La constancia en el trabajo psicológico particular (ES-FR-EN-RO)

La constancia en el trabajo psicológico particular (ES-FR-EN-RO) 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Español Français English Română

Español:

Queridos amigos lectores:

Permitidme haceros llegar una palabras acerca de un tema interesante como lo es:

LA CONSTANCIA EN EL TRABAJO PSICOLÓGICO PARTICULAR

Una de las preciosas facultades que hemos de luchar por adquirir es, sin duda alguna, la CONSTANCIA. Necesitamos ser constantes, muy constantes en la AUTOBSERVACIÓN PERMANENTE. NO PODEMOS JAMÁS DEJAR ESO PARA ALGUNOS RATOS o momentos que se nos antoje. La fuerza del Yo está siempre activa contra nosotros y no podemos darnos el lujo de contrarrestar esa fuerza cuando nos dé la gana, no, es imposible.

Hay que ser constantes en la recordación de nuestra correcta manera de hablar, nuestra armonía en las palabras que pronunciamos, constantes en aferrarnos al MOMENTO QUE ESTAMOS VIVIENDO para impedir que la mente ande siempre queriendo vagabundear, llevándonos a recordar situaciones del pasado, muchas veces dolorosas, comparativas, absurdas. La mente debe ser acostumbrada a VIVIR EL MOMENTO y es indispensable que seamos, por lo tanto, constantes en la FILOSOFÍA DE LA MOMENTANEIDAD. VIVIR CADA INSTANTE ES LO QUE NOS INTERESA, cada día de nuestra existencia; solo así podremos ir, poco a poco, siendo dueños de SÍ MISMOS…

Hay que procurar SER CONSTANTES en la oración, en nuestras prácticas, en nuestras meditaciones, pues el YO es un muro de hierro que se interpone entre nosotros y el SER, y no vamos a derrumbar semejante muro haciéndole cosquillas de vez en cuando, en aquellos momentos en que nos acordamos del DEBER PARTKDOLG DEL SER.

Solo de esta manera, caro lector, después de treinta años, podemos lograr la victoria sobre el YO. No hay otra manera, hay que tomarse este TRABAJO INTERIOR como lo más IMPORTANTÍSIMO DE NUESTRA EXISTENCIA, PUES ES LO ÚNICO QUE NOS VA ACERCANDO, CADA DÍA, A NUESTRO PADRE QUE ESTÁ EN SECRETO. No existe otra manera….., lamentablemente…

Por ese motivo entran a la Gnosis miles de personas que luego la abandonan: quieren resultados inmediatos. Mientras que el Ego es paciente aguardándonos durante siglos para llevarnos a su terreno ─léase: el abismo─, nosotros, estúpidamente, nos hacemos IMPACIENTES, y esto es gravísimo.

Personalmente, nunca me interesaron los poderes que se pueden adquirir en este camino, solo me preocupó MUCHÍSIMO el estado en el cual me encontraba y siempre sentí que estaba cargado de MUCHO KARMA y lo único que me inquietaba era quitarme esos karmas de encima y quitarme, asimismo, el lastre del YO. Los poderes ─siempre pensé─ eran secundarios y lo URGENTE era sacarnos la basura vergonzosa que llevamos dentro; esa fue mi FILOSOFÍA PERSONAL. Afortunadamente, siempre mi Madrecita Divina escuchaba mis ruegos, en los cuales me resultaba imposible evitar las lágrimas cada vez que la invocaba. Me sentía realmente UN CASO PERDIDO. Con el pasar de los años y merced al hecho de haberme entregado de lleno Al SACRIFICIO POR LA HUMANIDAD, mis prácticas alquímicas fueron escuchadas y entonces, poco a poco, fui observando que la fuerza de mis agregados iba disminuyendo. ACLARO: ESTO NO FUE DE LA NOCHE A LA MAÑANA, no; fue un proceso lento al que me tuve que resignar. El V.M. Samael lo dice muy claramente en la Pistis Sophia:

«Los Arcontes, los Regidores de los Aeones, las jerarquías divinas, se mofan de los Iniciados que quieren desembarazarse de los agregados psicológicos e irónicamente les dicen: “¿Quieres librarte de aquello que te gustó durante milenios y siglos, ahora mismo? ¿Quieres estar libre de aquello que te proporcionó tanto placer? Pero ¿quién te crees tú?…”», etc., etc., etc.

