Queridos amigos/as:
Gravura de față este rodul colaborării a trei artiști: savantul Joris Hoefnagel ─poet, muzician și pictor flamand, 1542-1600─, pictorul german Hans Von Aachen ─1552-1615─ și gravorul Aegidius Sadeler al II-lea ─gravor flamand supranumit „Phoenixul gravurii”, 1568-1629.
Cei trei au conceput o serie de gravuri pentru a înfățișa teme din viața lui Isus Cristos, intitulată Nicomaxia Vitae. Gravura pe care o trimit este coperta. Este posibil ca proiectul să nu fi fost finalizat. Acesta este desenul cunoscut din acea serie.
Prin urmare, titlul acestei gravuri este…
…NICOMAXIA VITAE
Titlul acestei gravuri este în realitate scris în greaca veche. În latină ar fi scris nicomachia, care în română ar fi ajuns nicomahie.
Este cert că acest cuvânt ca substantiv nu există, dar apare foarte rar ca adjectiv și se referă la lucrarea lui Aristotel Etica către Nicomachus. Nicomachus este un om al cărui nume înseamnă ‘învingător în luptă’. Dar pare ciudat într-un titlu care ar fi ceva de genul „etica nicomahică a vieții”.
Cuvântul nicomachia, repetăm, nu se regăsește nicăieri, dar este clar compus din nicos, care înseamnă ‘victorie’, ‘învingător’, și machia, care este ‘război, bătălie’. Ar putea fi tradus prin ‘victorie în luptă’ sau ‘lupta victorioasă’. Vitae este în latină și înseamnă ‘a vieții’.
Prin urmare, nicomachia vitae s-ar putea traduce ca ‘bătălia victorioasă a vieții’, ceea ce îi dă un sens mai logic decât o altă traducere posibilă.
În partea de sus vedem cuvântul TETRAGRÁMMATON în ebraică.
În stânga jos, pe două tăblițe, există o frază care spune:
Diliges Dominum Deum tuum ex toto Corde tuo
Et proximum tuum sicut te ipsum Exodi XX
Traducerea este: ‘Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți’ ─ Exodul XX.
În realitate aceste fraze sunt preluate din Matei 22: 37-39, iar în ele Isus sintetizează toate poruncile mozaice exprimate tocmai în Exodul XX.
Pe piatra din dreapta există, de asemenea, un amestec de latină și greacă. Apar două grupuri de litere pe două niveluri:
În stânga se citește Ω și mai jos IHS, în dreapta Ω și mai jos ΧPΣ.
- Omega este o exclamație „O!”.
- IHS este versiunea latinizată a trigramei care sintetizează numele lui Isus în greacă. Inițial a fost IHΣ, prima, a doua și ultima literă din numele grecesc al lui Isus ─H-ul în greaca veche era un E lung─, dar în latină a fost redat în cele din urmă ca un H. În orice caz înseamnă ‘Isus’.
- ΧPΣ este în greacă; este prima, a doua și ultima literă din numele Christós ─literele ji, rho și sigma.
În practică, această îmbinare înseamnă: „O, Isuse! O, Cristoase!”.
Jos în centru: POSSIDETE ANIMAS VESTRAS, ‘Posedați-vă sufletele’.
Mai jos sunt referințe la data de 1589 și la autori.
Cele patru cuvinte: LAPSVS EGRESSVS GRATIA INGRESSVS le-aș traduce prin ‘cădere, ieșire, grație, intrare’. Cred că aceasta trebuie să fie ordinea corectă în care trebuie citite, deoarece arată ca un ceas și se începe de sus spre dreapta.
Lângă LAPSVS este un citat din Iov 7:
Militia est vita hominis super terram, et sicut dies mercenarii dies eius.
Traducerea literală ar fi: ‘Viața omului pe pământ este [ca] serviciul militar, iar zilele lui sunt ca cele ale unui mercenar’ ─ Iov 7.
Lângă EGRESSVS este un alt citat din Iov 14:
Constituisti Illis terminos
Qui praeteriri non poterunt.
‘Le-ai stabilit limite pe care ei nu le pot depăși.’
Lângă GRATIA, un alt citat din Iov 14:
Qius [Quis] potest facere mundum ex immundo conceptum semine? Nonne tu qui solus es?
Înseamnă: ‘Cine poate face curat ceea ce s-a născut dintr-o sămânță necurată? Oare nu tu care ești singurul?’ ─Iov 14: 4.
În cele din urmă, alături de INGRESSVS există un alt citat din Iov 14:
Homo quasi flos ingreditur et conteritur et fugit velut vmbra
Et nunquam in eodem statu permanet. Job 14.
