests of fidelity to the commandments and orders of his Father or Real BEING. If we do not acquire the SUPREME FIDELITY to the one who has sent us to creation, how then could our superior Monad develop his mysteries? The BEING is like a great tree with ENORMOUS BRANCHES and very deep roots. If those branches that sprout from its trunk are weak and fragile, the trunk will eventually be eaten by woodworm or devastated by storms. Likewise, being part of those branches of the particular Sephirotic Tree, how can our real intimacy be expressed if we are weak, fragile, fearful, cowardly, gossiping, envious, lustful, greedy, lazy, selfish, etc., etc., etc.???

Fidelity, dear reader, is not an emblem to be worn on our jacket. Fidelity runs inside and we make it come into play when our work is endangered by the temptations that appear at a given moment, or when it is a matter of defending the postulates of our Patriarch before the world at whatever cost.

Let us remember the fidelity of V.M. Aberamentho during his Via Crucis. He already knew the torment that awaited him and yet he went ahead and even went so far as to mention it to his closest disciples during the Last Supper on Maundy Thursday. And then he said to them: “Truly, truly, I say to you, that it is necessary for the Son of Man to be delivered into ignominy,” to which the apostles reacted very alarmed and full of deep sadness and restlessness, for they in no way wanted to lose their Master… And already on the Mount of Olives, the blessed Bodhisattva spoke to his Father saying: “My Father, take this cup from me, but not my will but yours be done!” With these words the Master of Masters was saying to his Father: My God, if it is possible, take away from me the bitterness that awaits me, but if it is your will I accept it!!!

Peter, the apostle, wanting to take the GOOD NEWS to other lands, was stopped on his way by the voice of the Eternal when he was interrogated: “QVO VADIS, PETRVS?”, to which the apostle responded: “I am on my way to Damascus to deliver your message.” Then Master Jesus changed his plans completely and said: “My people suffer the unspeakable in Rome and need you there! Go with them!” At the words of his Master, the apostle turned back and went to Rome, knowing that nothing good would await him in Rome. As we all know, Peter was crucified with his head down as part of the torments that the empire applied to Christians in those times…

In the past twentieth century there were many disciples who were not able to show their fidelity to their Master and, obviously, neither to their BEING. It is necessary to know that if we are not capable of being faithful to our Guru, we will never be faithful to our BEING, since the Guru is the minister of the BEING and his duty is to educate us so that the Father of all Lights receives us in his kingdom. Therefore, the one who is not faithful to the Guru cannot be faithful to the BEING. Conclusion: he will fail in his journey and also in his yearning to do the inner Great Work.

That was the reason why many Bodhisattvas who then surrounded Master Samael both in the Summum Supremum Sanctuarium of Santa Marta ─Colombia─ and many others who were close to him in Mexico City, later became TRAITORS OF THE CHRIST OF THE AGE OF AQUARIUS and right now they are entering the Dantean or infernal circles of our planet. They did not have enough faith to obey the indications of their mentor or their Master, despite the very fact that their Master gave them infinite evidence about his Mastery.

To reach the high summits of HIGH INITIATION, esteemed reader, we need to have cut the throat of our particular Judas and of the whole series of monstrosities that we all carry within. Only in this way will we be FAITHFUL until death to our Guru or Patriarch and we will then reach the union with our blessed Real BEING… In order for fidelity to be our banner on our pilgrimage, it is indispensable to remember that THE BEING IS EVERYTHING and that our Guru watches over us day and night, as long as we always keep ourselves in THE RIGHT WAY OF FEELING, THE RIGHT WAY OF THINKING AND THE RIGHT WAY OF ACTING. The Guru guides us, warns us of the dangers and temptations that we will have to face in our journey along the hermetic path and of the obstacles that we will have to transcend in order to never succumb to the tests to which we will be submitted.

