Preaiubiți prieteni și prietene!
Cu mare drag vă povestesc o anecdotă care cred că o să vă placă:
ANECDOTĂ CU V.M. SAMAEL AUN WEOR
Era anul 1977 când subsemnatul se afla în orașul Nogales, care aparține Statului Sonora. Acea misiune o împărtășeau cu mine alt instructor cu soția sa.
Mulțumită Tatălui, cel care scrie aceste rânduri am menținut tot timpul legătura telefonic cu Avatarul Vărsătorului. În acele zile deja aveam vești despre faptul că Venerabilul Maestru Samael începuse să se îmbolnăvească și boala sa devenea tot mai acută. Într-una din acele zile, subsemnatul l-a sunat pe Preamărit, pentru a conversa despre teme banale și am profitat de ocazie pentru a-l întreba:
─Maestre Samael, cum mai sunteți cu sănătatea?
─Păi, nu prea bine, frate, a răspuns Avatarul.
─Uite, Maestre, vreau să știți că de curând am avut o experiență astrală în care mi se arăta o sculptură de sticlă și în ea se găsea o acvilă ce devora un șarpe…
─Vai, vai, asta explică tot! Ei bine, nu încetez să simt dureri foarte puternice în stomacul meu, ca și cum mi l-ar străpunge cu un cuțit, a adăugat Venerabilul…
─Offf, Maestre, asta trebuie să fie foarte dureros!
─Cu siguranță, cu siguranță! Însă concluzia mea este că acea acvilă este Tatăl meu și acel șarpe sunt eu. Toate acestea îmi spun că Ființa mea Reală culege cei mai buni atomi ai corpului meu fizic și din corpurile mele interne pentru a-i lua cu El și asta vrea să spună că voi pierde acest corp fizic.
─Doamne, Maestre, asta ar fi pentru noi, pentru studențimea gnostică, o tragedie, ceva foarte cumplit!…
─Ei bine, așa stau lucrurile; trebuie să cooperez cu inevitabilul! a terminat spunând binecuvântatul Avatara…
Cu această informație, atât instructorul care era cu mine cât și persoana mea, subsemnatul, ne-am dus imediat în D.F. Mexican și am ajuns la Sediul Patriarhal –casa M. Samael.
Odată ajuns acolo, am avut ocazia de a mă apropia de camera în care se afla Gurul nostru în patul său. Era într-o stare foarte rea. De puțin timp revenise dintr-o vacanță pe care și-o luase într-un loc turistic din Mexic numit ISLA MUJERES.
Având în vedere că V.M. Samael se afla într-o stare de sănătate teribil de rea, deja mulți colegi încercaseră să i-o amelioreze fie cu ceai de cutare sau cutare plantă, fie cu infuzii x, x etc., etc., etc., și nimic nu părea să aibă efect. Văzându-l în asemenea stare, i-am cerut permisiunea Maestrului Samael pentru a-i face un masaj pe spate, cu care Avatarul a fost de acord.
Spre uimirea mea, când am vrut să îl masez pe spate, am descoperit o serie de cicatrice de lățimea unui deget de la mână. Erau cicatrici care se întindeau de sus în jos. Să masezi acel spate însemna să dai de acele ondulații ciudate. Erau cicatricile lăsate de tatăl fizic al Patriarhului nostru, din cauza loviturilor de bici pe care i le aplicase în copilărie. Chiar și așa, am făcut tot ce am putut, iar binecuvântatul Avatara mi-a mulțumit pentru acel masaj.
Curios în această situație atât de dură era că Maestrul Samael, în ciuda faptului că se găsea în astfel de circumstanțe, nu înceta să aibă bună dispoziție. La un moment dat mi-a trecut prin minte să-i amintesc de călătoria sa prin Venezuela în acele zile în care el mergea pe ici, pe colo, cu soția sa sacerdotesă. Mai concret, l-am întrebat:
─Maestre, când dumneavoastră ați fost în Venezuela, ați auzit de un cântec numit BARLOVENTO care în mod normal îl cântă cei de culoare?
─Clar că-mi amintesc! a accentuat Maestrul Samael, și, culmea culmilor, a început să-mi cânte acel cântec și îl știa pe de rost, absolut tot din memorie…! Persoana mea era uimită…
Stimați cititori, vă adaug cântecul pe care l-a recitat Maestrul Samael pentru subsemnatul. Iată aici textul:
Barlovento, Barlovento,
Tierra ardiente y del tambor.
