¿Hasta qué punto es necesario llevar nuestra muerte psicológica en este Camino? (ES-FR-EN-RO)

¿Hasta qué punto es necesario llevar nuestra muerte psicológica en este Camino? (ES-FR-EN-RO) 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

EspañolFrançaisEnglishRomână

Español:

Muy apreciados lectores:

Creo necesario escribiros acerca de un tema fundamental que podríamos titular de esta manera:

¿HASTA QUÉ PUNTO ES NECESARIO LLEVAR NUESTRA MUERTE PSICOLÓGICA EN ESTE CAMINO?

Durante muchísimos años el V.M. Samael se deshizo queriendo hacer llegar a las multitudes gnósticas la imperiosa necesidad de MORIR EN SÍ MISMOS aprovechando el gimnasio psicológico que cada día la vida nos va trayendo. Llegó hasta a escribir tres libros a este respecto titulados: EDUCACIÓN FUNDAMENTAL, LA GRAN REBELIÓN y PSICOLOGÍA REVOLUCIONARIA, y muy a pesar de ese esfuerzo aún en nuestros días este trabajo íntimo no se termina de comprender.

Sobre esta cuestión, el Avatara de Acuario terminó diciendo: «Ustedes los terrícolas tienen ciertas áreas del cerebro que no les funcionan, pues he hablado de mil maneras sobre el morir psicológico y parece que nadie me entiende…».

En lo personal puedo deciros que, aunque el V.M. Samael hoy no está físicamente con nosotros, esta anomalía continúa existiendo entre el estudiantado gnóstico. Y esto resulta muy grave para un pueblo que quiere, supuestamente, autorrealizarse. Lo que he podido verificar directamente en el terreno de la vida diaria es que el mal llamado hombre de nuestros días adolece de un problema gravísimo llamado AUTOIMPORTANCIA que, a su vez, origina un estado malévolo que podemos calificar con el adjetivo de AMOR PROPIO. Con estas dos enfermedades psicológicas dentro de nosotros, resulta imposible todo cambio trascendente que queramos realizar en nuestra barata psicología…

Cuando alguien se sobrestima jamás va a reconocer sus errores, además de que, probablemente, supone que no tiene errores y la condición fundamental para empezar a VERDADERAMENTE MORIR es, justamente, reconocer que está plagado de errores ocasionados por diez mil agregados indeseables que toda persona lleva en su interior. Esta es la base de la cual hemos de partir para tomarnos en serio la NECESIDAD DE MORIR PSICOLÓGICAMENTE. Cuando alguien llega de verdad a reconocer que es un saco de agregados que camina, empieza a darle el verdadero valor al SENTIDO DE LA AUTOBSERVACIÓN DE SÍ MISMO con el propósito de ir descubriendo sus debilidades que le atormentan su vida.

Partiendo de esta base, entonces hemos de convertirnos en Sherlock Holmes, detectives de nosotros mismos, para ir descubriendo en el día a día que somos gritones, pendencieros, rencorosos, que odiamos, que traicionamos, que adulteramos, que siempre queremos tener la razón, que no damos la oportunidad de hablar a los demás, etc., etc., etc. Empero, para ir descubriendo nuestra calamidad, ese SENTIDO DE AUTOBSERVACIÓN debe ser ágil, debe ser el resultado de estar ATENTOS como el vigía en época de guerra, pues, lamentablemente, estamos siendo bombardeados por las IMPRESIONES a cada segundo y durante veinticuatro horas cada día, nada más y nada menos.

Es por esta razón que el SENTIDO DE LA AUTOBSERVACIÓN es como un lente que está atrofiado y para volver a hacerlo funcionar necesitamos ir ejercitándolo poco a poco, con infinita paciencia y tenacidad, a fin de volver a hacerlo funcionar. Hemos de NO OLVIDARNOS DE SÍ MISMOS cuando salimos de nuestro hogar, hemos de observarnos para darnos cuenta de cómo estamos caminando, cómo entramos en nuestro coche, cómo conducimos ─¿con arrogancia quizás?─, cómo hablamos a los demás ─¿con prepotencia tal vez?─, cómo nos comportamos con el vendedor del supermercado, qué pensamos de él, qué actitud tomamos a la hora de pagar nuestras compras ─¿tal vez querríamos coquetear lujuriosamente con la chica de la caja?─, cómo tratamos a nuestros hermanitos menores ─¿con cariño o con indiferencia?─, cómo actuamos en casa, cómo hablamos a nuestro cónyuge ─en qué tono de voz lo hacemos─, de qué manera realizamos nuestro trabajo con el Gran Arcano ─¿en qué pensamos mientras lo hacemos?, ¿lo hacemos con una actitud amorosa de verdad o mezclamos nuestra lujuria con nuestras oraciones?─, y a la hora de comer ¿somos agradecidos con el Padre por los alimentos que nos ha traído a nuestra mesa?, ¿oramos a Él hipócritamente, mecánicamente, porque pensamos que todo lo merecemos?, y cuando hablamos ¿pensamos antes de hablar para no ser sorprendidos por la mala reacción de quien nos escucha?, etc., etc., etc.

