Misterul conținut în Abraxas

Misterul conținut în Abraxas 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Apreciați cititori:

În această oportunitate vreau să vă transmit câteva reflecții cu privire la:

MISTERUL CONȚINUT ÎN ABRAXAS

Înainte de toate, este necesar să știm că așa-numitul ABRAXAS este un simbol precreștin care exista deja în cadrul comunităților gnostice precreștine și, atunci când Creștinismul fusese acceptat de către Imperiul roman pe timpul Împăratului Constantin, generalii romani obișnuiau să poarte pe unul dintre degetele lor de la mână un inel cu figura acestui zeu mitologic. După spusele acelor generali, acel simbol îi proteja și asista în timpul luptelor.

Abraxas-ul este constituit dintr-o figură care are cap de cocoș, trunchi uman și, în loc de picioare, posedă doi șerpi. În unul dintre brațele sale poartă un bici și cu celălalt apucă un scut pentru a se proteja.

Încercând să descifrăm această divinitate din punctul de vedere gnostic, vom spune că capul de cocoș reprezintă starea de alertă noutate. Pe de altă parte, cocoșul era tovarășul mitologic al Zeului Helios (Soarele) și anunța răsăritul prin cântecele sale. Spus altfel, Soarele ar fi asociat cu Conștiința și Conștiința va fi cea care îl anunță pe suflet de noile sale treziri sau răsărituri.

Pe de altă parte, trunchiul uman face aluzie, în mod clar, la faptul că schimbările care trebuie să se producă în Adeptul cunoscător al acestor mistere trebuie să se realizeze în interiorul său.

Cei doi șerpi reprezintă principiile YIN și YANG ale Taoismului, și de asemenea Sulful și Mercurul înțelepților pe care cunoscătorii de Ars Magna îi menționează.

Scutul pe care îl poartă Abraxas este aluziv la prudența pe care devotul drumului secret trebuie să o mențină mereu de fiecare dată când face un pas înainte.

Biciul pe care îl poartă în mâna sa stângă alegorizează voința marțiană de a vrea să îndepărteze și distruge elementele nedorite din suferinda noastră psihologie.

În plus, este bine de știut că această divinitate (Abraxas) apare simbolizată urcată într-un car care este tras de patru cai. Carul reprezintă corpul fizic al îndrăznețului aventurier care merge în căutarea realității sale supreme, iar cei patru cai care trag de acel car semnalează cele patru corpuri de păcat, adică: Corp Fizic, Corp Astral, Corp Mental și Corp Cauzal…

Acești patru cai deopotrivă ar putea fi reprezentări ale celor patru elemente care constituie lumea noastră: foc, aer, pământ și apă.

Toată această simbologie, îndrăgiți prieteni, ne vorbește de o energie foarte puternică pe care gnosticii primitivi o comparau cu însăși Pleroma (stare de plenitudine eternă), însă, spuneau ei, că deopotrivă, această energie putea să o înalțe sau să o îngroape pe ființa umană, deoarece acțiunea sa era caracterizată de o dualitate, adică, putea să fie utilizată de forțele binelui sau de forțele răului. Această panoramă ne indică în mod clar că este vorba de ENERGIA SEXUALĂ, unica capabilă de a dezintegra Eurile demoni și, în același fel, unica ce poate genera în Homo sapiens sapiens o adevărată voință de nezdruncinat și conștientă (a se înțelege aici existența biciului).

Este clar că energia creatoare îl umilește sau îl înalță pe umanoidul terestru. Dacă TRANSMUTĂ energiile sale creatoare, se elevează și se dezvoltă din punct de vedere spiritual. Dacă FORNICĂ, el se degenerează și devine sclavul simțurilor și al Eului animal. Iată aici, așadar, dualitatea sa.

Evident, ca și divinitate mântuitoare, ABRAXAS ne invită să ne menținem asemenea santinelei pe timp de război cu scopul de a nu permite Egoului nostru animal să ne devoreze și să ne conducă la involuția animică.

Investigatorul Stephan Hoeller (studios al Gnozei) ne aduce câteva date pe care le consider foarte interesante în această tematică, să vedem:

„În ciuda faptului că există în ziua de astăzi foarte puține informații disponibile cu privire la Abraxas, și că numele său apare cu foarte mică frecvență în papirusurile magice și în unele texte gnostice care evidențiază influența sa egipteană, oricum pare destul de rezonabil să considerăm că Abraxas a fost o figură arhetipică misterioasă și superioară în unele forme ale Gnosticismului.