Así pues, paciente lector, LA REVOLUCIÓN DE LA CONCIENCIA es una tarea para toda la vida. Entendedlo bien, por favor: ES PARA TODA LA VIDA. En este camino LOS INCONSTANTES FRACASARÁN IRREMEDIABLEMENTE… Cada paso que damos hacia adelante significa pagarlo a la GRAN LEY con enfermedades, agonías, tristezas, melancolías, sentimientos de soledad, incertidumbres constantes, ganas de abandonar el Camino Secreto, crisis emocionales, llantos, etc., etc., etc.

El mismo Avatara, V.M. Samael Aun Weor, tuvo un momento en su vida en el cual estaba casi listo para arrojar la toalla. No lo hizo porque, afortunadamente, su Buddhi apareció en los mundos internos cabalgando sobre un Pegaso, desmontó de aquella cabalgadura y empezó a observar al Maestro Samael desde varios ángulos para finalmente decirle:

─Estás mal, ¿verdad?

─¡Sí, muy mal! ─respondió el Patriarca─, siento que no puedo más…

Acto seguido la Valkiria invocó al Real Ser de nuestro amado Maestro y le espetó directamente:

─¿Has visto cómo está nuestro Bodhisattva?

─¡Sí, lo estoy viendo, lo estoy viendo…!

─Pues si tú no le ayudas él fracasará, y si él fracasa yo fracaso y tú ─refiriéndose a la Mónada─ habrás fracasado…, ¿OK?

Segundos después, aquella adorable Valkiria montó en su caballo alado y partió hacia más ocultos lugares.

¿Qué significa todo esto para nosotros, queridos amigos?

Significa una sola cosa: QUE SI EL MISMO AVATARA TUVO QUE LUCHAR A MUERTE CONTRA SÍ MISMO hasta el punto de sentirse IMPOTENTE, pues ¿qué nos espera a nosotros…?

He allí por qué el Maestro Basílides afirmaba siempre: «De diez mil hombres que intentan unirse al Padre, solo uno lo conseguirá». El Maestro Moria afirmaba asimismo: «De dos hombres que busquen integrarse con el Padre que está en secreto, solo uno lo conseguirá». Existen por allí unas palabras que dicen: «¡De mil que me buscan uno me encuentra. De mil que me encuentran uno me sigue. De mil que me siguen uno me comprende. De mil que me comprenden: UNO ES MÍO!». El resto es fácil colegirlo, queridos lectores.

A nadie le gusta MORIR EN SÍ MISMO, pues es una tarea SUPERDOLOROSA, significa arrancarnos las carnes psicológicas y eso, normalmente, produce mucho DOLOR, pues el EGO está tan pegado a nuestra anatomía oculta, a nuestra psiquis, que sentimos como si nos estuviéramos desollando vivos. De allí la figura del bendito XIPE TÓTEC en el panteón azteca, el desollado, que simboliza aquel que se ha tratado a sí mismo SIN PIEDAD ALGUNA, SIN EXCUSA ALGUNA, para llegar a su Realidad Interior.

Nuestros compañeros y compañeras pueden invocar al sagrado XIPE TÓTEC y rogarle, en el nombre del Cristo, por la majestad del Cristo, por la gloria del Cristo, y en el nombre de la caridad universal, que les dé VOLUNTAD, FUERZAS ANÍMICAS, ENTUSIASMO MÍSTICO para no abandonar nunca el secreto sendero…

Os dejo ahora unas frases para la reflexión:

«La constancia es la virtud por la que todas las otras virtudes dan su fruto».

  1. Graf

«¿Qué cosa más dura que la piedra? ¿Qué cosa más blanda que el agua? Pues el agua blanda cava la dura piedra».