Sería larguísimo, avezado lector, escribir acerca de todo lo que abarca el SENTIDO DE LA AUTOBSERVACIÓN, pero os he dado algunos casos de lo que podría ser nuestro comportamiento cuando hay ausencia de tal autobservación. Si nosotros no aplicamos esta técnica de segundo en segundo, es obvio que las impresiones del exterior golpearán nuestra psiquis y nuestros centros y, automáticamente, por falta de autobservación, reaccionaremos inmediatamente a través de cualquiera de los diez mil agregados que tenemos.

Y ¿cuál es el resultado que obtenemos cuando no estamos en autobservación? Pues basta solamente con echar una mirada al mundo que nos rodea para ver cómo estamos y darnos cuenta fácilmente ─si nuestra razón funciona─ de en qué mundo estamos viviendo. Nuestro mundo es hoy un verdadero INFIERNO, pues nadie quiere, de ninguna manera, aceptar que todos hemos contribuido con nuestra ausencia de AUTOBSERVACIÓN a crear esta asqueante sociedad en la cual estamos. Todos hemos pensado solamente EN SÍ MISMOS y jamás nos hemos tomado la molestia de ponernos en el lugar de los demás.

Por eso hoy, en nuestra cacareada sociedad, abundan los divorcios, los crímenes conyugales, los asesinatos, los robos, las guerras, el desorden social, el caos económico, el caos religioso, el caos filosófico y, obviamente, cuando esto ocurre el edificio se viene abajo, pues no hay columnas ─léase: VIRTUDES─ que lo soporten.

Las parejas se juran amor hasta la muerte, pero en verdad solo recitan eso como parte de un protocolo social establecido en las ceremonias matrimoniales. Personalmente, he tenido amigos en la vida horizontal que el mismo día en que estaban casándose, ese mismo día por la mañana, habían fornicado con otra mujer. ¿Cómo podemos llamar a esto? ¿Adulterio? ¿Hipocresía para con el cónyuge? ¿Lujuria extrema? ¿Irresponsabilidad moral? ¿Placer por placer? Etc., etc. La verdad es que semejante desfachatez NO TIENE NOMBRE NI ADJETIVOS, pero sí sabemos que es el resultado del ABANDONO ESPIRITUAL Y PSICOLÓGICO de nosotros mismos. A eso hemos llegado por creer que ESTAMOS MUY BIEN. Esta es la prepotencia que nos caracteriza a los arios.

Dice el Maestro Samael: «Las parejas que quieran prolongar su luna de miel necesitan comprender lo que es perdonar al cónyuge cuando comete errores. Nadie es perfecto, todos somos unas marionetas manipuladas por nuestros queridos agregados psicológicos, eso es todo…».

Empero, cuando se leen estas palabras en las obras del Avatara, se leen por leer, pero no para aprender de ellas, ¡he allí nuestro grave error! Es claro que en estas condiciones el anhelado CAMBIO INTERIOR jamás llegará a nuestras vidas, pues allá donde vayamos repetiremos siempre nuestras propias necedades, nuestras calumnias, nuestras murmuraciones, nuestros «dimes y diretes», nuestros consabidos razonamientos aparentemente muy lógicos, etc., etc., etc., porque siempre estaremos pensando que esas palabras las escribió el Maestro Samael para otras personas pero no para nosotros. He allí nuestra AUTOIMPORTANCIA que nos lleva a esta ceguera psicológica…..

Lo más gravísimo de todo esto, queridos amigos, es que podríamos estar haciendo el Camino Secreto pero sin la suficiente muerte mística. ¿A dónde nos llevaría eso? Pues, primeramente, podríamos estarnos convirtiendo en Hanasmussen y no lo sabríamos. Ya sabemos que un Hanasmussen es un ABORTO DE LA MADRE DIVINA, algo mal hecho. Pero pensando en el mejor de los casos, por ejemplo que hemos hecho la Gran Obra y hemos destruido con la ayuda de Dios-Madre a nuestro horrible EGO, ¿qué pasaría si no eliminamos LOS RESIDUOS QUE DEJA LA BESTIA en el interior de todo Maestro aunque haya hecho la GRAN OBRA? Pues sencillamente que ese Maestro puede ser pillado un día cualquiera por uno de esos residuos y tal residuo lo lleva a perder su PIEDRA BENDITA que tanto le costó llegar a conquistar. Esos «Maestros», por lo común, se quedan con cierto aire de despotismo hacia los demás, ciertos aires de misantropía y, aunque parezca increíble, pueden ser víctimas de la mitomanía refinada… Esa es la razón de la poca existencia de MAESTROS PERFECTOS llamados esotéricamente ISCHMETCH…

«Para gozar de una verdadera PERFECCIÓN DE LA MAESTRÍA es necesario haber besado el látigo del verdugo», decía el Maestro Samael. Todos aquellos Maestros que disimulan su RENCOR o SU PREPOTENCIA encerrándose en un silencio HIPÓCRITA son Maestros, sí, pero con residuos muy peligrosos. Esa fue la razón por la cual durante el Congreso Gnóstico Internacional de Antropología celebrado en la ciudad de Guadalajara ─Jalisco, México─, el Maestro se dejó tomar fotos abrazando a dos Maestros más que, desgraciadamente, habían creado con sus actitudes dos corrientes que discutían entre sí queriendo ser los favoritos del Maestro Samael ante el público. El Avatara los estaba abrazando de verdad, pero aquellos otros dos Maestros, en aquellos días, estaban cometiendo, sin querer, un atentado contra la Gnosis misma, pues estaban a punto de dividirla para siempre. Ahora el Maestro está en los mundos superiores gozando de la perfección de su trabajo, uno de aquellos dos Maestros, milagrosamente, salvó su maestría, pero el otro está involucionando…

Hoy más que nunca, apreciado lector, cobra vida aquella frase de Shakespeare: «TO BE OR NOT TO BE, THAT IS THE QUESTION» ─‘ser o no ser, he ahí la cuestión’─…

AVRO CLAVSA PATENT.

