Stimați cititori!
Cu această ocazie, vreau să vă trimit un articol pe care îl consider grandios, extrem de istoric prin conținutul său și în mod special gnostic prin referirea la moartea de care au avut parte cei doisprezece apostoli adepți ai V.M. Aberamentho.
Acest articol precizează și locul în care s-au găsit în final mormintele lor care conțin oasele și relicvele lor.
Interesant este, dragi prieteni, că, pe măsură ce vom citi despre felul în care acești OAMENI ADEVĂRAȚI au fost martirizați de mulțimile inconștiente, ne vom da seama de uimitoarea CREDINȚĂ și CONVINGERE pe care aceste ființe au ajuns să le aibă în străfundurile lor animice și de suprema loialitate față de cel care era Maestrul lor, Guru și Educator.
Fără să mai adăugăm ceva, dragă cititorule, te invit la lectura acestor interesante istorii care merită să fie supuse reflecției și meditației:
UNDE SE GĂSESC MORMINTELE CELOR DOISPREZECE APOSTOLI AI LUI ISUS?
„Într-un articol al Registrului Național Catolic, s-a informat despre locurile unde, cu cea mai mare certitudine și bazându-se pe investigațiile arheologilor, s-ar afla mormintele celor doisprezece apostoli.
Cei doisprezece apostoli sunt: Simon, numit Petru, și fratele său Andrei; Iacob cel Bătrân –fiul lui Zebedeu– și fratele său Ioan; Filip și Bartolomeu; Toma și Matei vameșul; Iacob cel Tânăr –fiul lui Alfeu; Simon Zelotul-Canaanitul, Iuda Tadeul și Iuda Iscarioteanul, care l-a predat pe Isus. În locul celui din urmă a fost numit apoi Matia.
Sfântul Petru
Articolul scriitorului Thomas Craughwell arată că pe parcursul ultimilor 100 de ani, arheologii aproape că au confirmat locația mormintelor Sfântului Petru, Sfântului Pavel și Sfântului Ioan.
În jurul anului 64, Sfântul Petru a fost crucificat cu capul în jos de Nero pe dealul Vaticanului. Creștinii au recuperat corpul său și l-au îngropat într-un cimitir apropiat. În jurul anului 326, împăratul Constantin a nivelat ceea ce a rămas din nisip și colină și a ridicat o bazilică mare cu altarul principal situat deasupra mormântului Sfântului Petru. Însă, după secole de restaurări și reconstrucții, locația mormântului s-a pierdut. Tradiția continua să insiste că oasele lui Petru se aflau sub altarul principal al bazilicii sale însă nimeni nu-l văzuse de secole.
În 1939, muncitorii au săpat un mormânt pentru Papa Pius al XI-lea în grotele de sub Sfântul Petru, când unul dintre ei a simțit că lopata sa nu mai săpa în pământ. Trecând cu o lanternă prin gaură, echipa a văzut interiorul unui mausoleu din secolul II. Explorarea a dezvăluit o necropolă romană integră și perfect conservată care a fost acoperită la cererea lui Constantin. Chiar sub altarul principal al Sfântului Petru arheologii au descoperit un mormânt simplu care conținea oasele unui bărbat robust și bătrân. Pe peretele mormântului s-au descoperit nenumărate rugăciuni și cereri la Sfântul Petru, și o inscripție greacă zicând: „Înăuntru se găsește Petru.” După ani de studiu, Sfântul Pavel al VI-lea a declarat în 1968 că oasele din acest mormânt aparțineau Sfântului Petru.
Sfântul Ioan
Tradiția arată că Sfântul Ioan Evanghelistul a murit în Efes, care acum se află în Turcia, în jurul anului 100. În secolul IV, după ce Constantin a încetat persecuțiile împotriva Bisericii, creștinii din Efes au construit o capelă deasupra mormântului apostolului. În secolul V, împăratul Iustinian a înlocuit capela cu o bazilică mare. După ce regiunea a fost cucerită de turci, bazilica s-a convertit într-o moschee, care a fost distrusă la rândul ei de Timur Lenk în 1402. În decada anilor 1920, echipe arheologice din Grecia și Austria au excavat resturile bazilicii și au descoperit în interiorul ei mormântul Sfântului Ioan. Mormântul era gol și nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu trupul apostolului.
