Fecioara între stânci

Fecioara între stânci 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Mult iubiți prieteni/e,

Continuând cu năzuințele noastre de a vă trimite explicații ezoterice extraordinare despre picturile marelui Maestru Leonardo da Vinci, sunt încântat acum să vă dau informații despre aceasta pe care savanții au vrut să o numească…

…Fecioara între stânci

Fecioara între stânci este un nume utilizat pentru a denumi două tablouri ale lui Leonardo da Vinci pictate cu aceeași tehnică picturală în ulei pe panou de lemn.

Câteva date interesante:

„Această capodoperă face parte din principalele picturi aflate la Louvre. Elaborată de Leonardo da Vinci și frații de Predis, Evangelista și Ambrogio, a fost comandată în 1483 de Confreria Franciscană a Concepției Imaculate pentru a decora o capelă din biserica Sfântul Francisc cel Mare în Milano. Această pictură în ulei pe panou de lemn era destinată să ocupe locul central al unui triptic –ceilalți doi artiști au pictat lateralele tripticului, autorul piesei centrale este Leonardo.

Istoricii spun că Fecioara între stânci face referire la o legendă care recreează întâlnirea dintre Sfântul Ioan Botezătorul și Isus în timpul fugii sale în Egipt. Cum Sfântul Ioan Botezătorul era orfan, Dumnezeu i l-a dat pe arhanghelul Uriel ca protector. Întâlnirea lor a avut loc într-o peșteră, moment în care arhanghelul Uriel i-a cerut Mariei să-l ia pe Sfântul Ioan Botezătorul sub ocrotirea ei. Sfântul Ioan Botezătorul iese în evidență pe panou, semnalat de arhanghelul Uriel și situat exact alături de Maria.

Există o altă versiune a panoului, realizată 20 de ani mai târziu, expusă la National Gallery din Londra. Această a doua pictură, aflată în acea capelă a Confreriei, confirmă faptul că primul panou nu a fost acceptat și se spune că nu a fost niciodată expus. În această a doua versiune iese în evidență identitatea ambilor copii: se adaugă o aură pe capul lui Isus și o cruce în mâinile lui Ioan Botezătorul. De asemenea dispare mâna arhanghelului care indica spre Sfântul Ioan Botezătorul”.

Ei bine, ambele picturi reprezintă lucruri transcendentale la nivel mistic și alchimic. Trebuie să începem prin a spune că în ambele opere Leonardo a vrut să scoată în evidență faptul că misterul încarnării copilului Cristos se zămislește în adâncimile stâncii suprasexualității…, ceea ce am ajuns să înțelegem grație învățăturilor samaeliene sau învățăturilor gnostice ale Avatarului Vărsătorului.

În ambele picturi ies în evidență aceste peșteri stâncoase, ca aluzie la misterul pe care îl cuprinde sexualiatea sacră, care a fost mereu simbolizată prin stâncă. Să ne amintim acele cuvinte ale Evangheliei creștine:

„Astfel, oricine ascultă cuvintele pe care tocmai le-am spus și le pune în practică poate fi comparat cu un om chibzuit care și-a construit casa pe stâncă [sexul]. Ploile au căzut, torenții s-au precipitat, vânturile au suflat și au zguduit casa; dar aceasta nu s-a prăbușit, pentru că era construită pe stâncă [să se citească: sexul].

Dimpotrivă, cel care aude cuvintele mele și nu le practică se poate compara cu un om nechibzuit, care și-a construit casa pe nisip. Ploile au căzut, torenții s-au precipitat, vânturile au suflat și au zguduit casa: aceasta s-a prăbușit și prăbușirea ei a fost mare”.

Este interesant să vedem în ambele picturi reprezentarea binecuvântatei Ram-IO, sau Maria, Marah sau cum am vrea să o numim, aluzie vie la preasfânta noastră Mamă Kundalini, care în realitate este cea care ghidează toate procesele Adeptului până ajunge la Măiestrie.

Veșmântul Ei în prima pânză este de culoare neagră. Aceasta este o aluzie la imensa necesitate de A MURI psihologic pentru a putea ajunge la miracolul încarnării Cristosului intim. Acest Cristos apare în ambele picturi însoțit de Ioan Botezătorul –alt Cristos–, care poartă cu sine o mică cruce.

În prima pânză, îngerul Uriel –Logosul Iubirii– îl indică pe Ioan Botezătorul și, pe de altă parte, Ioan Botezătorul îl recunoaște în celălalt copil pe viitorul Kabir din Galileea, motiv pentru care stă ca și cum s-ar ruga la el și l-ar venera, căci știa că el avea să fie precursorul lui Isus, dar mai apoi Nazarineanul va culmina opera pe care trebuia să o cunoască umanitatea.

