În practică am putut verifica faptul că atât şcolile materialiste, cât şi şcolile spiritualiste, sunt complet îmbuteliate în Dogma Evoluţiei.
Părerile moderne asupra originii omului şi evoluţia sa trecută sunt, în fond, pure sofisticări ieftine, nu rezistă la un studiu critic profund.
În ciuda tuturor teoriilor lui Darwin, acceptate ca un articol de credinţă oarbă de Karl Marx şi de Materialismul său Dialectic mult trâmbiţat, oamenii de ştiinţă moderni nu ştiu nimic despre originea omului, nu au verificat nimic, nu au experimentat nimic în formă directă şi le lipsesc probele specifice concrete, exacte, asupra evoluţiei umane.
Din contră, dacă luăm umanitatea istorică, adică aceea din ultimii douăzeci sau treizeci de mii de ani înaintea lui Iisus Cristos, găsim probe exacte, semne inconfundabile ale unui tip superior de om, de neînţeles pentru oamenii moderni, şi a cărui prezenţă poate fi demonstrată prin multiple mărturii, vechi hieroglife, străvechi piramide, monoliţi exotici, misterioase papirusuri şi diverse monumente antice.
Cât despre omul preistoric, acele stranii creaturi cu aspect atât de asemănător cu animalul intelectual şi totuşi atât de distincte, atât de diferite, atât de misterioase şi ale căror oase ilustre se găsesc ascunse adânc uneori în zăcăminte arhaice din perioada glaciară sau preglaciară, oamenii de ştiinţă moderni nu ştiu nimic exact şi din experienţă directă.
Ştiinţa Gnostică învaţă că animalul raţional, aşa cum îl cunoaştem, nu este o fiinţă perfectă, nu este încă om în sensul complet al cuvântului; natura îl dezvoltă până la un anumit punct şi apoi îl abandonează, lăsându-i completă libertate pentru a-şi urmări dezvoltarea ori pentru a-şi pierde toate posibilităţile şi a degenera.
Legile Evoluţiei şi ale Involuţiei sunt axa mecanică a întregii naturi şi nu au nimic de-a face cu Autorealizarea Intimă a Fiinţei.
În interiorul animalului intelectual există teribile posibilităţi care se pot dezvolta sau pierde, nu este lege ca acestea să se dezvolte. Mecanica evolutivă nu poate să le dezvolte. Dezvoltarea unor asemenea posibilităţi latente este posibilă numai în condiţii bine definite, iar acest lucru cere teribile supraeforturi individuale şi un ajutor eficient din partea acelor Maeştri care au făcut deja această muncă în trecut.
Cine vrea să-şi dezvolte toate posibilităţile latente pentru a se transforma în om, trebuie să intre pe Drumul Revoluţiei Conştiinţei.
Animalul intelectual este bobul, sămânţa; din această sămânţă se poate naşte arborele vieţii, omul adevărat, acel „om” pe care îl căuta Diogene pe străzile din Atena cu lampa aprinsă în mijlocul zilei şi pe care, din păcate, nu l-a putut găsi.
Nu este lege ca acest bob, ca această sămânţă atât de specială, să se poată dezvolta; normal, natural este ca aceasta să se piardă.
Omul adevărat este tot atât de diferit de animalul intelectual ca şi fulgerul de nori. Dacă bobul nu moare, sămânţa nu încolţeşte; este necesar, este urgent să moară Egoul, Eul, „eul însumi”, pentru a se naşte omul.
Profesorii şi profesoarele din şcoli, colegii şi universităţi, trebuie să-şi înveţe elevii drumul Eticii Revoluţionare; numai astfel este posibil să se dobândească moartea Egoului.
Subliniind, putem afirma că Revoluţia Conştiinţei nu numai că este rară în această lume, ci că aceasta devine tot mai rară şi mai rară.
Revoluţia Conştiinţei are Trei Factori perfect definiţi: Primul, a Muri; al Doilea, a te Naşte; al Treilea, Sacrificiul pentru Umanitate. Ordinea factorilor nu alterează rezultatul.
A Muri este o chestiune de Etică Revoluţionară şi de dizolvare a Eului Psihologic.
A te Naşte este o chestiune de transmutare sexuală; această temă corespunde sexologiei transcendentale; cine doreşte să studieze această temă trebuie să ne scrie şi să studieze cărţile noastre gnostice.
Sacrificiul pentru umanitate înseamnă caritate universală conştientă.
Dacă noi nu dorim Revoluţia Conştiinţei, dacă nu facem teribile supraeforturi pentru a dezvolta aceste posibilităţi latente care ne conduc la Autorealizarea Intimă, este clar că respectivele posibilităţi nu se vor dezvolta niciodată.
Sunt foarte rari aceia care se autorealizează, aceia care se salvează şi în acest lucru nu există nicio nedreptate. De ce ar trebui să aibă bietul animal intelectual ceea ce nu doreşte?
Este necesară o schimbare radicală, totală şi definitivă, dar nu toate fiinţele vor această schimbare, nu o doresc, nu o cunosc; li se spune dar nu o înţeleg, nu o pricep, nu îi interesează. De ce ar trebui să li se dea cu forţa ceea ce nu-şi doresc?
Adevărul este că, înainte ca individul să obţină noi facultăţi sau noi puteri pe care nici pe departe nu le cunoaşte şi pe care încă nu le posedă, trebuie să obţină facultăţi şi puteri pe care în mod eronat crede că le are dar, în realitate, nu le are.
Educație fundamentală –Capitolul 33– „Evoluție, involuție, revoluție”
Samael Aun Weor