 Ovidio

«La victoria es del más perseverante».

Napoleón

«La constancia no está en empezar sino en perseverar».

Leonardo da Vinci

PERSEVERANTIA VINCIT.

─‘La perseverancia vence’─.

KWEN KHAN KHU

Français:

Chers amis lecteurs :

Permettez-moi de vous faire parvenir quelques mots sur un thème intéressant comme l’est :

LA CONSTANCE DANS LE TRAVAIL PSYCHOLOGIQUE PARTICULIER

L’une des précieuses facultés pour laquelle nous devons lutter pour l’acquérir est, sans aucun doute, la CONSTANCE. Il nous faut être constants, très constants dans l’AUTO-OBSERVATION PERMANENTE. NOUS NE POUVONS JAMAIS LAISSER CELA POUR CERTAINS MOMENTS ou pour les moments qui nous plaisent. La force du Moi est toujours active contre nous et nous ne pouvons pas nous offrir le luxe de contrecarrer cette force quand nous en avons envie, non, c’est impossible.

Il faut être constants dans le rappel de notre manière correcte de parler, notre harmonie dans les mots que nous prononçons, constants dans le fait de nous en tenir au MOMENT QUE NOUS SOMMES EN TRAIN DE VIVRE pour empêcher que le mental soit toujours à vouloir vagabonder, nous amenant à nous souvenir de situations du passé, très souvent douloureuses, comparatives, absurdes. Le mental doit être habitué à VIVRE LE MOMENT et il est indispensable que nous soyons, par conséquent, constants dans la PHILOSOPHIE DE LA MOMENTANÉITÉ. VIVRE CHAQUE INSTANT EST CE QUI NOUS INTÉRESSE, chaque jour de notre existence ; c’est seulement ainsi que nous pourrons, peu à peu, devenir maîtres de NOUS-MÊMES…  

Il faut tâcher d’ÊTRE CONSTANTS dans la prière, dans nos pratiques, dans nos méditations, car le MOI est un mur de fer qui s’interpose entre nous et l’ÊTRE, et nous n’allons pas démolir un tel mur en lui faisant des chatouilles de temps en temps, dans les moments où nous nous souvenons du DEVOIR PARTKDOLG DE L’ÊTRE.

C’est seulement ainsi, cher lecteur, au bout de trente ans, que nous pouvons obtenir la victoire sur le MOI. Il n’existe pas d’autres manières, il faut prendre ce TRAVAIL INTÉRIEUR comme la chose la plus EXTRÊMEMENT IMPORTANTE DE NOTRE EXISTENCE, CAR C’EST LA SEULE CHOSE QUI NOUS RAPPROCHE, CHAQUE JOUR, DE NOTRE PÈRE QUI EST EN SECRET. Il n’existe pas d’autre manière……, malheureusement…

C’est pourquoi des milliers de personnes entrent dans la Gnose puis l’abandonnent : elles veulent des résultats immédiats. Tandis que l’Ego est patient, nous attendant durant des siècles pour nous emmener sur son terrain ─ c’est-à-dire : l’abîme ─, nous, stupidement, nous devenons IMPATIENTS, et c’est extrêmement grave.

Personnellement, les pouvoirs qu’on peut acquérir dans ce chemin ne m’ont jamais intéressés, seul l’état dans lequel je me trouvais m’a ÉNORMÉMENT préoccupé et j’ai toujours senti que j’étais chargé de BEAUCOUP DE KARMA, et la seule chose qui m’inquiétait, c’était de me débarrasser de ces karmas et de me débarrasser, également, du fardeau du MOI. Les pouvoirs  ─ ai-je toujours pensé ─ étaient secondaires et L’URGENCE c’était de nous sortir de la poubelle honteuse que nous portons en nous ; ce fut ma PHILOSOPHIE PERSONNELLE. Heureusement, ma petite Mère Divine écoutait toujours mes prières, dans lesquelles il m’était impossible d’éviter les larmes chaque fois que je l’invoquais. Je me sentais réellement UN CAS PERDU. Au fil des ans et grâce au fait de m’être consacré pleinement AU SACRIFICE POUR L’HUMANITÉ, mes pratiques alchimiques furent écoutées et alors, peu à peu, j’observai que la force de mes agrégats diminuait. JE PRÉCISE : CELA N’A PAS EU LIEU DU JOUR AU LENDEMAIN, non ; ce fut un processus lent auquel j’ai dû me résigner. Le V.M. Samael le dit très clairement dans la Pistis Sophia :

