Mult iubiți prieteni și prietene,
Cu imensă plăcere vă trimit explicația acestei gravuri care are ca titlu:
CUMPĂTAREA
Această gravură a fost realizată de Pieter Brueghel cel Bătrân între anii 1526 și 1569. În realitate a fost vorba despre o serie de gravuri care în vremea lui au fost botezate ca lumea celor șapte virtuți.
Câteva comentarii importante:
„Religiile definesc cele șapte păcate capitale și contrariile lor, virtuțile: mânia și seninătatea; lăcomia și moderația; desfrâul și castitatea; îmbuibarea și cumpătarea; invidia și altruismul; lenea și voința; orgoliul și umilința.
Dar de asemenea se vorbește despre cele șapte virtuți probabil în sensul de caracteristici care trebuie să însoțească și să încurajeze un suflet pe drumul său spiritual. Și sunt deopotrivă șapte, patru pe care filosofia clasică –Platon– le numește «virtuți cardinale» –din latinul cardinalis care semnifică «principal» sau «fundamental»–: prudența, justiția, forța și cumpătarea, asimilate de către teologia creștină, care avea să adauge alte trei, denumite «virtuți teologice»: credința, speranța și caritatea –iubirea.
Se spune, de asemenea, că primele patru sunt considerate fundamentale deoarece restaurează în noi «normalitatea» sau autentica umanitate, pentru ca apoi să dezvolte celelalte trei care sunt daruri divine și care unesc partea umană cu partea divină.”
Însă, este bine să știm că în această gravură nu ni se subliniază necesitatea unei virtuți pur morale și nici cumpătarea contrară lăcomiei, ci mai degrabă necesitatea cumpătării în ARTA ALCHIMICĂ.
Există câteva comentarii interesante care susțin această idee:
„În antichitate, cumpătarea s-a identificat prin cuvântul soprhosyne, care în mod normal implica autocontrol sau castitate mai mult decât moderație, robustețea minții, autocunoaștere… În alte limbi nu există un singur cuvânt care să fie un echivalent simplu ─pentru soprhosyne─, însă uneori se traduce ca prudență, autocontrol, moderație sau cumpătare.
Deja în perioada carolingiană, cumpătarea purta o torță și vărsa apă cu un urcior… Prezența acestor atribute ne trimite la surse patristice, deoarece Julianus Pomerius –un sacerdot creștin în Galia secolului V– ne explică faptul că principala activitate a cumpătării constă în a stinge flăcările pasiunii: Ignem libidinosae voluptatis extinguit / Ea –cumpătarea– stinge focul plăcerii desfrânate.”
Descrierea personajelor:
În partea superioară, în stânga gravurii, este ușor să observăm un cuplu care se află pe o scenă într-un teatru cu public și orchestră. Aceștia sunt cei doi protagoniști ai istoriei și protagoniștii Marii Opere. În dreapta vedem două coloane: una pe care mai multe personaje o măsoară cu o grămadă de instrumente –echer, compas, fir cu plumb etc., etc.–, iar cealaltă coloană care, pe jumătate, este acoperită de norii unei nopți cu stele, cu un soare și o lună pe firmament. Acolo se face referire la macrocosmos –universul– iar Pământul reprezintă microcosmosul. Ambele cosmosuri corespund între ele deoarece ceea ce este sus este ca ceea ce este jos și viceversa, ceea ce este jos este ca ceea ce este sus. Totul este controlat de Soare și Lună, referință primordială la Arche-ul gnostic constituit din cele două substanțe primordiale –Sulf și Mercur. Iată motivul pentru care vedem doi bărbați încercând să măsoare universul și globul terestru, căci este necesar să știm că toate legile universului sunt conținute deopotrivă în ființa umană.
Aceste două coloane semnalează necesitatea de a fi create în interiorul nostru cu mare iscusință, adică, cu multă răbdare și având în vedere fundamentele operei alchimice. Ambele coloane semnalează în mod clar SULFUL și MERCURUL Filosofiei Secrete.
Foarte interesantă este piatra pe care este desenat un om și pe care un muncitor o măsoară cu un echer. Toți acești omuleți pe care îi vedem în această gravură reprezintă diversele părți ale FIINȚEI ajutându-ne în cristalizarea Pietrei noastre. În această muncă minuțioasă trebuie să ne menținem mereu în MODUL CORECT DE A SIMȚI, MODUL CORECT DE A GÂNDI și MODUL CORECT DE A ACȚIONA; aceasta este ceea ce reprezintă echerul.