Sfântul Andrei
Sfântul Andrei, primul bărbat pe care Cristos l-a chemat să fie apostol, a fost fratele Sfântului Petru. Se spune că apoi, după ridicarea Cristosului la Cer, Andrei a dus evanghelia pe pământurile care acum sunt Rusia și Ucraina. Apoi, bătrân fiind, a călătorit în Grecia, unde a fost martirizat în orașul Patras. Localnicii creștini l-au îngropat acolo, dar în anul 357, majoritatea oaselor sale au fost transportate la Constantinopol. În 1204 cruciații italieni au jefuit sanctuarul Sfântului Andrei și au dus relicvele lui la Amalfi, unde au rămas până în ziua de azi.
În 1964, Sfântul Paul al VI-lea, a înapoiat unele din relicvele lui Andrei Bisericii ortodoxe grecești și sunt consacrate din nou în bazilica ridicată pe ceea ce se crede că ar fi mormântul original al apostolului.
Iacob cel Bătrân
În anul 44, Sfântul Iacob cel Bătrân, fratele Sfântului Ioan, a fost martirizat în Ierusalim, fiind primul dintre apostoli care și-a dat viața pentru credința catolică. Conform tradiției, corpul lui a fost transportat în mod miraculos în nordul Spaniei și îngropat într-un cimitir creștin –spaniolii cred că în timpul călătoriilor Misionarilor Sfântului Iacob prin Mediterană a predicat evanghelia în Spania.
O legendă populară spune că relicvele apostolului au rămas aici, uitate, până în 814, când un pustnic numit Pelayo a urmărit o stea pe un câmp liber și a descoperit resturile apostolului. Astăzi sunt consacrate în Catedrala Sfântului Iacob în Santiago de Compostela. În mod curios, sub catedrală, arheologii au descoperit un cimitir creștin din primul secol.
Sfântul Iacob cel Tânăr
Sfântul Iacob cel Tânăr a fost primul episcop al Ierusalimului și a fost martirizat aici: aruncat de pe acoperișul templului și pentru că încă era viu a fost lovit și ucis cu pietre. Conform tradiției, Sfântul Iacob a fost înmormântat pe Muntele Măslinilor, cu privirea spre Ierusalim. În secolul VI, împăratul Iustinian al II-lea a transportat relicvele sale la Constantinopol. Într-un anumit moment, o parte sau chiar toate relicvele Sfântului Iacob au fost duse la Biserica celor Doisprezece Apostoli din Roma, unde se găsesc astăzi în același sanctuar cu relicvele tovarășului său apostol Sfântul Filip.
Sfântul Filip
În iulie 2011, arheologii care lucrau în Turcia au anunțat că descoperiseră ceea ce credeau că ar fi mormântul original al Sfântului Filip. Sarcofagul roman din secolul I a fost găsit în ruinele unei biserici din secolele IV sau V dedicată apostolului. Conform unei tradiții înregistrate într-un document apocrif din secolul IV, cunoscut drept Faptele lui Filip, în jurul anului 80, apostolul a fost arestat în Hierópolis, țintuit de picioare de un arbore cu capul în jos și în final decapitat.
Mormântul Sfântului Filip s-a convertit într-un loc de peregrinaj și arheologii au descoperit drumul care ducea la Martyrium sau sanctuarul martirilor. Sanctuarul a fost distrus în secolul VII printr-un cutremur violent sau incendiu; relicvele Sfântului Filip au fost transportate la Constantinopol și de acolo la Roma, unde au fost consacrate cu relicvele Sfântului Iacob cel Tânăr în Biserica celor Doisprezece Apostoli.
Când arheologii au deschis sarcofagul din Hierópolis, nu au găsit oase umane în mormânt, fiind posibil ca resturile Sfântului Filip să se fi păstrat în cripta celor Doisprezece Apostoli din Roma.
Toma, Bartolomeu, Matei, Simon, Iuda Tadeul și Matia
Tradiția antică spune că Sfântul Toma a călătorit mai departe decât oricare dintre ceilalți apostoli, predicând evanghelia în India, unde a fost martirizat de un sacerdot hindu care l-a străpuns cu o lance. Astăzi, o parte din oasele Sfântului Toma sunt venerate în Bazilica Sfântului Toma în Chennai –India. Majoritatea resturilor sale au fost transportate cumva la Edessa, în Mesopotamia. În 1258 aceste relicve au fost aduse în Ortona –Italia– unde se găsesc într-un cufăr de aur în interiorul unui altar de marmură albă în Bazilica Sfântului Apostol Toma.