« Les Archontes, les Régisseurs des Æons, les hiérarchies divines, se moquent des Initiés qui veulent se débarrasser des agrégats psychologiques et ils leur disent ironiquement : « Tu veux te libérer de ce qui t’a tellement plu durant des millénaires et des siècles, tout de suite ? Tu veux être libéré de ce qui t’a donné tant de plaisir ? Mais, pour qui te prends-tu ?… », etc., etc., etc.

Ainsi, patient lecteur, LA RÉVOLUTION DE LA CONSCIENCE est une tâche pour toute la vie. Comprenez-le bien, s’il vous plaît : C’EST POUR TOUTE LA VIE. Dans ce chemin, LES INCONSTANTS ÉCHOUERONT IRRÉMÉDIABLEMENT… Chaque pas que nous faisons en avant cela signifie le payer à la GRANDE LOI avec des maladies, des agonies, des tristesses, des mélancolies, des sentiments de solitude, des incertitudes constantes, des envies d’abandonner le Chemin Secret, des crises émotionnelles, des pleurs, etc., etc., etc.

L’Avatar lui-même, le V.M. Samael Aun Weor, a eu un moment dans sa vie dans lequel il était presque prêt à jeter l’éponge. Il ne l’a pas fait parce que, heureusement, sa Bouddhi est apparue dans les mondes internes chevauchant un Pégase, elle est descendue de cette monture et elle a commencé à observer le Maître Samael sous divers angles pour lui dire finalement :

─Tu vas mal, n’est-ce pas ?

─Oui, très mal ! ─ répondit le Patriarche ─, je sens que je n’en peux plus…

Immédiatement la Walkyrie invoqua l’Être Réel de notre Maître bien-aimé et lui lança directement :

─As-tu vu comment va notre Bodhisattva ?

─Oui, je le vois, je le vois… !

─Eh bien si tu ne l’aides pas il échouera, et s’il échoue moi j’échoue et toi ─ en se référant à la Monade ─ tu auras échoué…, OK ?

Quelques secondes plus tard, cette adorable Walkyrie monta sur son cheval ailé et partit vers des lieux plus occultes.

Qu’est-ce que tout cela signifie pour nous, chers amis ?

Cela signifie une seule chose : QUE SI L’AVATAR LUI-MÊME A DÛ LUTTER À MORT CONTRE LUI-MÊME au point de se sentir IMPUISSANT, eh bien qu’est-ce qui nous attend… ?

Voilà pourquoi le Maître Basilide affirmait toujours : « De dix mille hommes qui essayent de s’unir au Père, seul un y arrivera ». Le Maître Morya affirmait également : « De deux hommes qui cherchent à s’intégrer au Père qui est en secret, un seul y arrivera ». Il existe par là des mots qui disent : « De mille qui me cherchent un me trouve. De mille qui me trouvent un me suit. De mille qui me suivent un me comprend. De mille qui me comprennent UN EST MIEN ! ». Le reste est facile à déduire, chers lecteurs.

Personne n’aime MOURIR EN LUI-MÊME, car c’est une tâche SUPER DOULOUREUSE, cela signifie nous arracher les chairs psychologiques et cela produit, normalement, beaucoup de DOULEUR, car l’EGO est tellement collé à notre anatomie occulte, à notre psyché, que nous sentons comme si on était en train de nous écorcher vif. D’où la figure du béni XIPE TOTEC dans le panthéon aztèque, l’écorché, qui symbolise celui qui s’est traité lui-même SANS AUCUNE PITIÉ, SANS AUCUNE EXCUSE, pour atteindre sa Réalité Intérieure.

