Răbdătorule cititor!
Consider că e important să ne întrebăm:
DE UNDE PROVINE FORȚA DE NECLINTIT A CEEA CE NUMIM DUMNEZEU?
Vorbind din punct de vedere gnostic, s-a spus întotdeauna că Dumnezeu egal Dumnezei!; căci pentru noi ceea ce numim Dumnezeu nu a fost niciodată o imagine a unui bătrân așezat pe un tron deasupra norilor aruncând fulgere și trăsnete asupra furnicarului uman. NU! Pentru cei care studiem Gnoza, ceea ce numim THEOMEGALOGOS este o sumă infinită de CONȘTIINȚE AUTOREALIZATE care, de la începuturile primei Mahamanvantare care se cunoaște istoric –lucru dificil, cu siguranță– a alimentat patria de origine de unde ele au emanat.
Stă scris că FIINȚA ESTE FIINȚA ȘI RAȚIUNEA DE A FI A FIINȚEI TREBUIE CĂUTATĂ ÎN FIINȚA ÎNSĂȘI, și aceasta este foarte adevărat. Totuși nu trebuie să uităm că FIINȚA noastră este una dintre milioanele de Monade care au fost expulzate din SPAȚIUL ABSTRACT ABSOLUT pentru a veni, prin intermediul multidimensionalității spațiului, până în lumea tridimensională sau lumea fizică.
Fiecare dintre aceste Monade a avut ca misiune să-și folosească ESENȚA pentru a încerca să acumuleze cât mai multă CUNOAȘTERE A BINELUI ȘI A RĂULUI, în timp ce respectivele ESENȚE se mișcau pe parcursul ciclurilor lor de 108 existențe, așa cum îl explică Budismul și doctrina Transmigrației Sufletelor a filosofului grec Pitagora, pe care de asemenea a susținut-o preaiubitul Avatara Krishna. Respectivele Esențe, dacă au fost nevoite SĂ INVOLUEZE spre lumile infernale sau infradimensiuni, au păstrat în sânul lor profund costul teribil al obținerii ÎNȚELEPCIUNII RĂULUI, cu scopul de a deveni puternice și de a trece dincolo de BINE ȘI DE RĂU.
Aceste părticele de cunoaștere a binelui și a răului sunt cele care dau Pietrei splendorilor strălucirea sa, forța de penetrare și puterea în ea însăși. De aceea se zice: „În fața Lânii de Aur tremură coloanele de îngeri și de asemenea coloanele de demoni.”
Ulterior, când FIINȚA a dorit, acele ESENȚE AUTOREALIZATE au fost chemate în patria lor de origine și au intrat atunci în Spațiul Abstract Absolut după ce au eliminat așa-numitele BENZI TELEOOGINOORES sau „MEMORIA EULUI”. Acolo, respectivele Monade au așteptat, după Noaptea Cosmică, venirea unei NOI ZILE COSMICE și au cerut SACRULUI AIN să se întoarcă din nou la SCENARIUL COSMIC cu scopul de a reface PROPRIA lor PIATRĂ…
Atunci, în această nouă Mahamanvantară, au obținut noi învățături despre BINE ȘI RĂU, suportând evident numeroase AUTOSUFERINȚE VOLUNTARE ȘI SACRIFICII CONȘTIENTE și, mai ales, dăruindu-se SUPREMULUI MÂNTUITOR, CRISTOSUL INTIM sau Salvator Salvandus…
Cristosul intim se însărcinează să ajute sufletele să suporte drumul prin deșertul INIȚIATIC și de aceea el este SALVATORUL OAMENILOR. Asta explică în mod clar, cu motiv întemeiat, că atunci când apostolii l-au întrebat pe Marele Kabir: „Când îl vom vedea pe Tatăl despre care ne vorbești atâta?”, Nazarineanul a răspuns: „Cine l-a văzut pe Fiul, l-a văzut pe Tatăl!!!” Asta este evident pentru că este Fiul REÎNVIAT cel care ne ia cu El până la Lăcașul Bătrânului Zilelor, Ketherul Kabalei ebraice.
Nu trebuie să uităm niciodată că Cristosul intim se află, în fond, acolo, în profunzimile noastre animice, PROPRIA PIATRĂ FILOSOFALĂ care, din același motiv, are puterea de a transforma plumbul personalității în AURUL PUR AL SPIRITULUI. Astfel, conform numărului dăților în care un Adept și-a refăcut Piatra, fie o dată, de două ori, de trei sau patru ori, toate repercutează în exaltarea CRISTOSULUI INTIM însuși și, indirect, în omnisciența Ketherului. Există Monade eșuate, cele care, deși au venit la manifestarea cosmică prin intermediul folosirii ESENȚELOR lor ANIMICE, nu au fost destul de capabile să stimuleze respectiva ESENȚĂ pentru a o converti în muncitoare a MARII OPERE și care să fie cu multă supunere servitoarea Domnului său.
Se dovedește extrem de important, ilustru cititor, SĂ ÎNȚELEGEM ASTA ÎN MOD PROFUND, pentru că de aceea INTELIGENȚA DOMNULUI ÎNTREGII GLORII ─să se citească: Cristosul intim─ cunoaște exterioarele exterioarelor și interioarele interioarelor,tocmai pentru că El este marele acumulator al tuturor trăirilor, aventurilor și întâmplărilor pe care le-a trăit Esența animică pe tabloul existențelor desemnate… asta trebuie să rămână foarte clar.