Se povestește că după Rusalii, Sfântul Bartolomeu a dus creștinismul în Armenia, unde a fost martirizat fiind jupuit de viu. În 809, relicvele Sfântului Bartolomeu au fost transportate din mormântul său din Armenia în Lipar și apoi, în 838, la Benevento, în sudul Italiei. În 983, împăratul roman Otto al III-lea a ridicat în Roma o biserică pe insula Tiberina, pe râul Tiber; dedică biserica Sfântului Bartolomeu și avea acolo o parte din relicvele apostolului. Așa că atât Roma, cât și Benevento sunt sanctuarele principale ale Sfântului Bartolomeu.
Colectorul de impozite care s-a convertit în evanghelist, Sfântul Matei, a predicat în Etiopia, unde a fost martirizat când celebra slujba. În 954, relicvele Sfântului Matei au fost transportate din mormântul său din Etiopia în orașul Salerno, în Italia. Relicvele sunt venerate în cripta catedralei Sfântului Matei din Salerno.
În fiecare an, milioane de peregrini vizitează Bazilica Sfântului Petru din Roma, și majoritatea dintre ei merg prin altarul care găzduiește relicvele foarte popularului Sfânt Iuda Tadeul și mai puțin veneratului Sfânt Simon.
Tradiția spune că cei doi apostoli au călătorit împreună pentru a predica evanghelia în Persia, unde au fost martirizați: Iuda a fost lovit până la moarte cu un băț și Simon a fost tăiat pe jumătate. Nu este sigur când au fost transportate relicvele lor la Roma.
Cei unsprezece apostoli supraviețuitori l-au ales pe Sfântul Matia pentru a-l înlocui pe Iuda Iscarioteanul care l-a trădat pe Domnul nostru și apoi și-a luat viața. Se spune că în jurul anului 326, împărăteasa Sfânta Elena a găsit mormântul Sfântului Matia în Ierusalim și a trimis relicvele sale creștinilor din Treveris –Germania. Resturile lor încă mai sunt venerate în Bazilica Sfântului Matia din Trier.
Resturile Sfântului Pavel
Deși Saulo din Tars –ulterior numit Pavel– nu a făcut parte din apostolii care l-au urmat pe Isus, este de asemenea cunoscut ca apostolul neamurilor.
Conform tradiției, Sfântul Pavel a fost decapitat în aceeași zi când Sfântul Petru a fost crucificat. Constantin nu l-a uitat pe Sfântul Pavel: a construit o bazilică deasupra mormântului apostolului pe Strada Ostiense. În 2009, Papa Benedict al XVI-lea a anunțat că, după mulți ani de studiu, arheologii din Vatican au fost siguri că resturile consacrate dintr-un sarcofag de sub altarul principal al Bazilicii Sfântului Pavel Extramurale din Roma sunt, de fapt, relicvele Sfântului Pavel.
Fragmente din oase au fost datate cu radiocarbon de experți care nu știau nimic despre proveniența lor și rezultatele au arătat că aparțineau cuiva care a trăit între secolele I și II. «Asta pare să confirme tradiția unanimă și indiscutabilă că acestea sunt resturile muritoare ale Apostolului Pavel», a spus Benedict al XVI-lea.”
Adaug, dragă cititorule, unele citate pentru reflecție:
„Pentru martiriu se cere să existe luptă, adică, cineva care provoacă virtutea sau adevărul.”
P. Vitoria
„Martiriul este o rubrică a Credinței.”
Fray Damián Cornejo
„Prețul lucrurilor depinde de meritul lor, niciodată de epitetul lor.”
Shakespeare
„Fidelitatea este cea care produce miracolele patimei și ale voinței.”
Madame de Staël
„Suferim mai mult pe măsură ce iubim mai mult. Suma durerilor posibile pentru fiecare suflet este proporțională cu gradul său de perfecțiune.”
Amiel
„HAEC AUTEM OMNIA IN FIGURA CONTINGEBANTIILLIS: SCRIPTA SUNTIAUTEM AD CORRECTIONEM NOSTRAM, IN QUOS FINES SAECULORUM DEVENERUNTI.”
Sancti Pauli Corinthiis Espistola Prima, cap.X, v.11
„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.”
Întâia Epistolă a Sfântului Pavel către Corintieni, cap. X, v.11.
Oremus…
KWEN KHAN KHU