─‘El oro abre las puertas cerradas’─.

Kwen Khan Khu

Français:

Très chers lecteurs :

Je crois nécessaire de vous écrire sur un sujet fondamental que nous pourrions intituler ainsi :

JUSQU’À QUEL POINT EST-IL NÉCESSAIRE DE PORTER NOTRE MORT PSYCHOLOGIQUE DANS CE CHEMIN ?

Durant de très nombreuses années, le V.M. Samael s’est brisé en voulant faire parvenir aux multitudes gnostiques l’impérieuse nécessité de MOURIR EN NOUS-MÊMES en profitant du gymnase psychologique que la vie nous apporte chaque jour. Il en est même arrivé à écrire trois livres à ce sujet intitulés : ÉDUCATION FONDAMENTALE, LA GRANDE RÉBELLION et PSYCHOLOGIE RÉVOLUTIONNAIRE, et malgré cet effort, ce travail intime n’est encore aujourd’hui toujours pas compris.

À ce sujet, l’Avatar du Verseau a fini par dire : « Vous les terriens, vous avez certaines zones du cerveau qui ne fonctionnent pas, car j’ai parlé de mille manières sur la mort psychologique et on dirait que personne ne me comprend… ».

Personnellement, je peux vous dire que, bien que le V.M. Samael ne soit pas physiquement avec nous, cette anomalie continue d’exister chez les étudiants gnostiques. Et c’est très grave pour un peuple qui veut, soi-disant, s’autoréaliser. Ce que j’ai pu vérifier directement dans le terrain de la vie quotidienne, c’est que le mal nommé homme d’aujourd’hui souffre d’un très grave problème appelé AUTO-IMPORTANCE qui, à son tour, engendre un état malfaisant que nous pouvons qualifier de l’adjectif d’AMOUR-PROPRE. Avec ces deux maladies psychologiques à l’intérieur de nous, tout changement transcendant que nous voulons réaliser dans notre psychologie bon marché s’avère impossible…

Quand quelqu’un se surestime, il ne va jamais reconnaître ses erreurs, outre le fait qu’il suppose, probablement, qu’il n’a pas d’erreurs et la condition fondamentale pour commencer VRAIMENT À MOURIR est, justement, de reconnaître qu’on est bourré d’erreurs provoquées par dix-mille agrégats indésirables que toute personne porte en elle. C’est la base de laquelle nous devons partir pour prendre au sérieux la NÉCESSITÉ DE MOURIR PSYCHOLOGIQUEMENT. Quand quelqu’un arrive vraiment à reconnaitre qu’il est un sac d’agrégats qui marche, il commence à donner une vraie valeur au SENS DE L’AUTO-OBSERVATION DE SOI-MÊME afin de découvrir ses faiblesses qui tourmentent sa vie.

Sur cette base, nous devons alors nous transformer en Sherlock Holmes, en détectives de nous-mêmes, pour découvrir au quotidien que nous sommes braillards, querelleurs, rancuniers, que nous haïssons, que nous trahissons, que nous adultérons, que nous voulons toujours avoir raison, que nous ne laissons pas aux autres l’occasion de parler, etc., etc., etc. Cependant, pour découvrir notre calamité, ce SENS DE L’AUTO-OBSERVATION doit être agile, il doit être le résultat du fait d’être ATTENTIFS comme la sentinelle en temps de guerre car, malheureusement, nous sommes bombardés par les IMPRESSIONS à chaque seconde et durant vingt-quatre heures par jour, ni plus ni moins.

C’est pour cette raison que le SENS DE L’AUTO-OBSERVATION est comme une lentille qui est atrophiée et pour le refaire fonctionner, nous devons l’exercer peu à peu, avec une patience et une ténacité infinies, afin de le refaire fonctionner. Nous devons NE PAS NOUS OUBLIER NOUS-MÊMES quand nous sortons de chez nous, nous devons nous observer pour nous rendre compte de la manière dont nous marchons, comment nous entrons dans notre voiture, comment nous conduisons ─ peut-être avec arrogance ? ─, comment nous parlons aux autres ─ avec suffisante peut-être ? ─, comment nous nous comportons avec le vendeur du supermarché, que pensons-nous de lui, quelle est notre attitude à l’heure de payer nos courses ─ peut-être voudrions-nous flirter luxurieusement avec la fille de la caisse ? ─, comment nous traitons nos petits frères mineurs ─ avec tendresse ou avec indifférence ? ─, comment nous agissons chez nous, comment nous parlons à notre conjoint ─ sur quel ton nous le faisons ─, de quelle manière nous réalisons notre travail avec le Grand Arcane ─ à quoi pensons-nous pendant que nous le faisons ?, le faisons-nous avec une attitude vraiment amoureuse ou mélangeons-nous notre luxure à nos prières ? ─, et à l’heure de manger, sommes-nous reconnaissants envers le Père pour les aliments qu’il a mis sur notre table ?, le prions-nous hypocritement, mécaniquement, car nous pensons tout mériter ?, et quand nous parlons, pensons-nous avant de parler pour ne pas être surpris par la mauvaise réaction de celui qui nous écoute ?, etc., etc., etc.

