Mult iubiți cititori/cititoare,
Cu imensă bucurie vă trimit, în această oportunitate, o gravură atribuită unui pictor olandez numit Jacobszon Heemskerk. Titlul acestei opere artistice este…
…TRIUMFUL SMERENIEI
Înainte de toate permiteți-mi să vă arăt o scurtă prezentare istorică a acestui pictor:
„Marten Jacobszoon Heemskerk van Veen sau Maarten van Heemskerck ─1498-1574.
A fost un portretist olandez și pictor religios care și-a petrecut cea mai mare parte a carierei în Haarlem –oraș din Țările de Jos. A trăit între anii 1532 și 1536 în Italia.
Heemskerck a fost foarte respectat în timpul vieții și a fost o mare influență pentru pictorii din Haarlem în particular. Este cunoscut –împreună cu maestrul său Jan van Scorel– pentru introducerea artei italiene în nordul Țărilor de Jos, în special pentru seria sa despre minunile lumii, care ulterior s-a difuzat sub formă de gravuri.”
Numele personajelor care integrează gravura:
- Humilitas ─Smerenia─, femeia așezată în trăsură.
- Pax ─Pacea─, femeia așezată la picioarele smereniei.
- Metus ─Frica─, vizitiul.
- Spes ─Speranța─, personajul care poartă o ancoră și o pasăre care ar putea fi un porumbel.
- Mansuetudo ─Blândețea─, unul dintre cai.
- Modestia ─Modestia─, celălalt cal.
- Caritas ─Caritatea─, femeia cu cei trei copii.
- Fides ─Credința─, femeia care poartă o cruce și un potir.
Gravura este însoțită de o frază în latină, să vedem:
«TAPINOPHROSYNE currui, TOLERANTIAE impofita uchitur, PACE filia ad pedes Sedente: equosque agente MANSUETUDINEM, MODESTIAM que prouido auriga, METV [metus]. Currum fequuntur SPES, & alma CARITAS, Et initium beatitudinis FIDES».
Traducerea frazei în latină:
„Trăsura Smereniei, Toleranța urcată, fiica Păcii care stă așezată la picioarele ei: iar caii săi, Blândețea, Modestia pe care, ca vizitiu, Frica le prevede. Speranța și Caritatea conducând caleașca, iar principiul fericirii este Credința.”
Pe de altă parte, Tapinophrosyne, care se folosește pentru a numi Smerenia, vine din grecescul tapinos și phronin [phronein], care înseamnă „a avea gânduri umile”.
De multe ori, studiind doctrina noastră, ni se vorbește, cu referire la munca psihologică interioară, despre interacțiunea virtuților în dezvoltarea noastră spirituală. Trebuie să știm că, la fel cum virtuțile corespund unele cu altele și defectele noastre demoniace se combină pentru a provoca numita rezistență la năzuințele noastre de a ne îndrepta pe noi înșine. Este lupta antitezelor pentru a încerca să se obțină dominarea corpului nostru și a profunzimilor noastre animice.
De aceea această gravură ne semnalează virtutea Smereniei așezată în trăsura triumfului, purtând cu sine o rodie –fruct cu multe semințe– pentru a ne indica faptul că această virtute este roditoare. Poartă bastonul adevărului.
La picioarele Smereniei vedem o altă virtute care este cea pe care o numim Pace. Această Pace poartă în mâinile sale două lucruri foarte importante: în dreapta ei vedem o ramură de dafin iar în stânga ei o coroană făcută dintr-o ramură de măslin. Atât crenguța de dafin cât și coroana din frunze de măslin sunt reprezentative pentru triumfuri materiale sau spirituale. Acolo unde pacea dă rod întotdeauna cresc triumfurile. Să ne amintim că în Roma cezarilor se obișnuia ca aceștia să fie încununați cu o coroană făcută din dafin sau crenguțe de măslin. De asemenea trebuie să ne amintim de Noe, barca sa și oamenii săi, care, după ce au navigat în mijlocul oceanelor, în cele din urmă au trimis un porumbel în zbor și acesta s-a întors purtând în ciocul său o ramură de măslin, semnificând prin aceasta că ajunseseră la un loc sigur, adică, pe pământuri noi.