Divina femeie care apare în centrul gravurii și are brodat pe veșmintele ei numele TEMPERANTIA –aluzie la cumpătare–, stă în picioare pe aripa unei mori de vânt –pentru a semnala că în această muncă intră în acțiune arta de a ști respira– și ține cu mâna ei dreaptă un căpăstru pus peste gura sa. Acesta din urmă ne indică necesitatea de a ne menține mereu moderat verbul, cuvântul. O însoțesc multe alte simboluri: un ceas pe cap, care semnalează timpurile și timpii muncii interioare. Ea poartă de asemenea două chei în mâna stângă, care alegorizează din nou Sulful și Mercurul înțelepților. Poartă de asemenea o carte lângă umărul drept. Această carte marchează regulile artei ermetice și aceasta este confirmat de o riglă care apare lângă ea. Lângă această riglă observăm o bază a unei coloane și o sferă. Baza coloanei ne indică faptul că avem nevoie să avem baze etice bune pentru a triumfa în scopul nostru. Iar minisfera ne amintește de haosul primordial seminal care trebuie să fie transformat și transmutat.
În partea inferioară dreaptă există un grup de discipoli –părți ale FIINȚEI noastre– studiind într-o carte în care este scris A, B, C, D…, ca un alfabet, semnificând probabil fundamentele artei alchimice. Puțin mai sus există două personaje care încearcă să vâneze o pasăre care este pe cupola unei biserici, unul cu un arc iar celălalt cu o pușcă și lângă ei două tunuri de război și muniție. Aceste tunuri reflectă marile lupte care avem nevoie să le susținem până ne atingem obiectivele. Toate acestea din urmă sunt pentru a ne arăta că trebuie să vânăm elementul volatil –Mercurul– în vreun fel, fie cu arcul –care fiind întins face referire la triunghi, care simbolizează cele trei forțe primare ale creației– fie cu ajutorul unei arme de foc –aluzivă la focul erotismului.
În cele din urmă, observăm o frază scrisă în latină:
«VIDENDVM, VT NEC VOLVPTATI DEDITI PRODIGI ET LVXVRIOSI APPAREAMVS, NEC AVARA TENACITATE SORDIDI AVT OBSCVRI EXISTAMVS».
Tradusă vrea să ne spună:
„TREBUIE SĂ VEDEM PENTRU CA NICI DEDAȚI VOLUPTĂȚII SĂ NU APĂREM DESTRĂBĂLAȚI ȘI DESFRÂNAȚI, NICI DIN AVARIȚIE MESCHINĂ SĂ EXISTĂM VREDNICI DE DISPREȚ SAU ÎN ÎNTUNERIC”.
Trebuie să avem grijă ca, dedicându-ne voluptății, să nu devenim risipitori și desfrânați, dar de asemenea ca, din cauza lăcomiei meschine, să nu trăim în mizerie și ignoranță. Arta ermetică are nevoie să fie practicată din iubire pentru divinitate, îndreptându-ne voluptatea spre sacru și evitând să lăcomim puteri materiale sau spirituale care să ne facă meschini.
Cititorii noștri trebuie să observe de asemenea că în această gravură, în partea centrală dreaptă a acesteia, se poate vedea alchimistul negociindu-și munca cu reprezentanți ai Legii. Unul dintre aceste personaje care pledează pentru alchimist în fața Marii Legi poartă la centură o pungă cu monede de aur. Fără îndoială că este vorba despre dharma care trebuie să fie utilizată pentru a nu fi opriți din mersul nostru.
Pe de altă parte, în partea centrală stânga vedem un fel de cor care cântă și în spatele acestuia se observă persoane care cântă la instrumente muzicale. Trebuie să știm că mulți autori de tratate ale ARS MAGNA relaționează munca Pietrei Filosofale cu muzica. De aceea pe multe basoreliefuri din multe catedrale gotice este ușor să observăm îngeri care cântă la vioară sau în atitudine de a cânta.
De asemenea, în partea inferioară stânga a gravurii se observă un bărbat care poartă în mâini niște FOALE. Acest instrument amintește de SUFLĂTORI, adjectiv care se folosea în Evul Mediu pentru a-i semnala pe alchimiști.
La rândul lor, alți doi alchimiști trasează planuri pe o masă, ceea ce ne dă de înțeles că avem nevoie să cunoaștem Drumul Esoteric și pentru aceasta avem nevoie de o rută pe care tratatele ne-o vor arăta treptat pentru a ajunge la țelul nostru.
Vă adaug acum câteva fraze pentru a reflecta la ele:
„Vrei să fii bogat? Atunci nu te strădui să-ți înmulțești bunurile ci să-ți micșorezi lăcomia.”
Epicur
„Cei ce râvnesc multe lucruri vor avea nevoie de multe altele.”
Horațiu
„Lăcomia de bogății i-a înrobit într-atât pe oameni încât pare că nu aceștia posedă bogățiile ci ei sunt posedați de ele.”
Pliniu cel Tânăr
„Lăcomia prinde și orbește toate puterile.”
Vicente Espinel
„Lăcomia aduce cu sine o voință hotărâtă de a face rău.”
Părintele Mariana
HIC ET NUNC.
─„Aici și acum.”─
KWEN KHAN KHU
