Mult apreciați cititori/cititoare,
Apelez la scriere pentru a vă trimite câteva comentarii despre prezenta gravură intitulată…
…FORTITVD
Această gravură aparține de asemenea pictorului Pieter Brueghel cel Bătrân și titlul său semnifică „TĂRIE”.
Vă trimit, în primul rând, câteva comentarii:
„Tăria, ca una dintre virtuțile cardinale, a fost obiect de reflecție pentru gânditori din antichitate când s-au pus bazele acestui concept. Această virtute constă din importante antecedente vizuale, atât mitologice –eroul Hercule– cât și biblice –Samson. […]
Această virtute nu s-a manifestat vizual în antichitate sub formă de alegorie, ci a rămas identificată cu faimosul erou Heracles/Hercule, care reprezenta din plin toate aceste calități și funcții pe care gânditorii le atribuie respectivei virtuți –curaj, constanță…
În Evul Mediu, imaginea războinicului îmbrăcat cu zale, coif, scut, lance și spadă a fost cea mai recurentă pentru a vizualiza tăria.
În secolul XIII a continuat tendința de a reprezenta tăria printr-o imagine războinică, cum întâlnim în diversele ediții ale Speculum Virginum sau în catedralele gotice franceze. Atât în Notre Dame de Paris cât și în Amiens și Chartres, tăria se reprezintă prin curaj, o femeie –prin veșmintele lungi– înarmată cu lance și scut pentru a îndura dificultățile cu spirit de neclintit. Tăria reprezentată în reliefurile catedralelor gotice franceze, pe lângă a prezenta tipicul aspect războinic, susține un scut care are ca deviză un leu. Aceasta se repetă și în catedrala din Reims […]. Prezența leului lângă această virtute nu este surprinzătoare având în vedere antecedentele vizuale bazate pe Heracles/Hercule și în special pe prima din muncile sale, leul din Nemea.
În ciuda faptului că imaginea tăriei oferă o continuitate clară de-a lungul Evului Mediu, începând din secolul XIV apare un nou atribut. Pe o boltă din Santa Maria Novella ─Nardo di Cione și Giovanni del Biondo, 1355-1360, Florența─ găsim tăria cu tradiționalul cap de leu ca și coif și cu o coloană. […] Coloana este emblemă a constanței sale, reprezentare a forței deoarece aceasta este pentru un edificiu ceea ce forța este pentru om.
În acest caz, gravura lui Pieter Brueghel reprezintă tăria ca o femeie cu aripi de înger, susținând o coloană cu mâna sa dreaptă și cu mâna sa stângă ținând o bestie pe care o are supusă sub picioarele ei. Pe capul ei are o nicovală. În centrul gravurii se găsește o fortăreață medievală cu patru turnuri, protejată de un zid de apărare și înconjurată de un canal cu apă. În afara fortăreței, în cele patru puncte cardinale, scene de bătălie feroce între războinici și forme animalice grotești care fără îndoială reprezintă defecte umane. Istoricii comentează că la jumătatea secolului XV a apărut un nou tip de virtuți simbolice încărcate de atribute iconologice dificil de descifrat. Originea acestei iconografii a fost situată de către Male în Franța, însă studii ulterioare au demonstrat că în ciuda sursei primare necunoscute care a format-o, ar fi apărut în mediul francez și flamand, ajungând în Castilia prin circulația manuscriselor iluminate. Este foarte probabil ca aceste simboluri, dificil de descifrat, să aparțină limbajului alchimiștilor.”
Textul în latină care însoțește gravura spune astfel: ANIMVM VINCERE, IRACVNDIAM COHIBERE CAETERAQ[UE] VITIA ET AFFECTVS COHIBERE VERA FORTITVDO EST.
Traducerea frazei latine: „Învingerea orgoliului, înfrânarea mâniei și înfrânarea celorlalte vicii și patimi este adevărata tărie”.
Ne regăsim, dragi prieteni/e, cu reprezentarea foarte clară a virtuții care reprezintă TĂRIA. Acea virtute apare în noi cu cât ne apropiem mai mult de FIINȚĂ. De aceea se spune: FIINȚA poate totul –este OMNIPOTENTĂ.