Este bine să vedem că dacă Ioan Botezătorul poartă crucea, copilul Isus poartă pe capul său o aureolă care îl califică drept Mesia.

Pe pieptul Dumnezeului Mamă, pe a doua pânză, pare să se schițeze steaua lui David, simbol al uniunii celor două naturi: cea divină și cea umană. Dar, de asemenea, nu putem uita faptul că ea aparținea, la fel ca Iosif, soțul ei, stirpei regelui David.

Deja în a doua pictură arhanghelul Uriel nu îl mai indică pe Ioan Botezătorul și binecuvântata Zeiță Mamă a lumii stă ca și cum ar vrea să-l ocrotească pe acesta, căci să ne amintim că tradiția comentează că, rămânând Ioan Botezătorul orfan, Maria a ales să îl adopte. Aceasta demonstrează IMENSA IUBIRE a lui Devi-Kundalini față de toți Adepții de toate categoriile. Atât în prima pictură cât și în a doua Ea, Fecioara preasfântă, poartă o mantie care pe interior este de culoare aurie, căci Ea este cea care îi purifică pe Inițiați și le fabrică corpurile de aur sau corpurile solare, numite To Soma Heliakón în misterele gnostice grecești.

De asemenea este bine să indicăm că, în a doua reprezentare a acestei opere picturale, una dintre pietrele pe care le vedem în spatele Mamei Divine iese în evidență asumând forma falică, parcă pentru a da de înțeles că doar transmutarea alchimică permite aceste mutații divine sau miracole de transcendență celestă.

Să adăugăm în cele din urmă că, pe a doua pânză, tunica sacră a Stellei Maris este de o culoare albăstruie, clară aluzie la faptul că Ea este Regina Cerurilor sau supradimensiunilor spațiului.

Vreau să mai adaug în această investigație faptul că pruncul Isus, în ambele reprezentări, îl salută pe Ioan Botezătorul cu degetele mare, arătător și mijlociu ale mâinii sale drepte, vrând să indice spectatorului că Cristos este frumoasa reprezentare a celor trei forțe primare ale creației: forța Tatălui, forța Fiului și forța Spiritului Sfânt.

La fel de important de subliniat este și faptul că, în a doua operă picturală, Leonardo a vrut să indice că toată opera interioară poate fi realizată doar cu ajutorul apelor geneziace sau ape primordiale pe care niciodată nu trebuie să le pierdem, în niciun fel. Aceste ape sunt arătate în fundalul pânzei ca un cadru fundamental al acestei magnifice opere.

Pe de altă parte, consider că, Alchimia fiind o temă atât de transcendentală și exhaustiv tratată de marii Maeștri ai Ars Magna, cuvintele unui Adept precum Fulcanelli se dovedesc potrivite tematicii despre Fecioara Stâncii sau a Pietrei, să vedem:

În Entretien d´Eudoxe et de Pyrophile, care servește de comentariu la acest tratat, Limojon de Saint-Didier scrie referitor la acest pasaj: femeia potrivită pietrei și care trebuie să i se unească este acel izvor de apă vie, a cărui sursă, toată celestă, care își are în special centrul în Soare și în Lună, produce acel limpede și prețios izvor al înțelepților care curge către marea filosofilor, care înconjoară toată lumea. Nu este lipsit de temei faptul că acest divin izvor este numit de acest autor femeia pietrei. Unii au reprezentat-o sub forma unei nimfe cerești, iar alții i-au dat numele de casta Diana, a cărei puritate și feciorie nu este absolut deloc pătată de legătura spirituală care o unește cu piatra. Într-un cuvânt, această conjuncție magnetică constituie căsătoria magică a cerului cu Pământul despre care au vorbit unii filosofi, în așa fel încât izvorul al doilea al tincturii fizice, care operează mari minunății, se naște din această uniune atât de misterioasă.

Extras din Lăcașurile Filosofale, a V.M. Fulcanelli.

Ajunși aici, îmi permit să vă adaug câteva fraze inerente acestor sacre mistere:

„Să știm și să știm să o demonstrăm înseamnă să știm de două ori.”
Gracián

„Primul pas către înțelepciune este să ne eliberăm de prostie.”
Horațiu

„Avantajul de a ști stă în puterea de a alege direcția celui mai mare avantaj în loc să continui în direcția celui mai mic efort.”
Bernard Shaw

„Nu este suficient să obții știința, este necesar de asemenea să o folosești.”
Cicero

„Cunoașterea este partea cea mai considerabilă a fericirii.”
Sofocle

FIAT JUSTITIA AUT PEREAT MUNDUS.
─„Să se facă justiția sau să piară lumea.”─
KWEN KHAN KHU

*

code