Mult apreciați prieteni și prietene cititori/cititoare,
Îmi permit să vă trimit, în această oportunitate, câteva cuvinte care pentru mine este important să vă fie transmise tuturor și care sunt în legătură cu…
…MUNCILE SECRETE CARE I-AU PERMIS, ÎN CELE DIN URMĂ, LUI HECULE TOTALA SA ELIBERARE
Multe s-au vorbit și s-au scris despre cele douăsprezece Munci ale lui Hercule mitologic, Eroul Solar. Acesta a fost prototipul omului autorealizat despre care s-a scris în paginile de aur ale Kabalei gnostice milenare. Însuși Mircea Eliade –marele ocultist român și discipol al lui Sivananda– a ajuns să spună cu multă înțelepciune că mitologia era adevărata istorie a omenirii, chiar dacă pentru analiștii intelectualoizi cuvintele acestui mare investigator nu au transcendență. Cruda realitate ne spune că ceea ce nu se poate exprima prin narațiuni obișnuite, devine extrem de ușor de făcut dacă acea exprimare o realizăm prin intermediul mitului.
Acesta este cazul lui Hercule, eroul grec căruia i s-au încredințat douăsprezece munci teribile pentru a i se putea acorda din nou grația de a se întoarce în împărăția Olimpului, adică, pentru a se întoarce în regatul Conștiinței așa cum o predică Gnoza. Însă, colege și colegi, este foarte important să știm că dincolo de respectivele douăsprezece munci, mitologia subliniază că acest Om Solar a trebuit să realizeze alte munci sau sarcini pe care puțini le cunosc, care s-ar afla, inclusiv, dincolo de programa Măiestriei, aceasta din urmă înțeleasă ca escalada celor Trei Munți esoterici menționați de Gnosticismul contemporan grație peniței și experienței metafizice a V.M. Samael Aun Weor.
Înainte de a intra în detalii, permiteți-mi să vă adaug câteva comentarii pe care le consider de asemenea relevante în această materie, să vedem:
Aventuri în regatul Omphalei
Odată purificat, s-a îndreptat spre oracolul din Delphi căutând ajutor pentru a se vindeca de accesele sale de furie. Refuzând pitonisa să-l primească pentru că-l ucisese pe Iphitus, Hercule, furios, a pus stăpânire pe tripodul lui Apollo pe care se așeza pitonisa.
Zeul Apollo, indignat, a venit pentru a evita furtul tripodului sacru și s-a luptat cu Hercule până când Zeus i-a separat pe combatanți cu un fulger și i-a obligat să se împace. În continuare, pitonisa a ascultat dorințele lui Hercule și i-a profetizat că pentru a se elibera de suferința lui acesta trebuia să se vândă ca sclav timp de trei ani și să dea banii din vânzare familiei lui Iphitus.
A fost vândut de Hermes reginei din Lydia, Omphala, ca un sclav fără nume. Regina și noua stăpână a eroului l-a supus la tot felul de ultraje: l-a îmbrăcat cu haine lungi femeiești, l-a obligat să toarcă la picioarele sale ca orice slujitoare… în ciuda maltratării se poate spune că exista iubire între Hercule și regină și că iubirea acesteia a ajuns să fie atât de bolnăvicioasă încât l-a pus pe erou în această situație atât de puțin demnă.
În această perioadă, Hercule s-a înfruntat cu cercopii gemeni Passalus și Acmon care, transformați în muște, nu-l lăsau să doarmă cu bâzâitul lor neîncetat; a luptat împotriva lui Sileus, care îi obliga pe străini să lucreze pe pământurile lui; a devastat orașul lidienilor când aceștia au început să jefuiască teritoriul Omphalei; l-a învins pe regele Litierses din Celenes într-o competiție în care regele îi decapita pe pierzători; lângă râul Safaris a ucis un șarpe gigantic care îi ataca pe servitorii și recoltele Omphalei. Cu această regină Hercule l-a avut pe Lamos, pe Agelaus și pe Laomedon.
După ce a trecut timpul convenit și după ce a scăpat de bandiți și de monștri posesiunile monarhului, regina a început să bănuiască faptul că acest sclav fără nume nu era altul decât faimosul Hercule, astfel că l-a eliberat foarte mulțumită, umplându-l cu daruri la plecarea lui.
La întoarcere a aflat despre poveștile care se spuneau despre el. Că a aruncat pielea de leu și se îmbrăca precum o doamnă, cu coliere mari, brățări și turban feminin. De asemenea spuneau că doamna îl certa și se apuca de plâns, totul ridiculizând forța sa bărbătească în fața manierelor feminine.
Cum putem să vedem, prieteni și prietenei, aventurile sau muncile lui Hercule mitic nu s-au sfârșit îndeplinind acele douăsprezece munci care îi fuseseră impuse, nu, căci din cauza unei serii de circumstanțe a avut nevoie să fie purificat și a sfârșit, culmea, fiind vândut de către Hermes unei regine din Lydia numită Omphala. Foarte curios, această regină l-a cumpărat ca pe un sclav fără nume și, ca și cum ar fi fost puțin, l-a supus la ultraje de tot felul, obligându-l chiar să poarte haine de femeie și să realizeze, de asemenea, sarcini proprii sexului feminin. Mute ilustrații picturale arată, din secole trecute, aceste fapte care depășesc acele trucuri pe care a trebuit să le realizeze Eroul Solar în una din acele douăsprezece munci, în mod concret atunci când trebuia să fure cingătoarea Hippolytei, regina amazoanelor…
În aceste ilustrații despre care vorbim putem să-l vedem pe Hercule îmbrăcat în călugăriță, îmbrăcat ca o femeie care toarce pentru regină etc., etc., etc.