Nos compagnons et compagnes peuvent invoquer le saint XIPE TOTEC et le prier, au nom du Christ, par la majesté du Christ, par la gloire du Christ, et au nom de la charité universelle, de leur donner VOLONTÉ, FORCES ANIMIQUES, ENTHOUSIASME MYSTIQUE pour ne jamais abandonner le chemin secret…

Je vous laisse maintenant quelques phrases pour la réflexion :

« La constance est la vertu par laquelle toutes les autres vertus portent leurs fruits ».

Graf

« Qu’y a-t-il de plus dur que la pierre ? Qu’y a-t-il de plus doux que l’eau ? Eh bien l’eau douce creuse la pierre dure ».

Ovide

« La victoire appartient au plus persévérant ».

Napoléon

« La constance ne réside pas dans le fait de commencer mais de persévérer ».

Léonard de Vinci

PERSEVERANTIA VINCIT.

─‘La persévérance vainc’─.

KWEN KHAN KHU

English:

Dear reader friends:

Allow me to send you some words about an interesting topic which is:

CONSISTENCY IN THE INDIVIDUAL PSYCHOLOGICAL WORK

One of the precious faculties that we must fight to acquire is, undoubtedly CONSISTENCY. We need to be constant, very constant in PERMANENT SELF-OBSERVATION. WE CAN NEVER LEAVE THAT FOR SOME WHILES OR MOMENTS when it pleases us. The force of the “I” is always active against us and we cannot afford to counter that force when we feel like it, no, it is impossible.

We must be constant in remembering our correct way of speaking, our harmony in the words we utter, constant in clinging to the MOMENT WE ARE LIVING to prevent the mind from always wanting to wander, leading us to remember situations of the past, oftentimes painful, comparisons, absurdities. The mind must be accustomed to LIVING THE MOMENT and it is therefore indispensable that we are constant in the PHILOSOPHY OF MOMENTANEITY. LIVING EVERY INSTANT IS WHAT INTERESTS US, every day of our existence; only like this will we be able to become, little by little, owners of OURSELVES…

We must endeavor to BE CONSTANT in prayer, in our practices, in our meditations, for the “I” is an iron wall that stands between us and the BEING, and we will not tear down such a wall by tickling it from time to time, during those moments when we remember the PARTKDOLG DUTY OF THE BEING.

Only in this way, dear reader, after thirty years, can we achieve victory over the “I”. There is no other way, we must take this INNER WORK as the UTTERMOST IMPORTANT THING OF OUR EXISTENCE, BECAUSE IT IS THE ONLY THING THAT IS BRINGING US, EVERY DAY, CLOSER TO OUR FATHER WHO IS IN SECRET. There is no other way….., unfortunately…

That’s why thousands of people come into Gnosis and then abandon it: they want immediate results. While the Ego is patient, waiting for centuries to take us to its terrain ─namely: the abyss─, we, stupidly, become IMPATIENT, and this is very serious.

Personally, I was never interested in the powers that can be acquired on this path, I was only VERY concerned about the state in which I was and I always felt that I was loaded with A LOT OF KARMA and the only thing that worried me was to get those karmas off my back and also to remove the ballast of the “I”. The powers ─I always thought─ were secondary and the URGENT thing was to take out from ourselves the shameful garbage that we carry inside; that was my PERSONAL PHILOSOPHY. Fortunately, my Divine Mother always listened to my prayers, during which it was impossible for me to avoid crying every time I invoked her. I really felt LIKE A LOST CASE. Over the years and thanks to the fact that I had given myself fully to THE SACRIFICE FOR HUMANITY, my alchemical practices were heard and then, little by little, I was observing that the strength of my aggregates was diminishing. I CLARIFY: THIS WAS NOT DONE OVERNIGHT, no; it was a slow process to which I had to resign myself. The V.M. Samael says it very clearly in the Pistis Sophia:

«The Archons, the Regents of the Aeons, the divine hierarchies, mock the Initiates who want to get rid of the psychological aggregates and ironically say to them: «You want to get rid of what you liked for millennia and centuries, right now? You want to be free from what gave you so much pleasure? But who do you think you are?…», etc., etc., etc.

