Spiritualism și materialism

Spiritualism, materialism și sinteză conceptuală

Spiritualism, materialism și sinteză conceptuală 850 480 V.M. Samael Aun Weor

Nu putem nega că în lume există două curente care luptă înverșunat pentru supremație. În primul rând, avem curentul spiritualist, format din toate religiile, școlile și credințele. Pe de altă parte, avem curentul materialist, cu dialectica lui etc.

Curentul spiritualist crede că el, absolut el, deține adevărul. Curentul materialist, ateist, presupune că de asemenea deține adevărul. Curentul spiritualist închină cult Dumnezeului-Spirit, nu contează ce nume i se dă: Allah, Brahma, Dumnezeu etc. Curentul materialist închină cult Dumnezeului-Materie, nu contează de asemenea ce nume i se dă.

Există două curente: cel spiritualist se bazează pe credințele lui, chiar dacă are și dialectica lui; cel materialist se bazează pe credințele lui și nu putem nega că, de asemenea, are dialectica lui.

Multă lume a studiat dialectica materialistă a lui Karl Marx. Evident, oamenii de știință materialiști presupun că ei cunosc materia în mod definitiv. Că au pontifii lor, da, îi au! Curentul spiritualist de asemenea își are pontifii săi și cred că ei cunosc total Spiritul. Sunt două curente care luptă înverșunat pentru supremație.

De o parte și de alta, există persoane onorabile; de o parte și de alta –fie la dreapta, fie la stânga– există persoane judicioase care studiază sau care cred etc., dar sincere. Dacă unii se înșală, păi, nu sunt vinovați; sunt sincer înșelați și asta este tot, fie că sunt de dreapta, fie de stânga.

În orice caz, cele două curente se bat pentru supremație. Este vorba despre cei doi poli a ceea ce se numește „substanță”.

Dar să analizăm puțin mai mult. Pe ce se bazează materialiștii? Care este baza lor?

Materia! Pe ce se bazează spiritualiștii? Care este baza lor? Spiritul! Ambii se simt siguri cu credințele lor, ambii au Dumnezeul lor: unii, Dumnezeul-Spirit; ceilalți, Dumnezeul-Materie; dar fiecare are Dumnezeul lui.

Astfel că ne aflăm în aceste vremuri înaintea a două curente definite. Evident, există multe școli de caracter spiritualist, există multe religii etc. De asemenea există multe școli și curente de tip materialist. Care are dreptate? Asta este ceea ce vom analiza în această seară.

Cu adevărat, dragii mei prieteni, fiecare are dreptatea lui, căci fiecare cap este o lume. Cei de dreapta au dreptatea lor, cei de stânga de asemenea o au.

În numele adevărului, vom spune următoarele: cei de stânga, cu toate că adoră Dumnezeul-Materie, nu o cunosc. Cei de dreapta, cu toate că adoră Dumnezeul-Spirit, nici ei nu-l cunosc. Ambii, dreapta și stânga, se bazează pe credințele lor.

Materia continuă să fie, până acum, terra incognita pentru oamenii de știință. Ce este materia? Este cumva o bucată de fier, sau este o bucată de cupru, sau bumbac sau ce? A spune că totul este materie este, în fond, himeric. Ar fi la fel de absurd ca și cum, într-un laborator, un chimist ar spune că totul este fosfor, ca și cum în laborator nu ar putea exista nicio altă substanță.

Trebuie să fim judicioși în analiză. A spune așa, pur și simplu, că totul este materie, nu ar putea veni din partea unor persoane serioase. Himerele sunt himere, iar noi, în această seară, vom fi teribil de analitici. Nu dorim judecăți a priori, nici himere de niciun fel.

Materia în sine este o substanță necunoscută pentru fizică, chiar dacă acest mod de vorbire nu-i place marxismului. Ce știu fizicienii despre această substanță? Nu spun că nu ar putea fi distrusă materia; evident că da. Dar este ceva ce nu poate fi distrus: substanța.

