Meditația se poate defini ca știință, ca artă sau ca disciplină, și chiar ca și tehnică. Așadar putem vorbi despre o știință a meditației pentru că este o știință, are proprii parametri științifici care sunt demonstrabili. Se poate vorbi despre o artă pentru că a ști medita este propriu unui artist din domeniul relaxării și al tăcerii minții. Se poate spune că este o tehnică pentru că trebuie să se învețe tehnica meditației, și se poate concepe deopotrivă drept o disciplină pentru că, pentru a ajunge să fii un atlet al meditației, este nevoie de o disciplină esoterică.
Ca și tehnică, în cadrul meditației este nevoie să se cunoască anumiți pași. Ca știință trebuie să o studiem în relație cu obiectivele sale. Ca disciplină, face parte din drumul yoghinului și din drumul fachirului gnostic. Atunci, pe această bază putem spune că meditația constituie o mare parte din esența adevăratei munci interioare. Fără meditație se dovedește imposibil să se facă un studiu serios asupra muncii noastre psihologice, vorbind în termeni gnostici. Fără meditație nu putem ajunge să calibrăm avansul nostru către Ființă.