Toate aceste lucruri, dragi prieteni/prietene, ne duc înapoi la amintirea a ceva ce ne spune Kabala gnostică de milenii. Kabala ne comentează că termenul Adam semnifică „om făcut din pământ roșu”, iar Sfintele Scripturi ne amintesc că Dumnezeu l-a făcut pe om din praful pământului. Însă, atunci când ni se spune că era vorba de pământ roșu ni se subliniază cu privire la Adam Solus –Adamul androgin existent înainte de căderea angelică, Adamul care nu comisese păcatul originar. Pământul roșu este Mercurul Sulfurat sau Tinctura Roșie despre care știința Alchimiei ne învață în tratatele sale.
Însă, în altă lectură kabalistică ne este indicat Adam ca bărbat supus sau subjugat himenului feminin… Enigme… Enigme… Enigme…!!
Toate aceste concomitențe ne invită la reflecție, deoarece am putea să spunem fără teama de a ne înșela că adevărata eliberare pentru Omul Solar vine la el doar atunci când acesta își reia androginismul originar și din acest motiv se arată Hercule mitologic umilindu-se la maxim pentru a obține acel scop. Toate acestea implică, evident, dezintegrarea oricărei forme de reziduuri ale acelor elemente inumane –agregate psihologice– conectate cu machismul propriu umanoidului rațional din zilele noastre. În mod curios, îmi permit să vă comentez o situație pe care, personal, a trebuit să o trăiesc în casa Venerabilului nostru Patriarh: Samael Aun Weor…
Ne aflam un grup de discipoli la picioarele Avatarului Vărsătorului, V.M. Samael Aun Weor. Ne simțeam foarte bine punându-i Maestrului un șir nesfârșit de întrebări doctrinare când deodată s-a apropiat de noi soția acestuia. Ea a vorbit pentru a ne spune tuturor: „Bine, bine, plecați de aici, mergeți în altă parte deoarece trebuie să mătur această sală!”. Imediat, V.M. Samael ne-a spus tuturor: „Ei bine, să mergem în celălalt loc, fraților, și acolo continuăm să vorbim…”. Însă, când eram deja în celălalt loc continuând cu ritmul nostru de întrebări, a venit din nou acea doamnă pentru a repeta: „Bine, alegeți altă parte a casei deoarece și aici trebuie să mătur!!”. Maestrul Samael s-a mutat din nou împreună cu cei care ne aflam acolo spre celălalt loc pe care ni-l indica soția lui.
Din nou, pentru a treia oară, acea doamnă și mătura ei s-au prezentat în fața noastră pentru a ne repeta că trebuia să ne mutăm în alt loc al casei. Dar în această ocazie, înainte de a ne muta, unul dintre cei care ne aflam acolo reuniți a luat cuvântul pentru a-l întreba pe Maestru:
Discipol: Maestre, dumneavoastră sunteți Avatarul Vărsătorului! Nu-i așa?
Maestrul: Așa este, frate, așa este.
Discipol: Maestre, FIINȚA voastră este Logosul lui Marte. Așa e?
Maestrul: Desigur, frate, desigur…
Discipol: Maestre, FIINȚA voastră Reală este un Cosmocrator. Nu-i așa?
Maestrul: Da, El este un Cosmocrator.
Discipol: Maestre, dumneavoastră ați reușit să recuperați Piatra voastră Filosofală. Așa e?
Maestrul: Așa este, frate, așa este!
Discipol: Atunci, Maestre, de ce această femeie vă dă ordine dumneavoastră?
Maestrul: Aaaahhh, frații mei!, sunt lucruri pe acest drum pe care dacă vi le-aș explica poate că nu le-ați înțelege……
În realitate, dragi cititori, acel răspuns ne-a lăsat pe toți intrigați și azi ajungem să înțelegem toate misterele care sunt cuprinse în Marea Operă interioară. Există, așadar, multe ascunzișuri în fabricarea Pietrei Filosofale și avem nevoie să fim foarte morți –psihologic vorbind– pentru a putea să o încheiem cu succes. Cel care are urechi să audă și cel care are ochi să vadă deoarece aici există înțelepciune……
Mă pregătesc acum să vă ofer câteva fraze pentru reflecție:
„Singura modalitate de a-și păstra omul libertatea sa este să fie mereu dispus să moară pentru ea.”
Diogene
„Libertatea este cel mai mare dintre bunuri.”
Ovidiu
„Nu există aur destul pentru a cumpăra libertatea.”
Esop
„Aceasta este concluzia supremă a înțelepciunii: merită libertatea și viața doar acela care trebuie să le cucerească în fiecare zi.”
Goethe
„Libertatea este de obicei îmbrăcată în zdrențe, dar chiar și așa este foarte frumoasă, mai frumoasă decât toate livrelele de aur și argint.”
Amado Nervo
JUCUNDI ACTI LABORES.
─„Plăcute sunt muncile făcute.”─
KWEN KHAN KHU