Trăsura este condusă de un vizitiu care poartă căciula frigiană. Această căciulă este foarte utilizată în riturile masonice pentru a indica prudența, care aici este indicată ca Metus. Acest vizitiu mână caii trăsurii cu un fel de ramură și nu cu un bici, căci pentru a fi prudent avem nevoie să ne măsurăm forța pentru a nu comite erori.
În partea stângă a trăsurii triumfale putem observa o femeie care semnalează Caritatea. De aceea este generoasă și caritabilă cu sufletele –reprezentate de copii– și se ocupă de nevoile lor. Este bine să amintim că Drumul Secret se accelerează sau stagnează depinzând de mila sau caritatea noastră față de semenii noștri.
Unul dintre acei copii, care este aproape de Caritate, poartă o crenguță înflorită pentru a ne face să vedem că, atunci când lucrăm corect asupra noastră, bastonul coloanei noastre vertebrale înflorește cu Focurile Spiritului.
Lângă copii vedem altă femeie care semnalează virtutea Credinței –Fides. Poartă în mâinile sale un potir și un crucifix. Potirul semnalează, indică, cupa sau gomorul misterelor tantrice sexuale pe care trebuie să le îndeplinim; crucifixul arată cunoscătorilor Alchimiei, Calea Seacă sau Calea Directă care conduce la încarnarea Cristosului intim.
Lângă unul dintre caii care trag trăsura putem observa o altă doamnă care poartă pe umerii săi o ancoră. Ancora a fost de multe ori utilizată ca simbol al încarnării celor trei forțe primare ale creației și, de asemenea, acest instrument indică faptul că, la momentul său, munca noastră va fi încheiată și vom fi reușit să ne autorealizăm. Ancora, cu cele trei terminații ale sale, ajunge să-l simbolizeze pe Tatăl, pe Fiul și pe Spiritul Sfânt. Cuvântul latin care însoțește figura femeii care poartă ancora este Spes, „Speranța”, căci Inițiatul sau Inițiata în mistere trebuie să lucreze întotdeauna cu forța speranței… În cealaltă mână a sa, această femeie poartă un porumbel care ne amintește de Spiritul Sfânt și grația sa divină. Spiritul Sfânt este marele reconciliator între noi și FIINȚA noastră Reală.
Pentru a încheia, să observăm cei doi cai. Unul este numit Modestia iar celălalt Blândețea. Ce semnifică aceasta, stimați cititori?
RĂSPUNS: Nu putem pune în funcțiune adevărata noastră muncă dacă nu îndepărtăm din viața noastră, înainte de toate, vanitatea și îngâmfarea. Aceste caracteristici abominabile ne vor face să ne preschimbăm, mai devreme sau mai târziu, în Hanasmussen sau avorturi ale Mamei Divine. Să ne amintim de cuvintele V.M. Aberamentho: „Preafericiți cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul”… Modestia este inamica orgoliului, iar FIINȚA noastră Reală niciodată nu ne va ajuta dacă suntem plini de vanitate și orgoliu. În opera sa postumă, Pistis Sophia dezvăluită, preasacrul nostru Patriarh V.M. Samael Aun Weor ne subliniază necesitatea de neamânat de a fi simpli, modești, neînsemnați și NU VANITOȘI dacă vrem ajutorul divin în peregrinajul nostru.
Vedeți, așadar, perseverenți cititori, cum într-o simplă gravură din Evul Mediu ni s-a arătat toată munca pe care trebuie să o realizăm asupra noastră înșine pentru a abandona starea noastră de umanoizi și a ne preschimba în Bărbați și Femei Solari. Până aici cuvintele mele.
Vă adaug acum câteva fraze pentru reflecție:
„Credința constă în a accepta afirmațiile sufletului iar absența credinței în a le nega.”
Emerson
„Nu există persoană înțeleaptă fără credință.”
Tertulian
„Așa cum calitatea aurului galben se probează doar prin foc, tot așa credința se probează doar în vremuri de restriște.”
Ovidiu
„Cu cât suntem mai sus, cu atât trebuie să coborâm mai mult spre semenii noștri.”
Cicero
„Caritatea nu este patrimoniul unei școli, al unei religii nici al unui popor anume: este o virtute profund umană.”
José Zorrilla
FORTES FORTUNA ADJUVAT.
─„Soarta îi ajută pe cei puternici.”─
KWEN KHAN KHU