În virtutea unui interes pur tehnic, de asemenea s-ar putea menționa că unele dintre amuletele cele mai cunoscute ale lui Abraxas conțin în partea inferioară cuvântul sabao, o referință clară a numelui Sabaoth, care înseamnă ‘oștire’ sau ‘armată’. Asocierea lui Abraxas cu Sabaoth se manifestă în mod clar ca un fapt semnificativ.”

Să ne aducem aminte cu toții de faptul că în Conjurarea celor Șapte a Înțeleptului Solomon gnosticii o conjurăm pe antiteza Logosului Samael, al cărei nume este Adramelech, în următoarea formă:

„Prin Samael Sabaoth și în numele lui Elohim Gibor, îndepărtează-te, Adramelech”…..

Cu această conjurare chemăm armatele angelice ale Logosului Marțian ca să lupte împotriva acelei forțe demoniace.

Aceea este echivalența dintre Sabaoth, Samael și Abraxas…

Și continuă Stephan Hoeller spunându-ne:

„Semnificația figurii lui Abraxas apare sub o nouă lumină atunci când se decodifică numele în acord cu principiile numerologiei, disciplină care a fost foarte respectată în lumea veche atât în cadrul cercurilor iudaice cât și în cele păgâne.

Numerația lui Abraxas în limba greacă este următoarea: Alfa-1, Beta-2, Ro-100, Alfa-1, Xi-60, Alfa-1, Sigma-200; în total fac 365.

Numerația evreiască dă același rezultat:  Aleph-1, Beth-2, Resh-200, Aleph-1, Qoph-100, Aleph-1, Samekh-60, care adunate fac 365.

S-a sugerat că numărul 365, care corespunde zilelor anului, ar putea reprezenta zeitatea care guvernează totalitatea timpului și prin a cărei putere timpul este în mod simultan creat și necreat. Non-creația timpului (asemenea efortului budist de a scăpa de dominația Zeului monstru Makahala, suveran al roții durației care nu se oprește din a se învârti) este o preocupație cu adevărat gnostică. Într-un anumit sens, este posibil să o considerăm ca un sigiliu distinctiv al autenticei Gnoze pe care o dețineau doar indivizii spirituali sau pneumatici cei mai desăvârșiți.

Abraxas, energia Ființei care domină totul, este suma ciclului necesității și, paralel, cea care eliberează omul din agonia timpului sau, așa cum a denumit-o Mircea Eliade, din «teroarea timpului»…”.

Iar acest investigator, pe de altă parte, ne semnalează:

„Pe lângă valoarea sa numerică, numele Abraxas are o altă semnificație secretă, indicată de faptul că este compus din șapte litere. Aceste șapte litere s-au relaționat cu cele șapte raze ale puterilor creative ale sferelor planetare, care în cadrul sistemelor gnostice înseamnă creativitatea și, în același timp, caracterul restrictiv al cosmosului. Se spune că cei șapte suverani ai lumii, ale căror simboluri fizice sunt cele șapte planete sacre, acționează ca și gardieni ai sufletului și, uneori, ca și temniceri ai lui. Individul ignorant sau inconștient este guvernat de către planete sau, mai bine spus, de către forțele și complexele psihologice reprezentate de către planete. În acest fel, când mânia pune stăpânire pe un individ inconștient sau negnostic, personalitatea sa este copleșită de forța lui Marte; o persoană poate să fie posedată de Venus când se găsește sub farmecul unei dorințe romantice și alta poate să fie dominată de curiozitatea și lăcomia lui Mercur, și astfel, în mod succesiv.”

După toate aceste paralelisme, prietenilor și prietenelor, ajungem la sănătoasa concluzie conform căreia Abraxas, energia primordială a Creației care își are corespondența în energia noastră creatoare, se preschimbă, în funcție de lipsa noastră de muncă psihologică, într-un cuțit care se împlântă în profunzimile noastre pentru a ne face bucăți din toate punctele de vedere. Însă, atunci când munca noastră asupra NOASTRĂ ÎNȘINE este fructuoasă, se transformă astfel în ELIBERATOAREA NOASTRĂ…

Acum nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne amintim de acea frază care se auzea într-un vechi ceremonial inițiatic: „VEGHEAȚI ȘI PERSEVERAȚI, ÎNCĂ VĂ RĂMÂNE TIMP!!!”.

PRVDENTI LINITVR DOLOR.
─‘Înțeleptul știe să-și calmeze durerea’─.

FIE CA FORȚELE LUI SAMAEL SABAOTH SĂ VĂ UMPLE ETERN SUFLETELE CU LUMINĂ.
Kwen Khan Khu