Fidelity is not something of the EMOTIONALISM that we manifest when we acquire sacred commitments and then throw them away because the EGO makes us believe that it is not so important to be FAITHFUL UNTIL DEATH. Look, here is the problem. We are not PERSEVERANT IN ACTION… That has been the downfall of many and for that reason NOT ALL ARE CALLED to the Kingdom of the Father, only those who have made themselves worthy of being CHOSEN thanks to their innumerable proofs of FAITHFULNESS TO THE TRUTH, to the BEING, to that which we call God….

It is unquestionable that FIDELITY is conquered on the basis of tremendous VOLUNTARY SACRIFICES AND CONSCIOUS SUFFERINGS, AND THOSE LAZY ONES who say they are instructors but only know how to give orders and do not move from their desk to assist their companions in their needs, they will never get to comprehend the profound depths of such virtues and, most notably, that which we call FIDELITY!!!

I complement these words with some phrases to be meditated upon:

“There are afflictions in which we find no comfort in anyone and in which a strong heart can appeal only to its own strength.”

Schiller

“True philosophy is nothing but the study of death.”

Newton

“The tempter or the tempted, who sins most?”

Shakespeare

“Stubbornness is undoubtedly a very serious evil, because it leads us to reject other people’s advice by clinging to our opinion and resolution against considerations of prudence and justice. We must guard against it carefully because, having its root in pride, it is a plant that develops easily.”

Balmes

DIGNA MERCES LABORE.

─ ‘Work worthily rewarded’─.

MAY THE POWERFUL FORCES OF YOUR SPIRITS AGITATE IN YOUR SOULS FOR YOU TO REACH THE GLORY OF THE HEAVENS!

Kwen Khan Khu

Română:

Îndrăgiți cititori:

Doresc să fac să ajungă la voi câteva cuvinte cu privire la:

DE CE ESTE ATÂT DE IMPORTANTĂ FIDELITATEA ÎN MISTERELE CARE TREBUIE SĂ NE CONDUCĂ LA FIINȚĂ?

Când citim Sacrele Scripturi creștine, vedem în diverse pasaje biblice remarci cu privire la importanța fidelității noastre în ceea ce privesc misterele care o înconjoară pe FIINȚA noastră și, în general, pe Frații mai Mari. Astfel, de exemplu, nu putem ignora acele fraze care apar în Apocalipsă, în care Creatorul îi spune creaturii umane: „Fii fidel până la moarte și eu te voi face coloana templului meu”…, sau aceasta: „Fii fidel ordinelor mele și îți voi da coroana vieții”

Pe lângă acele două fraze atât de specifice cu privire la fidelitate, să ne aducem aminte deopotrivă de fidelitatea lui Iov față de Dumnezeul lui, în ciuda faptului că Dumnezeu însuși le-a dat libertate forțelor răului ca să îl tortureze pe Iov și în acest mod să îi poată califica credința și fidelitatea. În același mod, în Vechiul Testament observăm teribila probă la care Creatorul îl supune pe Avraam atunci când îi cere să îl sacrifice în holocaust pe propriul fiu…, lucru care, fiind teribil de dur, Avraam a fost gata să îl realizeze, dar odată ajuns momentul precis de a-i da moarte vlăstarului său, Domnul îi ordonă lui Avraam să oprească acel sacrificiu… Și totul pentru a pune la încercare fidelitatea lui Avraam față de ordinele sale!

Am putea să ne întrebăm de ce FIINȚA este capabilă să ne ceară lucruri atât de teribile precum cele pe care tocmai le-am comentat, iar răspunsul este unul singur: Ființa are nevoie de noi puternici, curajoși și teribil de FIDELI voinței sale, deoarece în acest fel Ea se asigură că poate să se bazeze pe Bodhisattva-ul său pentru a-și desfășura planurile în cadrul existenței…