Thus, patient reader, THE REVOLUTION OF CONSCIOUSNESS is a lifelong task. Understand it well, please: IT IS FOR THE ENTIRE LIFE. In this way THOSE WHO ARE INCONSTANT WILL IRREMEDIABLY FAIL… Every step we take forward means paying to the GREAT LAW with diseases, agony, sadness, melancholy, feelings of loneliness, constant uncertainties, desire to leave the Secret Path, emotional crises, crying, etc., etc., etc.

The Avatar himself, V.M. Samael Aun Weor, had a moment in his life when he was almost ready to throw in the towel. He did not do it because, fortunately, his Buddhi appeared in the inner worlds riding on a Pegasus, she dismounted that horse and began to observe Master Samael from various angles to finally tell him:

“You’re feeling bad, aren’t you?”

“Yes, very bad!» The Patriarch replied, «I feel like I cannot continue anymore…”

The Valkyrie then invoked the Real Being of our beloved Master and directly sprung on him:

“Have you seen how our Bodhisattva is doing?”

“Yes, I’m watching him, I’m watching him…!”

“Well, if you don’t help him, he’ll fail, and if he fails, I fail, and you, ─referring to the Monad─ you’ll have failed…, okay?”

Seconds later, that adorable Valkyrie got up on her winged horse and set off to more occult places.

What does all this mean to us, dear friends?

It means only one thing: THAT IF THE AVATAR HIMSELF HAD TO FIGHT TO DEATH AGAINST HIMSELF to the point of feeling POWERLESS, then what awaits us…?

That is why Master Basilides always stated: «Out of ten thousand men who try to unite with the Father, only one will succeed». Master Morya also stated: «Out of two men who seek to integrate with the Father who is in secret, only one will succeed.» There are some words out there that say: «Out of a thousand who seek me one finds me. Out of a thousand who find me, one follows me. Out of a thousand who follow me, one understands me. Out of a thousand who understand me: ONE IS MINE!»The rest is easy to figure out, dear readers.

No one likes TO DIE IN HIMSELF, because it is a SUPER PAINFUL task, it means to rip out our psychological flesh and that, normally, produces a lot of PAIN, because the EGO is so glued to our occult anatomy, to our psyche, that we feel as if we are skinning ourselves alive. Hence the figure of the blessed XIPE TOTEC in the Aztec pantheon, the skinned, who symbolizes one who has treated himself WITHOUT ANY MERCY, WITHOUT ANY EXCUSE, to reach his Inner Reality.

Our companions can invoke the sacred XIPE TOTEC and pray to him, in the name of Christ, by the majesty of Christ, by the glory of Christ, and in the name of universal charity, to give them WILL, SPIRITUAL FORCES, MYSTICAL ENTHUSIASM so as to never abandon the secret path…

I now leave you a few sentences for reflection:

«Consistency is the virtue through which all other virtues bear fruit.»

Graf

«What thing is harder than stone? What thing is softer than water? Well, soft water digs into the hard stone.»

Ovid

«Victory belongs to the most perseverant.»

Napoleon

«Consistency is not about starting but about persevering.»

Leonardo da Vinci

PERSEVERANTIA VINCIT.

«Perseverance wins.»

KWEN KHAN KHU

Română:

Dragi prieteni cititori:

Permiteți-mi să vă trimit câteva cuvinte legate de un subiect interesant așa cum este:

CONSTANȚA ÎN MUNCA PSIHOLOGICĂ PARTICULARĂ

Una dintre facultățile prețioase pentru care trebuie să luptăm pentru a le dobândi este, fără îndoială, CONSTANȚA. Trebuie să fim constanți, foarte constanți în AUTOOBSERVAREA PERMANENTĂ. NU PUTEM LĂSA NICIODATĂ ACEASTA PENTRU CÂTEVA MOMENTE sau clipe atunci când ni se năzare. Forța Eului este întotdeauna activă împotriva noastră și nu ne putem permite luxul să contracarăm acea forță când avem chef, nu, este imposibil.

