Prieteni și prietene!
Vă scriu câteva scurte rânduri pentru a ne apropia puțin înțelegerea despre:
MISTERUL SACRU AL SĂPTĂMÂNII SFINTE
În Creștinismul primitiv, și mai ales în Gnosticism, așa-numita SĂPTĂMÂNĂ MARE sau SĂPTĂMÂNĂ SFÂNTĂ este extrem de importantă datorită dramei pe care V.M. Aberamentho a interpretat-o acum 2.000 de ani, o dramă care definește în mod clar pozițiile BESTIEI și ale inamicului său principal CRISTOSUL.
Când studiem Arborele Sefirotic din punct de vedere gnostic, constatăm că atributul lui Chokmah este INTELIGENȚA și doar INTELIGENȚA CRISTOSULUI poate contracara INTELIGENȚA ANTICRISTULUI. Numai El poate înfrunta acele energii ahrimanice din adâncurile noastre abisale și se poate lupta cu ele până când acestea vor fi învinse în totalitate. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de Cooperarea celor care vor SĂ FIE SALVAȚI și A SALVATORULUI INTIM al acestora. Aceasta este dualitatea eternă dintre bine și rău.
Aici, chiar în acest punct, este locul în care noi, iubitorii Gnozei eterne, trebuie să ne concentrăm eforturile. Pentru că întreaga dramă a PATIMII CRISTICE este o chemare la RENUNȚARE a ceea ce suntem în fiecare moment și în fiecare clipă. Să ne amintim că, deja răstignit pe cruce, primele sale cuvinte adresate Tatălui Etern au fost: „Tată, iartă-i pentru că nu știu ce fac!”
În respectivele cuvinte, Salvatorul a dorit să lase clar istoriei că, în timp ce Conștiința doarme, este capabilă de ORICE LUCRU ABOMINABIL, orice…, oricât de incredibil ni s-ar părea.
Acest lucru ne îndeamnă la reflecție, astfel încât de fiecare dată când vrem cu adevărat să iertăm, trebuie să ne amintim că fiecare persoană, în timp ce doarme, nu este stăpâna propriilor acțiuni, ci sunt ZECE MII DE AGREGATE cele care acționează, simt și gândesc. În fața unei astfel de panorame, este evident că trebuie să considerăm viața drept școala la care am venit să învățăm SĂ IERTĂM. Din păcate, stimate cititor, SĂ IERTĂM nu înseamnă SĂ FIM COMPLICE CU DELICTUL, nu. Ci asta înseamnă că trebuie SĂ LĂSĂM ÎNTOTDEAUNA O UȘĂ DESCHISĂ SPERANȚEI și poate că într-o bună zi acea persoană care a comis un delict O SĂ SIMTĂ CĂINȚĂ și o să vrea SĂ SE MÂNTUIASCĂ. În aceste zile oribile ale Kali-Yugăi, legile umanoizilor sunt făcute să laude RĂZBUNAREA. Din acest motiv, PEDEAPSA CAPITALĂ pentru infracțiunile de sânge continuă să existe în multe țări, iar mulțimea este mulțumită cu astfel de criterii juridice, bazate pe expresia OCHI PENTRU OCHI ȘI DINTE PENTRU DINTE. Așa ne-au crescut în această societate, generație după generație. Și cel mai rău lucru este că în acele țări în care este lăudată pedeapsa capitală, în paralel este lăudat Dumnezeu. Și cum este posibil acest lucru? Ei bine, pur și simplu, pentru că suntem o societate IPOCRITĂ, o societate FARISEICĂ până în măduva oaselor…
Cristosul intim ─ne spune V.M. Samael în opera sa postumă PISTIS SOPHIA DEZVĂLUITĂ─ negociază cu Domnii Karmei propria noastră karmă și este capabil să facă manevre de abatere a atenției pentru a-i înșela pe Arhonți… Până aici ajunge mila Domnului nostru intim în sarcinile sale. De aceea, Cristos este reprezentarea ADEVĂRULUI SALVATOR ÎNCARNAT…
În partea cea mai avansată a PISTIS SOPHIEI DEZVĂLUITE, cea care nu a fost dezvăluită de Patriarhul nostru Samael Aun Weor, se spune că trebuie să fim declarați drepți pentru a intra în împărăția cerurilor… și se pot declara drepți doar cei care sunt liberi de PĂCATUL ORIGINAL ─să se citească: FORNICAȚIA─ și care sunt ABSOLUT MORȚI la nivel psihologic…
Evident, în toate aceste reflecții găsim, în mod clar, o invitație serioasă la DISTRUGEREA AMORULUI NOSTRU PROPRIU, A ORGOLIULUI NOSTRU ─de orice fel─ A VANITĂȚII NOASTRE, A AUTOCONSIDERAȚIEI NOASTRE, factori pe care, din păcate, îi iubim foarte mult.
De aceea, V.M. Samael îl califică pe CRISTOSUL INTIM ca reprezentant al SFINTEI NEGAȚII, la fel cum Tatăl este SFÂNTA AFIRMAȚIE și Spiritul Sfânt este SFÂNTA RECONCILIERE.
Este clar, așadar, dragă cititorule, că CRISTOS ȘI OPERA SA încearcă să instruiască sufletul să-și atingă perfecțiunea în ochii Tatălui. El este, deci, INSTRUCTORUL LUMII, eternul SALVATOR SALVANDUS, un întreg mister magistral.
Prin urmare, să medităm în timpul acestei SĂPTĂMÂNI MARI cu privire la contribuția noastră la eforturile Cristosului intim în fiecare dintre noi. Să nu luăm aceste date drept alte câteva zile din calendar, deoarece timpul care ne-a fost acordat în existența noastră este limitat și trebuie să profităm de el în mod profund, pentru a lucra cu DATORIA NOASTRĂ PARTKDOLG A FIINȚEI.
FIE CA FERICIRILE CELUI ATOTPUTERNIC SĂ FIE CU VOI TOȚI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL SECOLELOR!
AMEN.
Acum vă atașez câteva cugetări pentru a se medita la ele:
„Iertarea valorează mai mult decât răzbunarea, pentru că una este efectul unei naturi dulci și umane, iar cealaltă a unei organizații feroce și brutale.”
Epictet
„Se iartă atât cât se iubește.”
La Rochefoucauld
„Iartă pentru a fi iertat, uită pentru a fi uitat.”
Sfântul Isidor din Sevilla
„Acela dintre voi care e fără de păcat, să arunce prima piatră.”
Evanghelia după Ioan
„Cel care nu are milă de ceilalți nu va găsi niciuna pentru el însuși.”
Rubén Darío
„Mila nelimitată pentru toate ființele vii este cea mai fermă și mai sigură probă a conduitei morale.”
Schopenhauer
NASCENDO QUOTIDIE MORIMUR.
─„Născându-ne, murim în fiecare zi.”
─KWEN KHAN KHU