Niciodată nu vom vedea, îndrăgiți prieteni, un Maestru autorealizat care să nu fi fost supus la probe înspăimântătoare de fidelitate față de poruncile și ordinele Tatălui său sau ale FIINȚEI Reale. Dacă noi nu dobândim FIDELITATEA SUPREMĂ față de cine ne-a trimis la creație, cum ar putea atunci Monada noastră superioară să își desfășoare misterele? FIINȚA este asemenea unui mare arbore cu RAMURI ENORME și rădăcini foarte profunde. Dacă acele ramuri care ies din trunchiul său sunt subțiri și fragile, pe termen lung, trunchiul va fi mâncat de carii sau devastat de furtuni. Deopotrivă, noi fiind parte din acele ramuri ale Arborelui Sephirotic particular, cum se poate exprima intimitatea noastră reală dacă suntem slabi, fragili, fricoși, lași, bârfitori, invidioși, desfrânați, lacomi, leneși, egoiști, etc., etc., etc.???

Fidelitatea, apreciat cititor, nu este o decorație pentru a o purta agățată de sacoul nostru. Fidelitatea se poartă în interior și o facem să se manifeste atunci când munca noastră se află în pericol din cauza tentațiilor care apar la un moment dat, sau când trebuie să apărăm postulatele Patriarhului nostru în fața lumii cu orice preț.

Să ne aducem aminte de fidelitatea Venerabilului Maestru Aberamentho în timpul via crucis-ului său. El deja cunoștea suferința care-l aștepta și chiar și așa a mers mai departe și chiar a ajuns să comenteze despre ea discipolilor săi cei mai apropiați în Joia Sfântă în timpul ultimei cine. Atunci le spuse: „Cu adevărat, cu adevărat vă spun că este nevoie ca Fiul Omului să fie predat ignominiei!!!”, la care apostolii au reacționat foarte alarmați și plini de profundă tristețe și tulburare, deoarece nu doreau sub nicio formă să îl piardă pe Maestrul lor… Și deja pe Muntele Măslinilor, binecuvântatul Bodhisattva îi vorbi Tatălui său spunându-i: „Tatăl meu, depărtează potirul acesta de la mine, totuși facă-se nu voia mea, ci a Ta!!!”. Cu aceste cuvinte Maestrul Maeștrilor îi spunea Tatălui său: Dumnezeul meu, dacă este posibil, îndepărtează de la mine această amărăciune care mă așteaptă, dar dacă este voința Ta, o accept!!!

Petru, apostolul, dorind să ducă VESTEA CEA BUNĂ pe alte meleaguri, a fost oprit din drumul său de către vocea Eternului atunci când îl întrebă: „QVO VADIS, PETRVS?», la care a răspuns apostolul: „Merg către Damasc ca să duc mesajul tău”. Imediat Maestrul Isus îi schimbă planurile totalmente și îi spuse: „Oamenii mei suferă nespus în Roma și au nevoie de tine acolo! Mergi la ei!!!”. În fața cuvintelor Maestrului său, apostolul se întoarse și se îndreptă către Roma, știind că în Roma nimic bun nu-l aștepta. Așa cum știm cu toții deja, Petru a fost crucificat cu capul în jos ca și parte a suferințelor pe care imperiul le aplica creștinilor în acele timpuri…

În secolul trecut, al XX-lea, au fost mulți discipolii care nu au ajuns să fie capabili să își arate fidelitatea față de Maestrul lor și, evident, nici față de FIINȚA lor. Trebuie să știm că dacă nu suntem capabili să fim fideli Guru-ului nostru, niciodată nu vom fi fideli FIINȚEI noastre, deoarece Guru-ul este ministrul FIINȚEI iar datoria sa este să ne educe pentru ca Tatăl tuturor Luminilor să ne primească în regatul său. Așadar, cine nu este fidel Guru-ului nu poate să-i fie fidel FIINȚEI; concluzie: va eșua în călătoria sa și de asemenea în năzuințele sale de a face Marea Operă interioară.