Il serait très long, lecteur avisé, d’écrire sur tout ce qu’englobe le SENS DE L’AUTO-OBSERVATION, mais je vous ai donné quelques cas de ce que pourrait être notre comportement quand il y a absence de cette auto-observation. Si nous n’appliquons pas cette technique de seconde en seconde, il est évident que les impressions de l’extérieur frapperont notre psyché et nos centres et, automatiquement, par manque d’auto-observation, nous réagirons immédiatement par le biais de n’importe lequel des dix mille agrégats que nous avons.

Et quel est le résultat que nous obtenons quand nous ne sommes pas en auto-observation ? Eh bien, il suffit seulement de jeter un coup d’œil sur le monde qui nous entoure pour voir comment nous sommes et nous rendre facilement compte  ─ si notre raison fonctionne ─ dans quel monde nous vivons. Notre monde est aujourd’hui un vrai ENFER, car personne ne veut, en aucun cas, accepter que nous ayons tous contribué avec notre absence d’AUTO-OBSERVATION à créer cette société dégoûtante dans laquelle nous sommes. Nous n’avons tous pensé qu’À NOUS-MÊMES et nous n’avons jamais pris la peine de nous mettre à la place des autres.

C’est pour cela qu’aujourd’hui, dans notre fameuse société, abondent les divorces, les crimes conjugaux, les assassinats, les vols, les guerres, le désordre social, le chaos économique, le chaos religieux, le chaos philosophique et, évidemment quand cela a lieu, l’édifice s’écroule, car il n’y a pas de colonnes ─ c’est-à-dire : VERTUS ─ qui le supportent.

Les couples jurent s’aimer jusqu’à la mort, mais en vérité ils ne récitent cela que dans le cadre d’un protocole social établit dans les cérémonies matrimoniales. Personnellement, j’ai eu des amis dans la vie horizontale qui, le jour-même de leur mariage, ce jour-même, le matin, avaient forniqué avec une autre femme. Comment pouvons-nous appeler cela ? Adultère ? Hypocrisie avec le conjoint ? Luxure extrême ? Irresponsabilité morale ? Le plaisir pour le plaisir ? Etc., etc. La vérité, c’est qu’un tel culot N’A NI NOM NI ADJECTIFS, mais nous savons qu’il est le résultat de L’ABANDON SPIRITUEL ET PSYCHOLOGIQUE de nous-mêmes. Nous en sommes arrivés à croire que NOUS ALLONS TRÈS BIEN. Voilà la suffisance qui nous caractérise, nous les aryens.

Le Maître Samael dit : « Les couples qui veulent prolonger leur lune de miel doivent comprendre ce que signifie pardonner au conjoint quand il commet des erreurs. Personne n’est parfait, nous sommes tous des marionnettes manipulées par nos chers agrégats psychologiques, c’est tout … ».

Cependant, quand on lit ces mots dans les œuvres de l’Avatar, on les lit pour lire, mais pas pour apprendre d’eux, voilà notre grave erreur ! Il est clair que dans ces conditions le CHANGEMENT INTÉRIEUR souhaité n’arrivera jamais dans nos vies, car où que nous allions nous répèterons toujours nos propres sottises, nos calomnies, nos médisances, nos « qu’en-dira-t-on », nos habituels raisonnements apparemment très logiques, etc., etc., etc., car nous penserons toujours que le Maître Samael a écrit ces mots pour d’autres personnes mais pas pour nous. Voilà notre AUTO-IMPORTANCE qui nous conduit à cette cécité psychologique…..

Le plus grave de tout cela, chers amis, c’est que nous pourrions être en train de faire le Chemin Secret mais sans la mort mystique suffisante. Où cela nous mènerait-il ? Eh bien, tout d’abord, nous pourrions être en train de nous transformer en Hanasmussen et nous ne le saurions pas. Nous savons déjà qu’un Hanasmussen est un AVORTON DE LA MÈRE DIVINE, quelque chose de mal fait. Mais pensons au meilleur des cas, que nous ayons fait par exemple le Grand Œuvre et nous avons détruit avec l’aide de Dieu-Mère notre horrible EGO, qu’arriverait-il si nous n’éliminions pas LES RÉSIDUS QUE LA BÊTE LAISSE à l’intérieur de tout Maître bien qu’il ait fait le GRAND ŒUVRE ? Eh bien simplement que ce Maître peut un jour quelconque être coincé par l’un de ces résidus et ce résidu lui fait perdre sa PIERRE BÉNIE dont la conquête lui a été si difficile. Ces « Maîtres », généralement, gardent un certain air de despotisme envers les autres, de certains airs de misanthropie et, aussi incroyable que cela paraisse, ils peuvent être victimes de la mythomanie raffinée… C’est la raison pour laquelle il y a peu de MAÎTRES PARFAITS, appelés ésotériquement ISCHMETCH…