Fără îndoială că tăria este strâns legată cu CASTITATEA. De aceea, cu cât putem ajunge să fim mai caști cu atât mai mare va fi tăria noastră în fața diverselor vicisitudini ale existenței noastre.
Această virtute, ca multe altele, o vedem reprezentată într-o femeie –căci virtuțile sunt pietrele prețioase ale Divinei noastre Mame. Acea femeie apare înaripată, purtând în mâna ei dreaptă o coloană și cu stânga o vedem supunând o bestie aberantă –simbol al unuia din multele agregate psihologice pe care le purtăm în interior.
Este interesant să vedem deasupra capului acelei femei o nicovală, care reprezintă capacitatea pe care o are tăria de a suporta toate greutățile fizice și morale care pot amenința viața noastră materială sau psihică.
Este incontestabil că această virtute ne permite să ne menținem fermi ca și coloana unui templu, motiv pentru care această femeie susține una cu mâna sa dreaptă. Însuși Maestrul Samael ne comentează în mai multe dintre operele sale că cuvântul virtute are o rădăcină care îl relaționează cu virilitatea, acea rădăcină este vir și aceasta ne amintește de virtuțile pe care trebuie să le obținem.
Din acest motiv am subliniat înainte că virtutea tăriei este foarte relaționată cu transmutarea secrețiilor noastre sexuale, adică cu castitatea noastră. În mod normal, persoanele slabe, sexual vorbind, nu sunt tari în nimic…
Este curios că, în același mod, arhitectonic vorbind, atunci când se construiește un edificiu care servește pentru a ne apăra din punct de vedere militar de dușmanii noștri îl numim atunci fortăreață. Acesta este cazul gravurii noastre, căci în partea centrală a acesteia putem observa, efectiv, o fortăreață militară cu cele patru turnuri ale sale îndreptate în cele patru puncte cardinale. Acea fortăreață este viața noastră spirituală, pe care trebuie să o protejăm mai presus de toate împotriva constantelor atacuri ale celor zece mii de agregate ale noastre. Aceasta este semnificația cruntelor bătălii pe care le observăm că se duc în împrejurimile respectivei fortărețe. Acea fortăreață –să se observe bine– are ape care o înconjoară pentru a împiedica dușmanii FIINȚEI să se apropie de ea. Acestea sunt apele mercuriale, care sunt baza muncii noastre interioare.
Este interesant să afirmăm că în aceste lupte vedem armate luptând împotriva unor forme animalice grotești și aceasta ne amintește de diversele părți autonome și autoconștiente care constituie Ființa noastră Reală atacând multiplicitatea Egoului animalic pluralizat.
Sus, în fundalul gravurii, se observă o mare –marea filosofilor alchimiști– și o barcă cu pânze reprezentativă a călătoriei alchimice pe care o realizează devotul alchimist.
Nu este necesar să comentăm că a căuta identitatea noastră divină implică foarte multe bătălii și pentru a le îndura cu toată greutatea pe care o implică vom avea nevoie mereu de acea magnanimă virtute pe care o numim TĂRIE.
Fraza latină ne subliniază nevoia pe care o avem de această minunată virtute pentru a nu ne descuraja în năzuințele noastre și a nu decădea în stările noastre sufletești, atât de necesare pentru a ne menține fermi pe Drumul Secret.
Să adăugăm acum câteva fraze care, cu elocvență, sunt relaționate cu toate cele spuse mai sus:
„Există suferințe în care nu găsim consolare în nimeni și în care o inimă puternică poate apela doar la propria sa tărie.”
Schiller
„Tăria crește proporțional cu greutatea.”
Thomas
„Nimic nu este atât de dificil încât să nu se poată obține cu tărie.”
Iulius Cezar
„Adevărata tărie este aceea care ne face inflexibili ori de câte ori este vorba de virtute.”
Plutarh
„Nu a putea mult, ci a îndura mult, este adevărata tărie.”
Antonio López de Vega
Kwen Khan Khu