Acela a fost motivul pentru care mulți Bodhisattva-și care pe atunci îl înconjurau pe Maestrul Samael atât în Summum Supremum Sanctuarium din Santa Marta (Columbia) cât și mulți alții care au fost aproape de el în orașul Mexic D.F., s-au preschimbat mai apoi în TRĂDĂTORI AI CRISTOSULUI EREI VĂRSĂTORULUI și chiar acum intră în cercurile dantești sau infernurile planetei noastre. Nu au avut credința suficientă pentru a respecta indicațiile mentorului sau Maestrului lor, în ciuda infinitelor demonstrații pe care Maestrul lor le-a dat cu privire la Măiestria sa.

Pentru a ajunge la înaltele culmi ale ÎNALTEI INIȚIERI, stimat cititor, avem nevoie să îl fi decapitat pe Iuda al nostru particular și toată seria de monstruozități pe care cu toții le avem în interior. Doar astfel vom fi FIDELI până la moarte Guru-ului sau Patriarhului nostru și vom obține atunci uniunea cu binecuvântata noastră FIINȚĂ Reală… Pentru ca fidelitatea să fie drapelul nostru în peregrinarea noastră, este indispensabil să ne aducem aminte că FIINȚA ESTE TOTUL și că Guru-ul nostru veghează asupra noastră zi și noapte, atâta timp cât mereu ne vom menține în A SIMȚI ÎN MOD CORECT, A GÂNDI ÎN MOD CORECT ȘI A ACȚIONA ÎN MOD CORECT. Guru-ul ne orientează în timp, ne avizează de pericolele și tentațiile pe care va trebui să le înfruntăm în călătoria noastră pe cărarea hermetică și de piedicile pe care va trebui să le transcendem pentru a nu sucomba niciodată în fața probelor la care vom fi supuși.

Fidelitatea nu este un lucru legat de EMOȚIONALISME pe care le manifestăm atunci când obținem angajamente sacre și pe care apoi le aruncăm înlături pentru că EGOUL ne face să credem că nu este atât de important faptul acela de a fi FIDELI PÂNĂ LA MOARTE. Iată acolo problema. Nu suntem PERSEVERENȚI ÎN ACȚIUNE… Aceea a fost pierzania multora și din acel motiv NU SUNT TOȚI CEI CHEMAȚI la Împărăția Tatălui, doar cei care s-au făcut demni de a fi ALEȘI, datorită nenumăratelor lor dovezi de FIDELITATE FAȚĂ DE ADEVĂR, față de FIINȚĂ, față de acela pe care îl numim Dumnezeu…..

Este de netăgăduit faptul că FIDELITATEA se cucerește pe bază de teribile SACRIFICII VOLUNTARE ȘI SUFERINȚE CONȘTIENTE, IAR ACEI LENEȘI care spun că sunt instructori dar care doar știu să dea ordine și nu se mișcă de la biroul lor pentru a-i asista pe colegii lor în necesitățile lor, aceia nu vor ajunge niciodată să înțeleagă fondul profund al respectivelor virtuți și, în mod foarte special, a aceleia pe care o numim FIDELITATE!!!

Completez aceste cuvinte cu câteva fraze pentru a fi meditate:

„Există mâhniri la care nu găsim consolare de la nimeni și pentru care o inimă puternică poate să apeleze doar la propria sa forță.”

Schiller

„Adevărata filosofie nu este altceva decât studiul morții.”

Newton

„Tentatorul sau cel tentat, cine este cel mai vinovat?”

Shakespeare

„Încăpățânarea este, fără îndoială, un rău foarte grav, pentru că ne face să ne debarasăm de sfaturile celorlalți, agățându-ne de dictamenul și de hotărârea noastră împotriva considerațiilor de prudență și justiție. De ea trebuie să ne ferim cu grijă pentru că, având la temelie orgoliul, este o plantă care se dezvoltă cu ușurință.”

Balmes

DIGNA MERCES LABORE.

─‘Muncă demn recompensată’─.

FIE CA PUTERNICELE FORȚE ALE SPIRITELOR VOASTRE SĂ VĂ AGITE SUFLETELE PENTRU A ATINGE GLORIA CERURILOR!

Kwen Khan Khu