« Pour jouir d’une vraie PERFECTION DE LA MAÎTRISE, il est nécessaire d’avoir embrassé le fouet du bourreau », disait le Maître Samael. Tous ces Maîtres qui dissimulent leur RANCŒUR ou LEUR SUFFISANCE en s’enfermant dans un silence HYPOCRITE sont des Maîtres, oui, mais avec des résidus très dangereux. Ce fut la raison pour laquelle, durant le Congrès Gnostique International d’Anthropologie célébré dans la ville de Guadalajara ─ Jalisco, Mexique ─, le Maître se laissa photographier en train d’embrasser deux autres Maîtres qui, malheureusement, avaient créé avec leurs attitudes deux courants qui se disputaient entre eux, voulant être les favoris du Maître Samael face au public. L’Avatar les embrassait vraiment, mais ces deux autres Maîtres, à cette époque-là, commettaient, sans le vouloir, un attentat contre la propre Gnose, car ils étaient sur le point de la diviser pour toujours. Maintenant, le Maître se trouve dans les mondes supérieurs jouissant de la perfection de son travail, l’un de ces deux Maîtres a, miraculeusement, sauvé sa maîtrise, mais l’autre est en train d’involuer…

Aujourd’hui plus que jamais, cher lecteur, prend vie cette phrase de Shakespeare : « TO BE OR NOT TO BE, THAT IS THE QUESTION » ─ ‘Être ou ne pas être, telle est la question’ ─…

AVRO CLAVSA PATENT.

L’or ouvre les portes fermées’─.

Kwen Khan Khu

English:

Much appreciated readers:

I think it is necessary to write to you about a fundamental matter that we could label it as:

TO WHAT EXTENT IS IT NECESSARY TO UNDERGO OUR PSYCHOLOGICAL DEATH ON THIS PATH?

For many years, V.M. Samael has been bending over backwards trying to get to the Gnostic multitudes the imperious necessity of DYING IN ONESELF, taking advantage of the psychological gymnasium that life brings us every day. He even wrote three books in this respect, entitled: FUNDAMENTAL EDUCATIONTHE GREAT REBELLION and REVOLUTIONARY PSYCHOLOGY, and despite this effort, this intimate work is still not fully comprehended in our days.

On this matter, the Avatar of Aquarius ended up saying: “You earthlings have certain areas of the brain that do not work for you, since I have spoken in a thousand ways about psychological death and it seems that no one understands me…”

Personally, I can tell you that although the V.M. Samael is not physically with us today, this anomaly continues to exist among the Gnostic students. And this is very serious for a people who supposedly want to self-realize. What I have been able to verify directly in the area of daily life is that the mistakenly called man of our days suffers from a very serious problem called SELF-IMPORTANCE which, in turn, originates a malevolent state that we can define it with the adjective of SELF-LOVE. With these two psychological illnesses within us, any transcendent change that we want to make in our worthless psychology is impossible…

When someone overestimates himself, he will never recognize his mistakes, besides, he probably assumes that he has no mistakes and the fundamental condition to start TRULY DYING is, precisely, to recognize that he is riddled with errors caused by ten thousand undesirable aggregates that every person carries within him. This is the basis from which we must start in order to take the NEED TO DIE PSYCHOLOGICALLY seriously. When someone truly recognizes that he is a walking sack of aggregates, he begins to give true value to the SENSE OF SELF-OBSERVATION in order to discover his weaknesses that torment his life.

Starting from this base, then we have to become Sherlock Holmes, detectives of ourselves, in order to discover day by day that we are loud-mouthed quarrelsome, spiteful, that we hate, that we betray, that we adulterate, that we always want to be right, that we do not give others the opportunity to talk, etc., etc., etc. However, in order to discover our calamity, that SENSE OF SELF-OBSERVATION must be agile, it must be the result of being ATTENTIVE as the sentry in times of war, because unfortunately, we are being bombarded by IMPRESSIONS every second and for twenty-four hours every day, nothing more and nothing less.

It is for this reason that the SENSE OF SELF-OBSERVATION is like a lens that is atrophied and to make it work again we need to exercise it little by little, with infinite patience and tenacity, in order to make it work again. We have to NOT FORGET ABOUT OURSELVES when we leave our home, we have to observe ourselves to notice how we walk, how we get into our car, how we drive ─with arrogance perhaps?─, how we talk to others ─high-handed perhaps?─, how we behave with the supermarket salesman, what we think of him, what attitude we take when paying for our purchases ─maybe we want to flirt lustfully with the girl at the checkout?─, how we treat our younger siblings ─with love or indifference?─, how we act at home, how we talk to our spouse ─with what tone of voice do we do it?─, how do we carry out our work with the Great Arcanum ─what do we think about while doing it? Do we do it with a truly loving attitude or do we mix our lust with our prayers?─, and at mealtime, are we grateful to the Father for the food that He has brought to our table? Do we pray to Him hypocritically, mechanically, because we think that we deserve everything? And when we speak, do we think before speaking so as not to be surprised by the bad reaction of the one who is listening to us, etc., etc., etc.

It would take very long, experienced reader, to write about all that the SENSE OF SELF-OBSERVATION encompasses, but I have given you some cases of what our behavior might be when there is an absence of such self-observation. If we do not apply this technique from second to second, it is obvious that the impressions from the exterior will hit our psyche and our centers and, automatically, for lack of self-observation, we will react immediately through any of the ten thousand aggregates that we have.