Astfel, se deduce ușor că după realizarea de trei ori a MARII OPERE INTERIOARE, intrând și ieșind din Spațiul Abstract Absolut de fiecare dată când s-a făcut PIATRA FILOSOFALĂ, se obține atunci, din porunca Ketherului, dreptul de A SE CONTOPI ÎN MOD TOTAL CU ÎNSUȘI THEOMEGALOGOSUL și să rămână în NEMANIFESTATUL AIN în vecii vecilor. La acest nivel deja se face parte din Dumnezeu însuși, am spune că DUMNEZEU ESTE ÎN OM ȘI OMUL ESTE ÎN DUMNEZEU, este ca acea picătură care se integrează în ocean și oceanul este conținut în picătură… Mistere și mistere. Aceasta este UNITATEA MULTIPLĂ PERFECTĂ DE NEÎNȚELES pe care religiile eșuate numite în mod stupid „creștine” refuză să o recunoască. Asta se întâmplă pentru că aceste religii moarte s-au separat de EZOTERISMUL CRISTIC și au rămas cu scheletul doctrinei Mântuitorului…
Atunci, prieteni și prietene, iată aici marea întrebare: de unde obține Dumnezeu voința perpetuă care îl menține ca Atotputernic în regatul său? Răspuns: cu toată cunoașterea obținută de Monadele autorealizate care deja s-au contopit cu El, este evident că nu-i lipsește nimic și nici nu are nimic în exces. Aici se potrivește acea exclamare gnostică: Dumnezeu este Dumnezei! Și acesta este însuși motivul de a-l defini pe Dumnezeu ca două puteri ─masculină și feminină─ atunci când îl numim IOD-HE-VAU-HE,sau, simplificând mai mult,am ziceIOD-HEVE.
Toate aceste afirmații expuse aici, dragă cititorule, sunt făcute cu unica intenție DE A ÎNȚELEGE rolul nostru în creație și ca răspuns față de FIINȚA noastră și planurile ei. Trebuie să înțelegem că înțelepciunea este realizată din bucăți de bine și de rău, chiar dacă ni s-ar părea absolut ciudat. Pentru a intra în aceste concomitențe gnostice, vă transmit câteva paragrafe ale marelui investigator Stephan Höeller; să vedem:
„Misterul opușilor nu este o chestiune care ar trebui supusă judecății perspicace a intelectului uman. S-ar putea spune că nu este o problemă pentru cel care trebuie să găsească o soluție ci o situație riscantă care trebuie să fie depășită prin intermediul Gnozei. De aceea, toate sistemele gnostice ale secolului III sau ale secolului XX demonstrează că au un caracter psihologic. Psihicul, diferit de raționamentul filosofic, luptă pentru reconcilierea opușilor. În orice caz, acest proces, adesea paradoxal și chiar contradictoriu, descoperă un simț transformator care, în ultimă instanță, realizează calitatea CONȘTIINȚEI.
Experiența psihicului ─care este recipientul alchimic în care toți porumbeii și șerpii, Zeii și diavolii, arzătorii și crescătorii, se combină o dată și încă o dată în dansul maiestuos și impunător de formări și transformări─ este făcătoarea sensului, creatoarea Adevărului.
Cuvântul care se folosea în anticele izvoare creștine pentru a desemna păcatul este termenul grec hamartia, și este interesant de evidențiat că acest termen derivă din arta tragerii cu arcul și înseamnă «a rata tragerea»… Punctul de vedere al învățăturilor tradiționale evreiești și creștine este că ființele umane sunt, prin natură, arcași extrem de puțin spirituali, care tind în mod permanent să rateze tragerea. Omenirea suferă angustie, boli, afecțiuni și lipsuri pentru că voința Creatorului a împiedicat-o să lovească în mod real centrul trezirii cosmice (să se citească aici: mecanismul legii karmei). De aceea, tot ceea ce poate face este să creadă într-o eliberare provenită dintr-o sursă externă, adică, misiunea salvatoare a lui Isus. Dumnezeu s-a convertit în om cu scopul de a-i salva pe oameni, însă omul nu se poate converti niciodată în Dumnezeu pentru a se salva pe el însuși. Și ceea ce separă divinul de uman nu este doar lipsa asemănării, ci teribila greutate a păcatului uman…”
Închei, dragă cititorule, notând în aceste rânduri acele cuvinte găsite într-o evanghelie intitulată apocrifă și atribuită apostolului Toma, considerat hotărâtorul, să vedem:
„Dacă scoți Lumina care se află în interiorul tău, asta te va salva. Dacă nu scoți Lumina (FIINȚA), ceea ce se află în interiorul tău (să se citească: EGOUL), asta te va distruge…”
Oremus.
Vă trimit acum niște cugetări pentru reflecție, le găsiți aici:
„Nu poți vedea ce ești, ceea ce vezi este umbra ta.”
Rabindranath Tagore
„Noi știm ce suntem, dar nu ce putem fi.”
Shakespeare
„Cel drept nu se află niciodată singur, pentru că îl are mereu pe Dumnezeu prezent.”
Quevedo
„Omul se mișcă, Dumnezeu îl ghidează.”
Fenelón
IN TE OMNIS DOMINATA RECVMBIT.
─„În tine stă toată puterea.”─
KWEN KHAN KHU
