Principiile Inteligente care guvernează viața Omului, Natura și Universul
A venit ora în care fiecare dintre noi să reflecteze asupra sa însuși și asupra Universului…
Omul există pe Pământ mult înainte de Era Primară, mult dincolo de Epoca Paleolitică. Și repet, ne dă dreptul să afirmăm aceasta însuși faptul concret că noi continuăm să existăm, în ciuda faptului că toate animalele, toate creaturile din timpurile arhaice, au dispărut deja în majoritatea lor. Dacă este așa, avem dreptul să spunem că „suntem la fel de vechi ca Pământul, ca Natura”. Pentru că „faptele sunt fapte și în fața faptelor trebuie să ne înclinăm!”…
Dacă nu am pierit, dacă nu am dispărut din scenariul lumii, în decursul atâtor catastrofe, deși toate făpturile din timpurile mezozoice s-au sfârșit, atunci avem dreptul să spunem că „suntem ființe speciale”, că „am existat pe Pământ înainte ca aceste ființe din Pliocen sau din timpurile Mezozoice să fi apărut pe Terra”. Acest drept ni-l dă chiar faptul de a exista, chiar faptul concret că au trecut eternități și continuăm să trăim.
Au murit făpturile contemporane cu noi, totuși noi suntem aici, vii. Toate au pierit, însă noi continuăm să fim vii.
Trebuie luate în considerație diferitele scenarii în care s-a dezvoltat această omenire.
Noi trebuie să recunoaștem Principiile Inteligente ale Naturii și ale Cosmosului.
Să observăm, de exemplu, un furnicar. Vedem acolo Principiile Inteligente în plină activitate, cum lucrează aceste furnici, cum își fac palatele, cum se guvernează etc. La fel se întâmplă într-un stup de albine, ordinea sa este uimitoare.
Să atribuim fiecărei furnici, fiecărei albine, o Monadă pitagoreică sau un Jiva indian și este logic că, în realitate, capătă sens tot furnicarul, tot stupul, pentru că toate creaturile trăiesc dintr-un Principiu Monadic.
Noi nu aducem un cult niciunui Dumnezeu antropomorf, vrem doar să fie recunoscută inteligența Naturii. Nu ni se pare absurd ca Natura să fie dotată cu inteligență. Ordinea existentă în construcția moleculei și a atomului ne demonstrează, cu toată claritatea, principiile inteligente.
Ne aflăm chiar în epoca în care trebuie să ne revizuim principiile. Dacă nu suntem de acord cu Materialismul este pentru că nu rezistă la o analiză profundă, este doar gunoi, asta este evident. Acea creație a omului prin procese mecanice este mai incoerentă decât Adam apărând instantaneu din noroiul pământului. La fel de absurde sunt și una și cealaltă. Să recunoaștem că există inteligență în toată această mecanică a Naturii, în mișcarea atomilor în jurul centrului de gravitație, în mișcarea planetelor în jurul sorilor lor.
Este sigur și pe deplin adevărat că Soarele nostru care ne luminează și ne dă viață este unul dintre sorii acestei mari constelații care se rotește în jurul lui Alcione și care s-a numit, din timpurile vechi, Pleiade. Că există șapte sori rotindu-se în jurul lui Alcione, nu este ceva ciudat. Trăim într-un colț al Pleiadelor, pe o planetă micuță care se rotește în jurul Soarelui și care este populată de „animale intelectuale”. Această lume micuță se numește Pământ.
În general, fiecare dintre sorii Pleiadelor, fiecare dintre acești șapte sori, dă viață lumilor corespunzătoare care se rotesc în jurul lor. Este sigur, și noi n-o negăm, că planeta noastră Pământ este o mică lume care se rotește în jurul celui de-al șaptelea soare al Pleiadelor. Nu este mai puțin sigur că Pleiadele au nevoie de un principiu conducător inteligent.
Soarele Ecuatorial al Pleiadelor coordonează cu inteligență toate muncile și activitățile cosmice, umane, minerale, vegetale și animale din acest grup de corpuri cerești cunoscut ca Pleiade.
Trebuie să ținem cont nu numai de Pleiade, ci de toată Galaxia în care existăm, marea Cale Lactee, cu cei o sută de mii de sori ai săi, milioane de lumi, luni și de pietre libere. Galaxie extraordinară, care se rotește în jurul Soarelui Sirius. Fără îndoială, acest Soare este gigantic. Aproape de Sirius există o Lună de cinci mii de ori mai densă decât plumbul. Acea Lună se rotește în jurul lui Sirius.
De la Sirius vin radiații extraordinare către materia cosmică. Nu trebuie să negăm că și din acea Lună, de cinci mii de ori mai densă decât plumbul, vin teribile radiații infraumane.
Însă Galaxia în sine, cu toată acea ordine extraordinară, cu forma sa spirală rotindu-se în jurul soarelui Sirius, are nevoie, fără îndoială, de Principii Inteligente care s-o guverneze.
Ne vine în memorie, în aceste momente, Soarele Polar. Evident, în acesta se găsesc Principiile Inteligente care controlează, guvernează și coordonează cu înțelepciune această Galaxie în care trăim, ne mișcăm și avem Ființa noastră. E vorba despre un Soare Spiritual minunat, extraordinar; guvernează complet Calea Lactee.
Evident că această Galaxie, fără principii inteligente, chiar dacă ar gravita toată în jurul lui Sirius, chiar dacă ar fi guvernată cu inteligență, i-ar lipsi ceva, i-ar lipsi Soarele Spiritual, i-ar lipsi Soarele Polar, care este chiar fundamentul tuturor acestor principii inteligente.
Însă problema nu se oprește aici; trebuie să mergem mai departe. Einstein a spus: „Infinitul tinde către o limită”. A mai afirmat și că „Infinitul este curb”. Fără îndoială că există multe Infinituri. Dincolo de acest Infinit există alt Infinit și mult dincolo există altul; și între un Infinit și un alt Infinit există întotdeauna spații goale. Nu există o limită pentru multele infinituri…
Infinitul nostru, Infinitul pe care l-aș numi al lui Einstein –deoarece el a fost cel care a spus: „Infinitul tinde către o limită”– are în jur de cinci mii de Galaxii, cu o medie de o sută de mii de sori fiecare și milioanele sale de lumi: atât se poate percepe cu telescoapele. Dar, în realitate, acest Infinit în care trăim noi, are nevoie de Principii Suverane Inteligente care să-l coordoneze pentru a evita, pe cât posibil, coliziunile și eșecurile de orice fel.
Din fericire, există Soarele Central, Sacrul Soare Absolut. În acest Sacru Soare Absolut se află Inteligențele Conducătoare ale acestui întreg Infinit în care –repet– trăim, ne mișcăm și avem Ființa noastră…
Așa că Inteligența guvernează tot Cosmosul, în ceea ce este infinit de mare și în ceea ce este infinit de mic, în Macrocosmos și în Microcosmos, într-un sistem de lumi și într-un stup de albine sau într-un furnicar. Inteligența Cosmică se află, cu siguranță, în fiecare particulă a acestei mari creații…
Noi trăim aici, așa cum am mai spus, pe o planetă mică a universului infinit, într-o lume mică rotindu-se în jurul celui de-al șaptelea soare al Pleiadelor. Își are mecanica sa guvernată de Principiile Inteligente, însă nici geologii, care au studiat atât, nu cunosc mecanica vie a acestei planete Terra.
A Cincea Evanghelie – Antropologie gnostică, A V-a conferință
Samael Aun Weor