Acum că a venit vorba despre substanță, îmi vine în memorie o amintire parapsihologică. În Rusia s-a inventat o lentilă cu care se poate vedea fondul vital al organismului uman. Acel fond este corpul vital sau Linga Sharira al indienilor. Acum s-a fotografiat corpul vital și acest lucru i-a lăsat deconcertați pe fanaticii materialismului dialectic. S-a studiat corpul vital, nu doar în relație cu organismul uman și în interiorul organismului uman, ci și înafara organismului uman. Este fotografiat, este deja cunoscut.

Normal, oamenii de știință ruși nu au vrut să-l denumească Linga Sharira, în stilul hindus, nici corp vital, în stil occidental; l-au botezat cu numele de „corp bioplastic”. Acel corp aparține celei de-a patra coordonate, celei de-a patra verticale. Aceasta înseamnă că, prin lentile puternice, Uniunea Sovietică perforează a patra verticală; și aceia care râdeau până nu de mult de a patra coordonată au rămas sincer învinși în fața verdictului solemn al conștiinței publice.

Prieteni, materia în sine, în ultimă sinteză, este substanță, așa cum tocmai au demonstrat oamenii de știință ruși studiind corpul vital. Un corp uman s-ar putea dezintegra, dar substanța în sine continuă în a patra verticală. Evident, dincolo de a patra verticală există o a cincea dimensiune necunoscută pentru fizicieni. Incontestabil, substanța poate fi de asemenea depozitată în a cincea coordonată, și mult mai târziu în a șasea, și în a șaptea și în cele din urmă în haos.

Când întregul nostru Pământ va fi distrus, când va fi trecut prin moarte –pentru că toate lumile se nasc, cresc, îmbătrânesc și mor– substanța, viața planetei, materia ca substanță, va rămâne depozitată în Haos; va fi un germen care va dormi în Haos timp de șapte eternități.

Acest germen, asemenea germenilor arborilor, va conține în sine însuși toate posibilitățile vieții. Acel germen, marii înțelepți din epoca medievală l-au numit în mod clar „Iliaster”.

Atunci înțelepții au văzut că, în zorii vieții, focul creator a făcut fecund Iliasterul acestei planete Pământ, și că atunci acea substanță omogenă, virginală, foarte pură, inefabilă, a început să se diferențieze în poli opuși, pozitiv și negativ.

Și s-a întâmplat că, de-a lungul unor eternități înspăimântătoare, acea substanță s-a diferențiat și mai mult în polii săi pozitiv și negativ până ce a luat, în cele din urmă, forma densă, materială, fizică pe care o are în prezent. Dar încă își păstrează cei doi poli, pozitiv și negativ. Cel pozitiv este ceea ce se numește Spirit; cel negativ este ceea ce se numește materie. Deci cei de dreapta s-au afiliat la polul pozitiv al vieții, al substanței, iar cei de stânga s-au afiliat la polul negativ al acelei substanțe care se numește materie. Care dintre cei doi ar avea dreptate? Cei de dreapta spun că ei; cei de stânga, că ei. Care?

În realitate, lupta antitezelor se rezolvă prin saltul la sinteză. Sinteza este acea substanță omogenă, pură, imortală, să o denumim anima mundi, în stilul lui Platon sau cum vrem să o numim.

Acea substanță omogenă, fără îndoială, va trebui să se întoarcă în haos și, asemenea arborilor, se va procesa ca un germen. Amintiți-vă că atunci când un arbore îmbătrânește și se preschimbă într-o grămadă de vreascuri, rămâne germenul. În acel germen, există iarăși posibilitățile ca arborele să renască, să apară un nou arbore complet. La fel se întâmplă cu lumile: se nasc, cresc, îmbătrânesc și mor. La moarte, evident, se preschimbă în cadavre –precum arborele din exemplul nostru– în luni.

Astfel că Pământul nostru, într-un viitor, va fi o nouă lună; dar substanța în sine, substanța omogenă, se va întoarce în haos. Este germenul care va conține în el însuși posibilitățile unei noi manifestări într-o viitoare perioadă de activitate cosmică.

