Mult iubiți prieteni și prietene,
Îmi face plăcere să vă trimit această ilustrație care a fost botezată cu numele de…
…ARBORELE LUMINII ȘI AL ÎNTUNERICULUI
În primul rând, dragi cititori, trebuie să spunem că această ilustrație apare în cartea intitulată Studium Universale, scrisă de Valentin Weigel, care a fost un filosof, scriitor, mistic german din Saxonia și, după unii, un precursor al Teosofiei. Aceasta s-a întâmplat între anii 1533 și 1588. Titlul complet al primei ediții a cărții, din anul 1618, este Studium Universale, das ist, alles dasjenige, so von Anfang des Welt biss an das Ende je gelebet, gescrieben, gelesen, order gelernet werden möchte.
Traducere: ‘Studium Universale, aceasta este tot ceea ce se dorește de la începutul lumii până la sfârșit să fie trăit, scris, citit sau învățat’.
În fața ochilor noștri vedem clar o mână care este întinsă din cer pentru a străpunge norii și a ne indica spre un copac care se bifurcă. Aceasta este mâna Theomegalogosului. Arborele din stânga este un măr, cel din dreapta pare a fi un smochin. Mărul a fost, alegoric, de secole, un simbol al arborelui cunoașterii binelui și răului ─sexualitatea. Este asociat cu căderea angelică și, aici, în Gnoză, reprezintă sexualitatea dusă până la fornicație cu pierderea licorii noastre seminale.
Tradiția biblică ne spune că ADAM ȘI EVA, după izgonirea lor din paradis, au descoperit că erau goi și și-au acoperit sexualitatea cu frunzele unui smochin. Este curios că smochinul este Elementalul care aplică karma fornicatorilor, după cum ne spune V.M. Samael.
Între ambii copaci apreciem un număr nesfârșit de stele în jurul unui mare soare. Acele stele sunt Monadele care urmează să vină pe pământ, iar soarele reprezintă dinastiile solare care veghează asupra dezvoltării creației.
Sub soarele menționat, acolo unde se termină soarele, observăm o jumătate de sferă reprezentativă a lumii pământești sau a locului raselor umane. Acolo, în centrul acelei jumătăți de sferă, se poate întrezări Steaua lui David sau Pecetea lui Solomon, deoarece în regnul uman este locul în care putem obține triumful în Marea Operă alchimică, simbolizată întotdeauna de cele două triunghiuri încrucișate.
Apoi sunt două sfere mari și fiecare împărtășește niște rădăcini. Sfera care conține rădăcinile arborelui cunoașterii binelui și răului ne arată aceste rădăcini curate și pline de radiații luminoase.
Cealaltă sferă, care conține rădăcinile smochinului, sunt răsucite și înconjurate de un întuneric imens. Acesta este destinul sterilității divine, absența valorilor divine, lipsa forțelor sufletești etc., etc., etc.
Foarte curioase sunt brațele care, fie culeg mere, fie iau frunze din smochin. În total sunt șase brațe, toate acestea ne amintesc de Arcanul 6 al Kabalei: Indecizia. Să ne amintim că avem liberul arbitru de a alege calea sfințeniei sau cealaltă cale a pierzaniei.
Între ambele sfere care conțin rădăcinile celor doi arbori menționați, putem vedea mulți ochi. Acei ochi evidențiază prezența lui Dumnezeu, care vede totul și simte totul, atât lucrurile abominabile, cât și cele inefabile.
Vă dau acum câteva fraze pentru a intra în reflecție:
„Dacă nu este o virtute castitatea, este, totuși, cu siguranță o forță.”
Jules Renard
„O clipă de clemență nu diminuează în niciun fel severitatea îndatoririi pe care trebuie să o îndeplinim”.
Moliere
„Adevărata clemență este în mod natural spontană, cade ca ploaia dulce pe Mama Pământ”.
Shakespeare
„Clemența face parte din justiție”.
J. Joubert
FAC, QUOD FACIENDUM EST.
─‘ Fă ceea ce trebuie făcut.’─
KWEN KHAN KHU