And what is the result that we obtain when we are not in self-observation? Well, it is enough to take a look at the world around us to see how we are and to easily realize ─if our reason works─ what kind of world we are living in. Our world today is a real HELL, because nobody wants, in any way, to accept that we have all contributed, with our absence of SELF-OBSERVATION, to create this disgusting society in which we are. We have all thought only of OURSELVES and have never taken the trouble to put ourselves in the place of others.

That is why today, in our vaunted society, there are so many divorces, marital crimes, murders, thefts, wars, social disorder, economic chaos, religious chaos, philosophical chaos and, obviously, when this happens the building collapses, because there are no columns ─namely: VIRTUES─ to support it.

Couples swear to each other love until death, but in truth, they only recite that as part of a social protocol established in the marriage ceremonies. Personally, I have had friends in horizontal life who, on the very day they were getting married, in the morning of that very day, had fornicated with another woman. How can we call this? Adultery? Hypocrisy toward the spouse? Extreme lust? Moral irresponsibility? Pleasure for the sake of pleasure? etc., etc. The truth is that such impudence has NO NAME OR ADJECTIVES, but we do know that it is the result of the SPIRITUAL AND PSYCHOLOGICAL ABANDONMENT of ourselves. This is what we have arrived at by believing that we ARE VERY WELL. This is the high-handedness that characterizes us Aryans.

Master Samael says: “Couples who want to prolong their honeymoon need to understand what it is to forgive the spouse when he or she makes mistakes. Nobody is perfect, we are all puppets manipulated by our beloved psychological aggregates, that is all…”

However, when these words are read in the works of the Avatar, they are read for the sake of reading, but not to learn from them, that is our serious error! It is clear that in these conditions the desired INNER CHANGE will never come into our lives, since wherever we go we will always repeat our own foolishness, our slanders, our gossiping our bickering, our apparently very logical reasoning, etc., etc., etc., because we will always be thinking that those words were written by Master Samael for other people but not for us. Therein lies our SELF-IMPORTANCE which leads us to this psychological blindness….

The most serious thing of all this, dear friends, is that we could be doing the Secret Path but without enough mystical death. Where would that lead us? Well, first of all, we could become a Hanasmussen without knowing it. We already know that a Hanasmussen is an ABORTION OF THE DIVINE MOTHER, something badly made. But thinking in the best of cases, for example, that we have done the Great Work and we have destroyed our horrible EGO with the help of God-Mother, what would happen if we did not eliminate THE RESIDUES LEFT BY THE BEAST in the interior of every Master, even though he has done the GREAT WORK? Simply, that Master can be caught one day by one of those residues, and such residue leads him to lose his BLESSED STONE that he had conquered with so much effort. Those “Masters” usually keep a certain air of despotism toward others, certain airs of misanthropy, and although it seems incredible, they can be victims of refined mythomania… That is the reason why there are very few PERFECT MASTERS esoterically called ISCHMETCH…

“To enjoy a true PERFECTION OF MASTERY it is necessary to have kissed the whip of the executioner”, said Master Samael. All those Masters, who dissimulate their RANCOR or THEIR HIGH-HANDEDNESS by enclosing themselves in a HYPOCRITICAL silence are Masters, yes, but with very dangerous residues. That was the reason why during the International Gnostic Congress of Anthropology held in the city of Guadalajara ─Jalisco, Mexico─, the Master let himself be photographed embracing two other Masters who, unfortunately, had created with their attitudes two currents that argued among themselves wanting to be the favorites of Master Samael before the public. The Avatar was really embracing them, but those two other Masters, in those days, were committing, without meaning to, an attack against Gnosis itself, because they were about to divide it up forever. Now the Master is in the superior worlds enjoying the perfection of his work; one of those two other Masters has miraculously saved his mastery, but the other is involuting…

Today more than ever, appreciated reader, that phrase from Shakespeare comes to life: “TO BE OR NOT TO BE, THAT IS THE QUESTION” 

AVRO CLAVSA PATENT.

─‘Gold Opens Closed Doors’─.

Kwen Khan Khu

Română:

Mult apreciați cititori:

Cred că este necesar să vă scriu cu privire la o temă fundamentală pe care am putea să o intitulăm în acest fel:

PÂNĂ LA CE PUNCT ESTE NECESAR SĂ AJUNGEM CU MOARTEA NOASTRĂ PSIHOLOGICĂ PE ACEST DRUM?

Timp de foarte mulți ani V.M. Samael s-a zbătut, dorind să facă să ajungă la mulțimile gnostice imperioasa necesitate de A MURI ÎN SINE ÎNSUȘI profitând de gimnaziul psihologic pe care în fiecare zi viața ni-l aduce. A ajuns chiar să scrie trei cărți cu privire la aceasta, intitulate: EDUCAȚIE FUNDAMENTALĂ, MAREA REBELIUNE și PSIHOLOGIE REVOLUȚIONARĂ, și în ciuda întregului efort, chiar și în zilele noastre, această muncă intimă nu ajunge să fie înțeleasă.