Cine are dreptate, cei de dreapta sau cei de stânga? Cei de stânga, furioși ar striga: „Eu, eu, eu am dreptate! Trăiască materialismul, trăiască Marx!” Cei de dreapta ar spune: „Noi suntem unicii, noi, mergem cu Dumnezeu! Noi suntem! Trăiască Spiritul!”

Și în acest vacarm, spun: cine are dreptate? Continuă să existe necunoscuta. Cine ar avea? Cu adevărat, dreptatea se află în sinteză, întrucât doar prin intermediul sintezei se pot reconcilia opușii. Acest lucru este axiomatic în materie de filosofie, acest lucru este exact în chestiuni de logică.

Așadar, cu adevărat, sinteza este că ambii au dreptate. Cei de dreapta au dreptate, căci s-au afiliat la partea pozitivă a substanței omogene, a ceea ce numesc Spirit. Cei de stânga au dreptate pentru că studiază materia. Investigațiile lor științifice sunt minunate, permit ca azi să avem avioane, rachete care merg pe Lună, submarine, nave pentru a ne transporta dintr-o parte în alta etc. Așadar, ambii au dreptate; nu există motiv să se certe.

Ceea ce într-adevăr se întâmplă este că în Noua Eră a Vărsătorului, teza și antiteza trebuie să treacă la sinteză. Trebuie să intrăm într-un spiritualism științific și într-o știință spirituală; este necesar să lăsăm la o parte dualismul conceptual. Este urgent și de neamânat să ne afiliem la un monism transcendental; este nevoie de o știință religioasă și de o religie științifică.

În aceste momente, Rusia a început să facă acest mare pas. În toate clinicile, în toate spitalele s-a început să se folosească parapsihologia, hipnotismul, psihismul; se perforează a patra verticală.

Totul tinde, așadar, spre unificarea celor două dialectici: materialistă și spiritualistă.

Ambele au dreptate, să revenim așadar la sinteză! Știința parapsihologiei, fără îndoială, nu a nesocotit niciodată materia, dar nu a subestimat nici Spiritul: merge pe drumul sintezei prin intermediul investigațiilor științifice, al analizei.

Ne aflăm, în aceste momente, în pragul unei revoluții culturale totale. Cele două curente vor trebui să se integreze, să se unească, întrucât nu folosește la nimic să ne identificăm cu un singur pol al vieții. Viața are doi poli: cel pozitiv și cel negativ. Este urgent ca noi să ne eliberăm de acea identificare și să învățăm să vedem lucrurile în mod integral, ca materie și ca Spirit.

Să începem cu atomul. În atom se realizează întâlnirea totală a celor doi poli, pozitiv și negativ. Fizicienii atomiști investighează în profunzime electronii, protonii etc.

Dar ezoteriștii, iubitorii cunoașterii spirituale, parapsihologii etc., investighează în interiorul aceluiași atom sarcinile electrice, „Ashim-ii” –nume straniu pentru dumneavoastră.

Cu siguranță, în interiorul atomului există „Ashim-ii”. Și ce sunt „Ashim-ii”? Evreii ne explică în mod clar: particule ignice invizibile la simpla vedere pentru cele cinci simțuri, dar perceptibile cu un al șaselea simț; înțelepții evrei nu ignorau acest lucru.

Aceste suflete ignice sau particule ignice, inerente fiecărui atom, sunt conținute în structura atomică; sunt inteligențele care mențin atomii pe orbită în jurul centrului lor nuclear, în interiorul moleculei.

Unii înțelepți din Orient știu să lucreze cu „Ashim-ii”, și cum fiecare Ashim are putere asupra unui atom, evident, acești înțelepți realizează prodigii cu materia vie –miracole, să zicem– operațiuni ezoterice-științifice exacte; aceasta este tot. Ashim este, să spunem, pozitiv; este particula ignică, particula care formează Conștiința în materie, căci s-a investigat și se știe deja că în materie există de asemenea Conștiință.

