Încă din copilărie şi tinereţe începe via crucis a mizerabilei noastre existenţe, cu multe devieri mentale, tragedii de familie intime, greutăţi acasă şi la şcoală etc.
Este clar că în copilărie şi în tinereţe, cu foarte mici excepţii, toate aceste probleme nu ajung să ne afecteze în mod realmente profund; însă, atunci când devenim persoane adulte, încep întrebările: Cine sunt? De unde vin? De ce trebuie să sufăr? Care este scopul existenţei? etc., etc.
Toţi pe drumul vieţii noastre ne-am pus aceste întrebări. Toţi am vrut la un moment dat să investigăm, să cercetăm, să cunoaştem motivul atâtor amărăciuni, neplăceri, lupte şi suferinţe însă, din nefericire, întotdeauna sfârşim îmbuteliaţi în vreo teorie, în vreo opinie, în vreo credinţă, în ce a spus vecinul, în ce ne-a răspuns vreun bătrân decrepit etc.
Am pierdut inocenţa adevărată şi pacea inimii liniştite şi de aceea nu suntem capabili să experimentăm direct Adevărul în toată duritatea lui. Depindem de ceea ce spun ceilalţi şi este clar că mergem pe un drum greşit.
Societatea capitalistă îi condamnă radical pe atei, pe aceia care nu cred în Dumnezeu.
Societatea marxist-leninistă îi condamnă pe cei care cred în Dumnezeu, însă în fond, ambele lucruri sunt acelaşi lucru, o chestiune de opinii, de capricii ale oamenilor, de proiecţii ale minţii. Nici credinţa, nici necredinţa, nici scepticismul, nu înseamnă că s-a experimentat Adevărul.
Mintea îşi poate oferi luxul de a crede, de a se îndoi, de a opina, de a presupune etc., însă aceasta nu înseamnă să experimentezi Adevărul.
De asemenea ne putem oferi luxul de a crede în Soare sau de a nu crede în el şi chiar să ne îndoim de el, însă astrul rege va continua să-şi dea lumina şi viaţa la tot ceea ce există, fără ca opiniile noastre să aibă pentru el nici cea mai mică importanţă.
În spatele credinţei oarbe, în spatele necredinţei şi al scepticismului, se ascund multe aspecte ale falsei morale şi multe concepte greşite de o falsă respectabilitate, la umbra cărora se fortifică Eul.
Societatea de tip capitalist şi societatea de tip comunist au tipul lor special de morală, fiecare în felul lor şi în acord cu capriciile lor, cu prejudecăţile şi teoriile lor. Ceea ce este moral în blocul capitalist este imoral în blocul comunist şi viceversa.
Morala depinde de obiceiuri, de epocă, de loc. Ceea ce este moral într-o ţară, în altă ţară este imoral şi ceea ce a fost moral într-o epocă, în altă epocă este imoral. Morala nu are niciun fel de valoare esenţială; analizând-o profund, se dovedeşte a fi stupidă sută la sută.
Educaţia Fundamentală nu predă morala. Educaţia Fundamentală predă Etica Revoluţionară şi de aceasta au nevoie noile generaţii.
Din noaptea înspăimântătoare a secolelor, în toate timpurile, întotdeauna au existat oameni care s-au îndepărtat de lume pentru a căuta Adevărul.
Este absurd să ne îndepărtăm de lume pentru a căuta Adevărul, pentru că acesta se află în lume şi în interiorul omului, aici şi acum.
Adevărul este necunoscutul clipă de clipă şi nu îl putem descoperi separându-ne de lume şi nici abandonându-ne semenii.
Este absurd să se spună că orice Adevăr este adevăr pe jumătate şi că orice Adevăr este pe jumătate eroare.
Adevărul este radical şi ori este ori nu este. Niciodată nu poate fi pe jumătate, niciodată nu poate fi pe jumătate eroare.
Este absurd să se spună că Adevărul aparţine timpului şi că tot ce a fost adevărat cândva, acum nu mai este.
Adevărul nu are nimic de-a face cu timpul. Adevărul este atemporal. Eul este timp şi prin urmare nu poate cunoaşte Adevărul.
Este absurd să se presupună că există adevăruri convenţionale, temporale, relative. Oamenii confundă conceptele şi opiniile cu ceea ce înseamnă Adevărul.
Adevărul nu are nimic de-a face cu opiniile, nici cu aşa-numitele adevăruri convenţionale, pentru că acestea sunt doar proiecţii netranscendente ale minţii.
Adevărul este necunoscutul clipă de clipă şi poate fi experimentat doar în absenţa Eului Psihologic.
Adevărul nu este o chestiune de sofisme, de concepte, de opinii. Adevărul poate fi cunoscut doar prin experienţa directă.
Mintea poate doar opina, iar opiniile nu au nimic de-a face cu Adevărul.
Mintea nu poate concepe Adevărul niciodată.
Profesorii şi profesoarele din şcoli, colegii şi universităţi trebuie să experimenteze Adevărul şi să le arate calea discipolilor şi discipolelor lor.
Adevărul este o chestiune de experienţă directă, nu este o chestiune de teorii, de opinii sau de concepte.
Putem şi trebuie să studiem, însă este urgent să experimentăm prin noi înşine şi în mod direct ceea ce este adevărat în fiecare teorie, concept, opinie etc., etc., etc.
Trebuie să studiem, să analizăm, să investigăm, însă de asemenea trebuie să experimentăm urgent Adevărul conţinut în tot ceea ce studiem.
Este imposibil să experimentăm Adevărul atâta timp cât mintea este agitată, convulsionată, frământată de opinii contrare.
Este posibil să experimentăm Adevărul doar atunci când mintea este liniştită, când mintea se află în tăcere.
Profesorii şi profesoarele din şcoli, colegii şi universităţi, trebuie să le arate elevilor şi elevelor calea meditaţiei interioare profunde.
Calea meditaţiei interioare profunde ne conduce la liniştea şi la tăcerea minţii.
Când mintea este liniştită, golită de gânduri, dorinţe, opinii etc., când mintea se află în tăcere, vine la noi Adevărul.
Educație fundamentală, Capitolul 18, „Adevărul”
Samael Aun Weor