Cu privire la această chestiune, Avatarul Erei Vărsătorului a ajuns să spună: „Dumneavoastră, pământenii, aveți anumite zone ale creierului care nu vă funcționează, deoarece am vorbit în mii de feluri cu privire la moartea psihologică și se pare că nimeni nu mă înțelege…”

Personal, ce pot să vă spun este că, chiar dacă V.M. Samael astăzi nu se află la nivel fizic cu noi, această anomalie continuă să existe în cadrul studențimii gnostice. Iar acest lucru se dovedește foarte grav pentru un popor care vrea, se presupune, să se autorealizeze. Ceea ce am putut verifica în mod direct pe terenul vieții de zi cu zi este că rău-numitul om al zilelor noastre suferă de o problemă foarte gravă care se numește AUTOIMPORTANȚĂ care, la rândul ei, își are originea într-o stare malefică pe care o putem califica cu adjectivul de AMOR PROPRIU. Cu aceste două boli psihologice din interiorul nostru, se dovedește imposibilă orice schimbare transcendentă pe care am dori să o realizăm în ieftina noastră psihologie…

Când cineva se supraestimează, niciodată nu-și va recunoaște erorile, în plus, probabil presupune că nu face greșeli iar condiția fundamentală pentru a începe CU ADEVĂRAT SĂ MURIM este, întocmai, să recunoaștem că suntem plini de erori ocazionate de cele zece mii de agregate nedorite pe care orice persoană le poartă în interiorul său. Aceasta este baza de la care trebuie să plecăm pentru a lua în serios NECESITATEA DE A MURI LA NIVEL PSIHOLOGIC. Când cineva ajunge cu adevărat să recunoască că este un sac umblător cu agregate, începe să îi dea adevărata valoare SIMȚULUI AUTOOBSERVĂRII DE SINE ÎNSUȘI cu scopul de a-și descoperi încetul cu încetul slăbiciunile care îi torturează viața.

Plecând de la această bază, trebuie să ne preschimbăm în Sherlock Holmes, detectivi de noi înșine, pentru a descoperi în viața de zi cu zi că suntem nepoliticoși, arțăgoși, ranchiunoși, că urâm, că trădăm, că adulterăm, că mereu vrem să avem dreptate, că nu dăm oportunitatea de a vorbi celorlalți etc., etc., etc. Însă, pentru a descoperi treptat calamitatea noastră, acel SIMȚ DE AUTOOBSERVARE trebuie să fie agil, trebuie să fie rezultatul de a fi ATENȚI asemenea santinelei pe vreme de război, căci, în mod lamentabil, suntem bombardați de către IMPRESII în fiecare secundă și în timpul celor douăzeci și patru de ore în fiecare zi, nimic mai mult și nimic mai puțin.

Tocmai din acest motiv SIMȚUL AUTOOBSERVĂRII este asemenea unei lentile care este atrofiată și pentru a o face să funcționeze din nou avem nevoie să o exercităm încetul cu încetul, cu infinită răbdare și tenacitate, cu scopul de a o face să funcționeze din nou. NU TREBUIE SĂ UITĂM DE NOI ÎNȘINE când ieșim din căminul nostru, trebuie să ne observăm pentru a ne da seama de felul cum mergem, de cum intrăm în mașina noastră, de cum conducem (se prea poate că cu aroganță?), cum vorbim cu ceilalți (se prea poate că cu prepotență), cum ne comportăm cu vânzătorul de la supermarket, ce gândim despre el, ce atitudine luăm în momentul în care ne plătim cumpărăturile (se prea poate că am fi dorit să cochetăm în mod desfrânat cu fata de la casă?), cum ne comportăm cu frățiorii noștri mai mici (cu afecțiune sau cu indiferență?), cum ne comportăm în casă, cum vorbim cu consortul nostru (cu ce ton al vocii vorbim), în ce fel realizăm munca noastră în Marele Arcan (la ce ne gândim în timp ce îl realizăm?, îl realizăm cu o atitudine cu adevărat iubitoare sau amestecăm desfrâul nostru cu rugăciunile noastre?), și în momentul când mâncăm, suntem recunoscători față de Tatăl pentru alimentele pe care le-a adus pe masa noastră?, ne rugăm Lui cu ipocrizie, mecanic, pentru că considerăm că merităm totul, și când vorbim, gândim înainte să vorbim pentru a nu fi surprinși de reaua reacție a aceluia care ne ascultă? etc., etc., etc.

Ar fi foarte mult, experimentat cititor, să scriem cu privire la tot ce cuprinde SIMȚUL AUTOOBSERVĂRII, însă v-am dat câteva cazuri cu privire la cum ar putea fi comportamentul nostru atunci când există absența respectivei autoobservări. Dacă noi nu aplicăm această tehnică secundă de secundă, este evident că impresiile din exterior vor lovi psihicul nostru și centrii noștri și, în mod automat, din lipsă de autoobservare, vom reacționa imediat prin intermediul oricăruia dintre cele zece mii de agregate pe care le avem.

Și care este rezultatul pe care îl obținem atunci când nu ne aflăm în autoobservare? Este de ajuns doar să aruncăm o privire la lumea care ne înconjoară pentru a vedea cum suntem și să ne dăm ușor seama (dacă rațiunea noastră funcționează) în ce lume trăim. Lumea noastră este astăzi un adevărat INFERN, deoarece nimeni nu vrea, sub nici o formă, să accepte că cu toții am contribuit cu lipsa noastră de AUTOOBSERVARE la crearea acestei dezgustătoare societăți în care ne aflăm. Cu toții ne-am gândit doar LA NOI ÎNȘINE și niciodată nu ne-am dat osteneala să ne punem în locul celorlalți.