Structura atomică este partea materială în sine. Dacă Ashim-ul abandonează atomul, atomul rămâne mort, se dezintegrează; și viceversa, dacă materia nu ar avea Ashim-ul, nu ar putea exista. În fiecare atom există o particulă conștientă a naturii și a cosmosului, o particulă ignică.

Așadar, Ashim-ul este partea pozitivă din atom și structura atomică este partea negativă a atomului; iată cei doi poli, pozitiv și negativ. De aici ar putea începe conflictul dintre cele două curente –cel de extremă dreapta și cel de extremă stânga.

Cei de extremă dreapta spun: „Conștiința ignică este totul, este lucrul important.” Cei de extremă stânga spun: „Ce Conștiință ignică? Lucrul interesant este structura fizică a atomului!”

Dar vorbind astfel, ignoră curenții electrici, sarcinile electrice; le neagă imediat. A nega sarcinile electrice ale atomilor este absurd, iar Ashim-ii sunt chiar acest lucru: partea necunoscută a sarcinilor electrice. De aici începe conflictul dintre teiști și materialiști sau, mai bine spus, între adepții Dumnezeului-Spirit și adepții Dumnezeului-Materie.

Vorbesc în fața unor persoane foarte culte, o știu. Vă rog pe toți să fiți foarte atenți la această chestiune.

În aceste vremuri de surprize, de criză mondială și de faliment al tuturor principiilor, trebuie să facem disecția acestei chestiuni a materiei.

Știm bine că în 4 februarie a anului 1962, între două și trei după-amiaza, a început Era Vărsătorului. Atunci a existat o mare eclipsă de soare și de lună și acest lucru a fost grandios. Cred că astronomii nu ignoră ceea ce s-a întâmplat: a fost o aglomerare a tranzitului ceresc în constelația Vărsătorului. Planetele sistemului solar s-au reunit toate în acea constelație. În acest mod a început Era Vărsătorului în tunetul august al gândirii. Din acest motiv, chiar din acest motiv, a sosit ceasul de a face disecția atâtor teorii de extremă dreapta sau de extremă stânga.

Mari evenimente se apropie și acest lucru este deja demonstrat științific. Vreau să vă vorbesc în aceste momente despre Pleiade. Astronomii pot vedea pe firmament șapte sori care constituie constelația Pleiadelor.

Ceea ce ignoră mulți astronomi este că acest soare care ne luminează pe noi, care ne dă viață, este cel de-al șaptelea soare al Pleiadelor. Cu exactitate, trăim într-o lume care se rotește în jurul celui de-al șaptelea soare al Pleiadelor. Fiecare din cei șapte sori este centrul unui sistem solar. Al șaptelea soare, adică al nostru, este al șaptelea din Pleiade și în jurul lui se rotesc cele șapte planete ale sistemului solar.

Așa că, într-adevăr, dacă nu știați, atunci să o știți toți cei prezenți aici: suntem locuitorii unei mici planete care se rotește în jurul celui de-al șaptelea soare al Pleiadelor. Cu alte cuvinte vă spun: suntem locuitori ai constelației Pleiadelor. Pe o mică lume numită Pământ, care se rotește în jurul celui de-al șaptelea soare al Pleiadelor, trăim noi, bietele ființe umane, care ne credem înțelepți, când nu suntem decât viermi mizerabili din noroiul pământului.

Însă există ceva teribil în aceste momente despre care trebuie să vorbesc: soarele Alcione este transcendental; toată constelația Pleiadelor se rotește în jurul soarelui Alcione. Acest soare este înconjurat de un inel energetic puternic, proiectat în spațiu la multe mii de ani lumină.

Să facem diferența între acest inel al soarelui Alcione și inelul lui Saturn. Inelul lui Saturn este format din pietre, nisip, meteoriți etc., dar inelul lui Alcione este radioactiv.

Se întâmplă că electronii acestui soare, proiectați în spațiul exterior, se dezintegrează, se fracționează și atunci generează un tip de energie foarte specială care, după cum v-am spus, se proiectează în spațiu la multe mii de ani lumină. La fiecare zece mii de ani, planeta noastră Pământ trebuie să traverseze acest inel.