‘Omul răsare ca o floare și este zdrobit și fuge ca o umbră, și nu rămâne niciodată în aceeași stare’ ─Job 14: 2.
În partea de jos a gravurii se află aceste fraze:
Spectator, has fortasse parcas autumas, Ereboque, Nocteque genitas, quas Iuppiter veretur ipse. Falleris ista unius nutu ab Dei.
Omnia potentis. esse Vitae originem.
Progressum et exitum volunt.
Vitamque, si spectetur ad legem Dei,
Laboriosam, et anxiam:
Sed Christi amore percitam sentiscere,
Qua post fruetur, gloriam.
Instetque pestem extinguere:
Sistatur ut animus Deo sui compos, Fortis ferendo vincere.
‘Privitorule, poate crezi că aceste Parce, născute din Erebus și Noapte, sunt aceleași de care însuși Jupiter se teme. Te înșeli.
Toate aceste lucruri, prin voința unicului Dumnezeu puternic, vor să fie originea, desfășurarea și sfârșitul vieții. Și [vor] ca, dacă cineva se întoarce la legea lui Dumnezeu, viața [să fie] trudnică și grea, dar animată de iubirea lui Cristos, [astfel] încât să înceapă să perceapă că mai apoi se va bucura de glorie.
Aici vezi cât de mult distruge moartea și cât de mult harul lucrează pentru a stinge ciuma:
Să fie oprită pentru ca sufletul care îl are pe Dumnezeul său avansând cu putere [să poată] birui’.
Ce sunt toate acestea, prietene cititor?
Această gravură ne înfățișează cele trei Parce țesătoare ale destinului nostru. Am fost aduși de pe firmament de către însuși TETRAGRÁMMATON sau IEHOVA al oștirilor. De aceea apare un Heruvim reprezentând această venire la viață cu numele lui Dumnezeu deasupra capului său.
În partea stângă este un alt Heruvim reprezentând VIAȚA, iar în partea dreaptă o creatură cu un craniu în loc de cap. Acestea sunt cele două laturi ale existenței.
Heruvimul din stânga are în una dintre mâini o ramură de laur, care semnifică triumful, iar în cealaltă ține un potir cu care toarnă vin peste un foc pe care îl susțin Parcele. Acesta este focul vieții trecătoare.
În partea dreaptă, creatura care reprezintă moartea ține în mâna stângă o ramură de măr, care face aluzie la sexualitate, iar cu cealaltă mână aruncă o săgeată către una dintre Parce. Aceasta este săgeata sexualității desfrânate care a atins-o deja pe una dintre Parce în gât.
Din acest motiv, lângă Parca din partea stângă se află o lampă aprinsă care marchează începutul vieții, în timp ce în partea dreaptă, lângă cealaltă Parcă, apare o lampă stinsă, iar fața acelei Parce se vede îmbătrânită. Acesta este începutul bătrâneții noastre.
Între două sfeșnice mici putem vedea un miel, reprezentativ al forțelor cristice, dar legat, ca și cum ar fi gata să fie sacrificat. Acest miel este Cristosul nostru intim, care se jertfește pentru noi în ciuda greșelilor și imprudențelor noastre. Din acest motiv, alături de el are inscripția: „POSEDAȚI-VĂ SUFLETELE”, ceea ce, cu alte cuvinte, înseamnă: „CĂUTAȚI-L PE CRISTOSUL VOSTRU INTIM pentru a da sens vieții voastre”.
Parca din dreapta, care are chipul marcat de bătrânețe, ține în una dintre mâini o cruce, simbol etern al continuității vieții.
Titlul gravurii noastre ne invită să luptăm pentru viața noastră, să luptăm pentru Cristosul nostru, iar cuvintele în latină, traduse, ne arată că totul este, în realitate, o absolută deșertăciune…
Să observăm că multe dintre aceste fraze în latină și de caracter biblic fac referire la Iov și la suferințele sale, atunci când Dumnezeu i-a pus la încercare fidelitatea față de poruncile sale.
Vă ofer acum câteva fraze pentru reflecția voastră:
„Spiritul este alcătuit dintr-o treime instinct, o treime memorie și ultima treime voință.”
C. Dossi
„Este mai ușor să judeci inteligența unui om după întrebările sale decât după răspunsurile sale.”
Ducele de Lewis
„Cu istețimea se întâmplă contrariul a ceea ce se întâmplă cu banii: cu cât ai mai puțină, cu atât ești mai mulțumit.”
P. Masson
„Nu a existat niciodată un mare spirit fără un strop de nebunie.”
Seneca
„Istețimea ține uneori loc de geniu; este ca apa care ne oferă o mare adâncime, reflectându-ne imensitatea firmamentului.”
Balmes
DE PROFUNDIS.
─‘Din adâncuri.’─
