Purificarea sufletelor prin sângele lui Cristos

Purificarea sufletelor prin sângele lui Cristos 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Dragi prieteni și prietene,

Îmi iau libertatea de a vă scrie pentru a vă trimite niște comentarii despre această gravură pe care a realizat-o Dirck Volckertszoon Coornhert între anii 1557 și 1561.

Această gravură a fost botezată ca…

…PURIFICAREA SUFLETELOR PRIN SÂNGELE LUI CRISTOS

Pentru a începe studiul nostru trebuie să spunem că, pe o bază în formă de cruce și cu picioare cu imaginea celor patru elemente ale naturii, se vede un enorm vas în care plutesc inimi, unele cu figuri animalice și altele deja purificate, în timp ce Zeița Mamă le face să se rotească și face să cadă peste ele sângele Mântuitorului. Se dovedește interesant instrumentul în cruce al Mamei Divine.

Pe vas este scrisă o frază în latină: „Non corruptibilibus auro vel argento redempti estis de vana vestra conversatione paternae traditionis, sed pretioso sanguine quasi agni immaculati Christi et incontaminati”.

Traducere aproximativă: „Nu cu lucruri pieritoare, cu aur sau argint, ați fost răscumpărați din  modul vostru de viață deșartă transmis vouă de strămoșii voștri, ci cu sângele scump al Mielului lui Cristos, fără de pată și neîntinat”.

Trebuie să semnalăm că marele recipient în care plutesc inimile reprezintă rasa umană în general, și de aceea există printre ele inimi diforme, corupte etc., și de asemenea inimi conservate și care au formă normală. Pentru mulți teologi, filosofi, alchimiști etc., inima era reprezentarea virtuților sau viciilor neamului omenesc. Pentru vechii egipteni inima era cea care determina calitatea vieții pe care o dusese o persoană în timpul existenței sale și de aceea au reprezentat în hieroglifele lor faimoasa pictură murală în care se vede ceremonia cântăririi inimii în balanța justiției. Evident, aceasta avea loc în regiunea morților odată ce persoana decedase.

De asemenea, acel vas sau mare recipient care este așezat pe figurile de animale reprezentative ale celor patru elemente, ne arată însăși natura din care noi facem parte.

Întrucât misiunea existenței ființei umane nu este alta decât cea de a se mântui până va fi purificată de forțele cristice sau solare, de aceea sângele iese din Mântuitorul interior sau Christus intim, tocmai pentru a ne spăla greșelile prin eliminarea agregatelor noastre psihologice cu ajutorul apelor geneziace manipulate de Divina Doamnă sau Dumnezeul Mamă în fiecare dintre noi.

De aceea, o vedem pe Devi-Kundalini în munca de a mișca apele vieții, căci Ea este cea care albește apele noastre, adică, Mercurul nostru Filosofal, sarcină pe care o împarte cu Domnul Perfecțiunilor sau Chrestosul intim. Stă scris, conform Gnozei tuturor timpurilor, că putem fi mântuiți sau purificați doar cu ajutorul Domnului interior. Aceasta este ceea ce ne-ar permite să atingem, ezoteric vorbind, perfecțiunea muncilor noastre alchimice atunci când căutăm să realizăm Marea Operă interioară.

Este interesant instrumentul cu care Divina Mamă mișcă apele, căci este vorba de un fel de spadă care are terminații similare cu ale instrumentelor făcute pentru a face curățenie. Terminația acestei spade are formă de cruce, vie aluzie la puterea distructivă și creatoare a lui lingam-yoni.

Picioarele acelui mare vas au formele celor patru animale ale Alchimiei și anume:

  • Taurul: relaționat cu elementul pământ.
  • Leul: relaționat cu elementul foc.
  • Acvila: relaționată cu elementul aer.
  • Peștele: relaționat cu elementul apă.

Aceste elemente sunt baza naturii însăși, adică, a creației. De asemenea este important să indicăm că Chrestosul stă în picioare pe o Piatră cubică, deoarece Piatra Filosofală și Cristosul intim sunt, în fond, același lucru.

În fundalul acestei gravuri se poate observa un peregrin care și-a pus pe umeri crucea pentru a încerca, prin Calea Seacă a Alchimiei, să își obțină Autorealizarea sau eliberarea.

Unele informații despre artist:

„Dirck Volckertszoon Coornhert ─1522 – 29 octombrie 1590─, de asemenea cunoscut ca Theodore Cornhert, a fost un scriitor, filosof, traducător, politician, teolog și artist olandez. Coornhert adesea este considerat părintele erudiției Renașterii olandeze.

Coornhert a fost de asemenea renumit ca teolog. La vârsta de 30 de ani, fiind interesat de teologie și dornic să-l cerceteze pe Sfântul Augustin, a început să studieze latina. A intrat în controverse cu catolicii și reformații, cu care a refuzat să comunice. A spus că, din nefericire, era nevoie de reformatori, dar cei care se numeau pe ei înșiși ca fiind astfel nu erau din categoria de care avea nevoie biserica, ceea ce era nevoie erau apostoli inspirați direct din ceruri”.

Vă dăruiesc acum, dragi cititori, câteva fraze la care merită să reflectăm:

„Mâna stângă a progresului se numește forță, mâna dreaptă se numește spirit. Progresul este marele fir misterios din labirintul uman.”
Victor Hugo

„A progresa înseamnă a merge către perfecțiune.”
Balmes

„Omul nu avansează decât prin intermediul sacrificiului; întotdeauna când există un progres se poate asigura că există un martir.”
Concepción Arenal

„Trebuie să fii pasionat doar de ceea ce ți se întâmplă și vine destinat de la providență; căci ce ar putea să-ți fie mai oportun?”
Marc Aureliu

„Profund este, prin definiție, ceea ce este departe de cunoaștere. Superficial ceea ce este supus cunoașterii ușoare și rapide. Obscuritatea este profundă, spune ochiul. Profundă este tăcerea, spune urechea. Ceea ce nu este, este mai profund decât ceea ce este.”
Paul Valery

ORA ET LABORA.
─„Roagă-te și muncește.”─
KWEN KHAN KHU

*

code