Ne aflăm, așadar, în momentul precis în care Pământul va intra în inelul soarelui Alcione. Este un tip de energie foarte specială, luminoasă. Nu știm în ce moment va intra Pământul în acel inel, dar este pe punctul de a intra. Din anul 1962, 4 februarie, ne apropiem periculos în această călătorie pe care o facem spre acel inel și ajungem la el.

Cei trei astronauți care au fost pe orbită în anul 1974, în jurul Pământului pentru un timp îndelungat, au văzut atunci acea radiație specială și așa au informat: este o radiație nemaivăzută înainte.

În orice moment vom intra. Dacă Soarele intră primul, vom avea o mare obscuritate, din cauza interferenței dintre cele două radiații –cea a Soarelui și cea a inelului. Dar, cu adevărat, după acea obscuritate, care va dura o sută zece ore, vom vedea ca o ploaie de meteoriți.

Dacă Pământul intră primul, va părea ca și cum s-ar fi incendiat total.

Așa se va prezenta acel fenomen în fața ochilor. Ne aflăm pe punctul de a intra, dintr-un moment în altul vom intra. Să nu ne surprindă când se va întâmpla asta. Ne apropiem de acel moment; nu știm când se va întâmpla, dar ne apropiem. Și atunci va fi zi foarte lungă, o zi care va dura două mii de ani, deoarece este clar că radiația acelui inel este luminoasă, minunată, formidabilă; va învălui toată planeta Pământ, și de aceea nu va fi noapte timp de două mii de ani. Până și peșterile cele mai întunecate ale Pământului vor fi luminate de acea radiație; va fi o luminozitate foarte specială.

Acea radiație va acționa asupra moleculelor vii din ceea ce se numește materie. Prin urmare, pe planeta Pământ va exista o transformare moleculară completă: multe formule fizice, atomice etc., vor fi modificate, iar știința pe care o avem în zilele noastre, poate suferi o mare modificare: remediile pe care azi le folosim în domeniul medicinii pentru vindecare, atunci, nu vor mai servi, pentru că formulele chimice se vor schimba. Ceea ce numim materie va deveni mai radioactivă, mai radiantă în toate aspectele sale.

Umanitatea se va defini și mai mult. Persoanele definitiv perverse se vor lansa pe calea celei mai clare degenerări, luând în considerare finalul; iar persoanele care lucrează pentru regenerarea spirituală, pentru transformarea intimă, vor lupta până la moarte pentru a obține Autorealizarea Ființei interioare profunde. Sunt cele două contragreutăți ale unui lucru gigant, grandios, teribil.

Timp de două mii de ani, nu vom mai avea nevoie de lumina soarelui, pentru că radiația lui Alcione ne va ilumina complet. Acest lucru va produce schimbări extraordinare în știința fizică. Astfel că dogmele științifice pe care le avem în prezent vor fi distruse complet, întrucât vor fi noi formule matematice, în molecule, în biologie etc.

Doresc să înțelegeți, prieteni, că ne apropiem de o mare schimbare care va repercuta complet în modul de a gândi al oamenilor. Cei care s-au fanatizat cu extrema dreaptă sau cu extrema stângă, se vor preocupa atunci să cunoască adevărul și vor ști că, în realitate, trebuie căutat adevărul în noi înșine. Deoarece cei care au credințe nu dețin adevărul, nu îl cunosc; doar cred în el, dar nu l-au experimentat niciodată.

Fanaticii de extremă dreapta și de extremă stânga nu cunosc adevărul.

Trebuie să-l cunoaștem și este posibil să-l cunoaștem doar cunoscându-ne pe noi înșine. Trebuie să ne autoexplorăm pentru a ne cunoaște. Nu ne folosește la nimic să ne identificăm cu curentul de dreapta sau cu curentul de stânga. Singurul lucru care ne folosește este adevărul, iar acesta este posibil să-l cunoaștem numai dacă ne autoexplorăm pe noi înșine, investigându-ne în profunzime total, complet.