Trebuie să fim constanți în amintirea modului nostru corect de a vorbi, de armonia noastră în cuvintele pe care le rostim, constanți în a ne menține în MOMENTUL PE CARE ÎL TRĂIM pentru a împiedica mintea să meargă mereu dorind să vagabondeze, făcându-ne să ne amintim situațiile din trecut, de multe ori dureroase, comparative, absurde. Mintea trebuie să fie obișnuită să TRĂIASCĂ MOMENTUL și este esențial să fim, prin urmare, constanți în FILOSOFIA MOMENTANEITĂȚII. SĂ TRĂIM FIECARE MOMENT ESTE CE NE INTERESEAZĂ, în fiecare zi a existenței noastre; doar așa putem ajunge, încetul cu încetul, să fim stăpâni pe NOI ÎNȘINE…

Trebuie să încercăm să fim CONSTANȚI în rugăciune, în practicile noastre, în meditațiile noastre, pentru că EUL este un zid de fier care se interpune între noi și FIINȚĂ și nu vom sparge un astfel de zid gâdilându-l din când în când, în acele momente în care ne amintim de DATORIA PARTKDOLG A FIINȚEI.

Doar așa, dragă cititorule, după treizeci de ani, putem obține victoria asupra EULUI. Nu există altă cale, trebuie să considerăm această MUNCĂ INTERIOARĂ ca fiind CEA MAI IMPORTANTĂ DIN EXISTENȚA NOASTRĂ, DEOARECE ESTE SINGURUL LUCRU CARE NE VA APROPIA, ÎN FIECARE ZI, DE TATĂL NOSTRU CARE SE AFLĂ ÎN SECRET. Nu există altă cale… Din păcate…

Din acest motiv, mii de oameni intră în Gnoză, care apoi o abandonează: vor rezultate imediate. În timp ce Eul ne așteaptă cu răbdare de secole să ne ducă pe pământul său ─să se citească: abisul─ noi, în mod stupid, devenim NERĂBDĂTORI, iar acest lucru este extrem de grav.

Personal, nu m-au interesat niciodată puterile care se pot obține pe acest drum, eram FOARTE preocupat de starea în care mă aflam și am simțit întotdeauna că sunt încărcat de MULTĂ KARMĂ și singurul lucru care mă neliniștea era să scap de acele karme de pe mine și să scap, de asemenea, de balastul EULUI. Puterile ─am crezut întotdeauna─ erau secundare și URGENT era să îndepărtăm mizeria rușinoasă pe care o purtăm înăuntru; asta a fost FILOSOFIA MEA PERSONALĂ. Din fericire, Mămica mea Divină îmi asculta mereu rugăciunile, în care îmi era imposibil să evit lacrimile de fiecare dată când o invocam. Chiar mă simțeam UN CAZ PIERDUT. Odată cu trecerea anilor și grație faptului că mă dedicasem pe deplin SACRIFICIULUI PENTRU OMENIRE, practicile mele alchimice au fost auzite și apoi, încetul cu încetul, am observat că forța agregatelor mele scădea. CLARIFIC: ACEASTA NU A FOST DE AZI PE MÂINE, nu; a fost un proces lent cu care a trebuit să mă resemnez. V.M. Samael o spune foarte clar în Pistis Sophia:

„Arhonții, Guvernatorii Aeonilor, ierarhiile divine, își bat joc de Inițiații care vor să scape de agregatele psihologice și le spun ironic: «Vrei să scapi de ceea ce ți-a plăcut timp de milenii și secole, chiar acum? Vrei să fii liber de ceea ce ți-a făcut atât de multă plăcere? Dar cine te crezi?…»” etc., etc., etc.