De aceea astăzi, în mult trâmbițata noastră societate, abundă divorțurile, crimele conjugale, asasinatele, furturile, războaiele, dezordinea socială, haosul economic, haosul religios, haosul filosofic și, evident, când acest lucru se întâmplă, edificiul se dărâmă, deoarece nu există coloane (a se citi: VIRTUȚI) care să îl susțină.

Cuplurile își jură iubire până la moarte, dar cu adevărat doar recită acest jurământ ca și parte a unui protocol social stabilit în ceremoniile matrimoniale. Personal, am avut prieteni din viața orizontală care în aceeași zi în care se căsătoreau, în aceeași zi, dimineața, fornicaseră cu altă femeie. Cum putem numi acest lucru? Adulter? Ipocrizie față de consort? Desfrâu extrem? Iresponsabilitate morală? Plăcere din plăcere? etc. etc. Adevărul este că o asemenea obrăznicie NU ARE NUME ȘI NICI ADJECTIVE, dar cu siguranță știm că este rezultatul ABANDONULUI SPIRITUAL ȘI PSIHOLOGIC al nostru înșine. Am ajuns în acest punct din cauză că am crezut că SUNTEM FOARTE BINE. Aceasta este prepotența care ne caracterizează pe arieni.

Spune Maestrul Samael: „Cuplurile care vor să prelungească luna lor de miere trebuie să înțeleagă ce înseamnă să îl ierte pe consort atunci când comite erori. Nimeni nu este perfect, cu toții suntem niște marionete manipulate de iubitele noastre agregate psihologice, atâta tot…”

Însă, când se citesc aceste cuvinte în operele Avatarului, se citesc ca să fie citite, dar nu pentru a învăța din ele, iată acolo grava noastră eroare! Este clar că în astfel de condiții, năzuita SCHIMBARE INTERIOARĂ niciodată nu va ajunge în viețile noastre, deoarece acolo unde vom merge vom repeta mereu propriile nerozii, calomnierile noastre, bârfele noastre, intrigile noastre, obișnuitele noastre raționamente aparent foarte logice etc., etc., etc., pentru că mereu vom considera că acele cuvinte le-a scris Maestrul Samael pentru alte persoane, și nu pentru noi. Iată acolo AUTOIMPORTANȚA noastră, care ne poartă către această orbire psihologică…..

Ce este cel mai grav din toate acestea, îndrăgiți prieteni, este că am putea să facem Drumul Secret dar fără suficientă moarte mistică. Unde ne-ar conduce acest lucru? Păi, în primul rând, am putea să ne convertim în Hanasmussen și fără să o știm. Deja știm că un Hanasmussen este un AVORT AL MAMEI DIVINE, ceva prost făcut. Dar gândindu-ne la cel mai bun dintre cazuri, de exemplu: am făcut Marea Operă și l-am distrus cu ajutorul Dumnezeului-Mamă pe oribilul nostru EGO, ce s-ar întâmpla dacă nu am elimina REZIDUURILE PE CARE LE LASĂ BESTIA în interiorul oricărui Maestru chiar dacă a realizat MAREA OPERĂ? Păi pur și simplu că acel Maestru poate să fie luat prin surprindere într-o zi oarecare de unul dintre acele reziduuri iar respectivul reziduu îl va face să își piardă PIATRA SA BINECUVÂNTATĂ pe care cu atâta efort a ajuns să o cucerească. Acei „Maeștri”, în mod obișnuit, rămân cu un anumit aer de despotism față de ceilalți, anumite aere de mizantropie și, chiar dacă ar părea incredibil, pot fi victime ale mitomaniei rafinate… Acela este motivul pentru care există puțini MAEȘTRI PERFECȚI numiți, din punct de vedere ezoteric, ISCHMETCH…

„Pentru a se bucura de o adevărată PERFECȚIUNE A MĂIESTRIEI este necesar să fi sărutat biciul călăului”, spunea Maestrul Samael. Toți acei Maeștri care își disimulează RANCHIUNA sau PREPOTENȚA închizându-se într-o tăcere IPOCRITĂ, sunt Maeștri, da, dar cu reziduuri foarte periculoase. Acela a fost motivul pentru care în timpul Congresului Gnostic Internațional de Antropologie celebrat în orașul Guadalajara (Jalisco, Mexic) Maestrul s-a lăsat să fie fotografiat îmbrățișând pe alți doi Maeștri care, din păcate, creaseră cu atitudinile lor două curente care se luptau între ele, dorind să fie favoriții Maestrului Samael înaintea publicului. Avatarul îi îmbrățișa cu adevărat, dar acei alți doi Maeștri, în acele zile, comiteau, fără să vrea, un atentat împotriva Gnozei însăși, deoarece erau cât pe ce să o dividă pentru totdeauna. Acum Maestrul se află în lumile superioare bucurându-se de perfecțiunea muncii sale, unul dintre acei doi Maeștri, în mod miraculos, și-a salvat măiestria, dar celălalt involuează…

Astăzi mai mult ca niciodată, apreciat cititor, prinde viață acea frază a lui Shakespeare: „TO BE OR NOT TO BE, THAT IS THE QUESTION” ─‘a fi sau a nu fi, iată întrebarea’─…

AVRO CLAVSA PATENT.

─‘Aurul deschide ușile închise’─.

Kwen Khan Khu