Tierra de las fulías y negras finas,
Que se van de fiesta con sus cinturas prietas,
Al son de la curbeta
Y el taki taki de la mina,
Al son de la curbeta
Y el taki taki de la mina.
Sabroso que mueve el cuerpo
La barloventeña cuando camina,
Sabroso que suena el taki,
Taki, taki, taki, sobre la mina.
Que vengan los conuqueros,
Para el baile de San Juan.
Que vengan los conuqueros,
Para el baile de San Juan.
Que la mina está templada
Para bailar el kiti kita,
Tiki taki taki tikita
El kiti kita,
Tiki taki taki tikita
─Vai, vai, Maestre, este incredibilă memoria dumneavoastră!
Atunci Maestrul confirmă:
─Știi ceva? Eu mersesem pe acolo, prin Maracaibo. În acele vremuri exista un trenuleț care trecea printr-o zonă ce o numeau piața Baralt. Încă trebuie să mai existe șinele pe solul acelui loc. ─Ceea ce este adevărat, dragă cititorule─ și adăugă: În acel oraș era o căldură infernală! Îmi amintesc perfect că până și asfaltul se afunda, și când cineva mergea, își lăsa amprenta pantofilor pe el, îmi amintesc perfect!
În timp ce Venerabilul povestea acele călătorii, subsemnatului i se punea un nod în gât, nu puteam să o evit, stimate cititorule. Imediat după aceea, pentru a scurta acele trăiri triste ale iubitului nostru Maestru, am optat pentru a-i face o glumă. Persoana mea se afla în picioare în apropierea unei ferestre a camerei Patriarhului. De la ea se putea vedea strada care trecea prin fața casei Binecuvântatului. Apoi i-am spus Venerabilului:
─Uite, Maestre, ceea ce dumneavoastră trebuie să faceți este să vă ridicați din pat, să veniți la fereastră și să vorbiți unei mulțimi de gnostici, pe care am adunat-o înainte acolo, pe stradă, în fața casei dumneavoastră, și să le spuneți: „Fraților, a venit momentul ca voi să știți cine sunt eu cu adevărat! Nu sunt Samael, priviți cine sunt cu adevărat…” Atunci dumneavoastră v-ați da jos o mască pe care v-am fi confecționat-o cu forma chipului dumneavoastră actual și le-ați spune tuturor: „Sunt Adolf Hitler!”, și ridicați mâna dreaptă și îi salutați: „Heil Hitler, Heil Hitler, Heil Hitler…!” Ce ziceți, Maestre?
Venerabilul, care urmărise foarte atent cuvintele mele cu ochii larg deschiși, exclamă:
─WOW! Și toată lumea ar lua-o la fugă! Nu ar mai rămâne nimeni, nimeni, nimeni; toți ar fugi îngroziți! în timp ce râdea…
Dacă vă povestesc toate aceste lucruri, prieteni și prietene, este pentru ca să avem o viziune completă despre un gigant spiritual pe care l-am avut printre noi, că ȘTIA SĂ AIBĂ o atitudine adecvată în orice moment. Când dicta doctrina era FOARTE SERIOS, însă în viața de zi cu zi era o persoană prietenoasă, plină de umor, simpatică etc., etc., etc.
Am terminat acele momente, pentru că atunci Dr. L. urca scările care dădeau spre camera iubitului nostru Maestru, aducând în mână seringa, care urma să-i injecteze MORFINĂ corpului Avatarului, pentru a-i atenua durerea care îl chinuia în mijlocul acelei crize îngrozitoare…
Permiteți-mi acum să vă las câteva fraze potrivite pentru a însoți această anecdotă, să vedem:
„Poți să surâzi și să zâmbești mereu și tot un ghinionist să fii.”
Shakespeare
„Suferă cu răbdare pentru Dumnezeu sărăcie, boală, muncă și insulte și vei fi răsplătit.”
Sfânta Tereza
„Căutăm să fim în fericire, dar ne regăsim doar în suferință.”
Henry Bataille
„Suferim mai mult pe măsură ce iubim mai mult. Suma durerilor posibile pentru fiecare suflet este proporțională cu gradul său de perfecțiune.”
Amiel
„Suferă adversitatea, astfel încât să te poți modera în fericire.”
Proverb castilian
„MULTE CUVINTE NU INDICĂ MULTĂ ÎNȚELEPCIUNE.”
Thales din Milet
KWEN KHAN KHU