Deci, răbdătorule cititor, REVOLUȚIA CONȘTIINȚEI este o sarcină pentru toată viața. Înțelegeți-o bine, vă rog: ESTE PENTRU TOATĂ VIAȚĂ. Pe acest drum INCONSTANȚII VOR EȘUA IREMEDIABIL… Fiecare pas pe care îl facem înainte înseamnă să-l plătim MARII LEGI prin boli, agonii, tristețe, melancolie, sentimente de singurătate, incertitudini constante, dorința de a abandona Drumul Secret, crize emoționale, plâns etc., etc., etc.

Însuși Avatarul, V.M. Samael Aun Weor, a avut un moment din viața sa când era aproape gata să arunce prosopul. Nu a făcut-o pentru că, din fericire, Buddhi a sa a apărut în lumile interne călare pe un Pegas, a descălecat de pe cal și a început să-l observe pe Maestrul Samael din diferite unghiuri pentru a-i spune în cele din urmă:

─Te simți rău, nu-i așa?

─Da, foarte rău! a răspuns Patriarhul. Simt că nu mai pot…

Apoi Valkiria a invocat Ființa Reală a iubitului nostru Maestru și i-a zis direct:

─Ai văzut cum este Bodhisattva al nostru?

─Da, văd, văd…!

─Ei bine, dacă nu-l ajuți, el va eșua, iar dacă eșuează el, eșuez și eu, iar tu ─referindu-se la Monadă─ vei eșua…, OK?

Câteva secunde mai târziu, acea adorabilă Valkirie s-a urcat pe calul ei înaripat și a plecat spre locuri mai ascunse.

Ce înseamnă toate acestea pentru noi, dragi prieteni?

Înseamnă doar un singur lucru: CĂ DACĂ ÎNSUȘI AVATARUL A TREBUIT SĂ LUPTE PÂNĂ LA MOARTE ÎMPOTRIVA SA ÎNSUȘI, până în punctul de a se simți NEPUTINCIOS, păi, pe noi ce ne așteaptă…?

Acesta este motivul pentru care Maestrul Basilide a afirmat întotdeauna: „Din zece mii de oameni care încearcă să fuzioneze cu Tatăl, doar unul va reuși.” Maestrul Moria a afirmat de asemenea: „Din doi oameni care încearcă să fuzioneze cu Tatăl care se află în secret, doar unul va reuși.” Există câteva cuvinte care spun: „Dintr-o mie care mă caută, unul mă găsește. Dintr-o mie care mă găsesc, unul mă urmează. Dintr-o mie care mă urmează, unul mă înțelege. Dintr-o mie care mă înțeleg: UNUL ESTE AL MEU!” Restul este ușor de dedus, dragi cititori.

Nimănui nu-i place SĂ MOARĂ ÎN SINE ÎNSUȘI, deoarece este o sarcină SUPERDUREROASĂ, înseamnă să ne smulgem carnea psihologică și asta, normal, produce multă DURERE, pentru că EGOUL este atât de lipit de anatomia noastră ocultă, de psihicul nostru, că simțim ca și cum ne-ar jupui de vii. De aici și figura binecuvântatului XIPE TOTEC din panteonul aztec, jupuitul, care îl simbolizează pe cel care s-a tratat pe el însuși FĂRĂ NICIO MILĂ, FĂRĂ NICIO SCUZĂ, pentru a ajunge la Realitatea sa Interioară.

Colegii și colegile noastre îl pot invoca pe sacrul XIPE TOTEC și să-i ceară, în numele lui Cristos, prin maiestatea lui Cristos, prin gloria lui Cristos și în numele carității universale, pentru a le da VOINȚĂ, FORȚE ANIMICE, ENTUZIASM MISTIC ca să nu abandoneze niciodată calea secretă…

Vă las acum câteva cugetări pentru reflecție:

„Constanța este virtutea prin care toate celelalte virtuți dau roade.”

Graf

„Ce este mai dur decât piatra? Ce este mai moale decât apa? Dar apa moale sapă piatra tare.”

Ovidiu

„Victoria este a celui mai perseverent.”

Napoleon

„Constanța nu constă în a începe, ci în a persevera.”

Leonardo da Vinci

PERSEVERANTIA VINCIT.

─„Perseverența învinge”─

KWEN KHAN KHU