În aceste vremuri s-au făcut unele experimente renumite. În Brazilia s-a inventat un aparat de fotografie care demonstrează că nu totul este materie fizică. S-au putut fotografia forme mentale ale gândurilor, forme ale emoțiilor; s-a putut fotografia aura care învăluie persoanele, precum și aura plantelor etc.

Se perforează, așadar, dimensiunea superioară, a patra verticală.

Astfel că ne aflăm înaintea unor evenimente extraordinare. Despre Triunghiul Bermudelor ni se comunică lucruri teribile: avioane care trec pe acolo dispar, ceva le înghite, se pierd în spațiu, nu mai știm niciodată nimic despre ele. Vapoare pline de persoane au dispărut, le-a înghițit dimensiunea necunoscută.

Enigma e în picioare; iar cei de extremă dreapta nu au soluționat-o și nici cei de extremă stânga. Este nevoie ca ființa umană să se maturizeze, este nevoie ca gândirea umană să devină mai matură, căci dacă cineva este identificat cu extrema dreaptă sau cu extrema stângă, nu poate investiga în mod serios, gândirea sa este condiționată.

A sosit ceasul în care gândirea trebuie să se maturizeze. Gândirea trebuie să curgă integră, unitotală; gândirea nu trebuie să se identifice nici cu extrema dreaptă, nici cu extrema stângă.

Prieteni, apar fenomene pe care fizicienii nu le cunosc. Îmi amintesc în aceste momente de cazul minunat al domnișoarelor Fox din Hydesville. Se spune că la începutul acestui secol –și acest lucru îl știu oamenii de știință– a avut loc în Statele Unite o întâmplare neobișnuită: pietre ciudate erau aruncate de mâini invizibile. Unele ieșeau din interiorul unei case și intrau din nou în casă trecând printr-o fereastră, adică, ieșeau pe o fereastră și intrau pe alta, violând orice lege fizică; zgomote în mobilă, lovituri în pereți, în podea, în tavan etc.

Un om de știință extraordinar, William Crookes, s-a hotărât să investigheze acea chestiune. [Pentru aceasta i-a invitat pe cei mai buni fizicieni din întreaga Europă și au venit oameni din toate metropolele vechii lumi cu scopul de a demasca frauda. După numeroase probe, Crook și oamenii de știință nu au avut de ales decât să accepte autenticitatea tuturor fenomenelor care se întâmplau în acea casă.]

[De asemenea, Dl. Crookes a investigat cazul singular al unui medium în Londra numită Florence Cook. S-a deplasat în acel oraș] și a început să organizeze în mod serios un laborator. În cadrul acelui laborator, s-a stabilit o cameră sigură.

Domnișoara Cook a fost supusă la examene riguroase –era vorba despre o domnișoară dintr-o familie foarte cultă. Domnișoara Cook a fost adusă în cameră; a fost legată cum trebuie de stâlpi de fier. Corpul ei a fost învăluit cu sârme electrice –chiar și degetele mâinilor– în așa fel încât orice mișcare pe care ar fi încercat să o facă ar fi fost suficientă pentru a suna un clopoțel. Posibilitățile de fraudă erau practic nule.

Înainte de a o supune experimentului, a fost examinată clinic: analizele de sânge au fost corecte; nu s-a găsit în ea teribilul Treponema pallidum, nici altceva de acest gen, erau normale, sânge normal. Rinichii au fost examinați: corecți! Nimic anormal nu era în ei. Pulsul funcționa corect. A fost examinată urina, excreția, pentru a vedea dacă exista vreo anormalitate specială: nu a fost găsită nicio anormalitate. După ce i-au fost făcute acele analize medico-clinice, au început experimentele.

Așa legată, controlată de oamenii de știință, experimentele au fost făcute riguros.

În prezența domnișoarei Cook, s-a materializat Katie King, o femeie care murise cu mulți ani în urmă. A devenit vizibilă și tangibilă în plin laborator, s-a lăsat fotografiată.

Trebuie să vă spun că oamenii de știință care au asistat la acel experiment erau atei, materialiști și increduli sută la sută. Totuși, Katie King s-a materializat în prezența lor. A rămas trei ani materializată, s-a lăsat supusă la toate investigațiile pe care oamenii de știință le-au făcut, a acceptat să i se facă tot felul de fotografii.

Este evident că ateii materialiști, dușmanii Eternului, au încetat să mai fie: au devenit oameni spiritualiști. Dar experimentul a fost extraordinar și după trei ani, în prezența lor, Katie King s-a dematerializat lent în fața camerelor de fotografiat. Și-a luat rămas bun de la ei, i-a îmbrățișat și chiar mai mult: pentru ca ei să-și dea seama că nu au fost victimele vreunei halucinații, le-a lăsat o buclă din părul ei și fotografiile.

Faptul este demonstrat în mod corespunzător cu fapte. Oamenii de știință au rămas convinși, nu a fost niciun fel de fraudă. În plus, domnișoara Cook era o domnișoară demnă, dintr-o familie onorabilă.

Și ce vom spune despre Eusapia Palladino din Napoli? Acest lucru a fost și mai extraordinar. În prezența Eusapiei Palladino din Napoli, o masă se ridica singură în spațiu, încălcând complet legea gravitației. „Fraudă!”, ar spune oricine. Așa au gândit oamenii de știință care au venit din întreaga Europă la Napoli. Toți erau neîncrezători; spuneau: „Mergem chiar acum să demascăm frauda!” Și au venit cu scopul de a o demasca pe Eusapia Palladino.

La fel ca în cazul domnișoarei Cook, a fost analizată clinic. A fost așezată pe un scaun, a fost legată de stâlpi de fier, i-a fost înconjurat tot corpul cu sârme electrice –chiar și degetele de la mâini– în așa fel încât, dacă ar fi încercat să miște măcar un deget pentru a face vreo fraudă, imediat ar fi sunat o sonerie. Posibilitățile de fraudă erau acolo complet nule.

Ce ne-ar spune despre aceasta adepții școlii materialiste, fanaticii materialismului dialectic? Cred cumva fanaticii acelei școli că înțelepții care au participat la acele experimente s-ar fi lăsat păcăliți? În plus, acei înțelepți erau de asemenea partizanii școlii materialiste, erau dialectici. Atunci ce?

Și în prezența Eusapiei Palladino, controlată cum trebuie de știința oficială, a apărut mama lui [Filippo] Bottazzi, un om de știință italian. A înaintat în interiorul laboratorului, și-a îmbrățișat fiul și l-a numit cu dragoste pe numele cu care era numit în familie. S-a lăsat să fie fotografiată și acest fapt a rămas demonstrat până la saturație. Atunci ce?

În prezența Eusapiei Palladino din Napoli s-au petrecut fapte neobișnuite: mâini necunoscute au rămas gravate pe farfurii pline de făină –sau pe făina de pe farfurii, pentru a fi mai clari. Fețe au fost gravate în ghips –ghips pulbere. Un instrument muzical, închis într-o cutie de oțel încărcată cu electricitate, a răsunat încântător. O mandolină care era pe jos a fost ridicată în aer și mâini invizibile au scos din ea cele mai încântătoare simfonii. Mese pluteau în spațiu, scaune se ridicau, încălcând complet legea gravitației.

Au fost grandioase experimentele care au fost făcute în acel laborator: balanțe de precizie s-au mișcat, indicând o anumită cantitate de greutate; talere, pe care nu era pusă absolut nicio greutate, brusc, arătau o anumită greutate.

Experimentele au fost exhaustive și a rămas verificat că, într-adevăr, în interiorul fondului organic există ceva mai mult decât doar materie fizică. S-a reușit să se descopere că există ceva necunoscut pentru ființa umană într-o dimensiune superioară. Astfel că faptele sunt fapte și în fața faptelor trebuie să ne înclinăm.

Evident, în interiorul organismului uman există ceva ce oamenii de știință nu cunosc. Cu toate acestea, se începe, cum v-am spus deja, să se perforeze a patra verticală. Sunt sigur că se va avansa mult în aceste studii în timpul Erei Vărsătorului care deja a început.

Evident, în aceste momente ne aflăm în fața unor evenimente care nu vor întârzia să apară. Cu puțin timp în urmă, realmente foarte puțin, a început Era Vărsătorului. Totuși, începe agitația în toate mințile; toată lumea vrea să știe ceva, toată lumea dorește să știe ceva de tip superior. Despre experimente de hipnologie, de exemplu: un individ, în stare hipnotică, a putut informa despre fapte, despre întâmplări sau evenimente care se întâmplau în timp ce el era în transă. Când s-a investigat, s-a descoperit realitatea acestora.

De ce un subiect în stare hipnotică ne poate informa despre fapte care se petrec în locuri îndepărtate de pe Pământ sau, chiar mai mult, în locuri nu foarte îndepărtate, ușor de verificat? Cum ne-ar explica acest lucru fanaticii dialecticii materialiste?

Cu toate acestea, nu suntem împotriva materialismului, căci este polul negativ al acelei substanțe pe care noi o denumim materie, și a o studia este chiar o datorie. Nu, nu ne pronunțăm împotriva dialecticii materialiste, întrucât acest lucru ar fi absurd, căci este nevoie să se investigheze materia pentru a putea crea elemente necesare vieții, cum sunt automobilele, avioanele etc.

Nu ne pronunțăm nici împotriva curentului spiritualist. Dacă mă adresez fanaticilor dialecticii materialiste, este pur și simplu cu un scop: de a-i face să înțeleagă faptul că în viață există doi poli, cel pozitiv și cel negativ, și că ambii există, și că ambii pot fi demonstrați științific, și că ambii au dreptate. Așa că, în realitate, nu mă pronunț împotriva dreptei, nici împotriva stângii.

Noi, gnosticii, urmăm drumul din centru, drumul revoluției psihologice, și asta este tot.

Ne adâncim, da, în enigme la care ei nu pot răspunde. Cum este posibil, de exemplu, să construim vapoare enorme care să poată străbate mările, avioane extraordinare care ne duc în orice loc de pe Pământ în câteva momente și, cu toate acestea, să nu fim capabili încă să creăm un simplu germen vegetal capabil să germineze? De ce se fac rachete atomice, submarine atomice etc., și, totuși, nu poate fi creat un germen vegetal capabil să germineze? Și dacă asta nu este posibil, ce am spune noi, de exemplu, despre crearea germenilor de animale sau de oameni?

Să punem substanțele chimice ale spermatozoidului și ale ovulului pe masa unui laborator și să-i rugăm pe oamenii de știință să fabrice o pereche de gameți, masculin și feminin, suficient de potriviți pentru a putea origina un nou organism uman, și să creeze oameni, chiar dacă aceștia s-ar asemăna cu „Frankenstein” din fantezie.

Ar fi, oare, ei capabili să creeze această pereche de gameți: un spermatozoid, un ovul?

Ar fi capabili? Da, sunt capabili! Dar ar fi capabili să facă acea pereche de gameți să dea naștere unui nou organism? Nu sunt capabili! Noi aici, în Mexic, am avut de asemenea un om faimos. Mă refer la ilustrul mare înțelept don Alfonso Herrera, autorul acelei teorii faimoase a plasmogeniei. A inventat o celulă artificială, a creat-o, dar acea celulă nu a avut niciodată viață, a fost o celulă moartă.

Și atunci ce? Cu ce autoritate ar putea, de exemplu, afiliații dialecticii materialiste, oamenii de stânga, să-i combată pe cei din curentul de dreapta? Pentru a putea combate curentul de dreapta, pe spiritualiști, trebuie să se prezinte fapte.

Să creeze un om și cei de dreapta vor crede în materia celor de stânga. Dar să-l facă! Ar putea să-l facă? Sau să nu mergem atât de departe: să creeze un germen vegetal capabil să germineze, și atunci cei de dreapta se vor înclina în fața celor de stânga.

A Cincea Evanghelie, „Spiritualism, materialism și sinteză conceptuală”,
Samael Aun Weor

*

code