„Considera cuid, cui et qvo” (Consideră ce [spui], cui [îi spui] și unde [te afli])

Mult prieteni și prietene,

Cu multă bucurie vă trimit cu această ocazie următoarea gravură, care poartă titlul…

…CONSIDERA, CUID, CUI ET QVO
─‘Consideră ce [spui], cui [îi spui] și unde [te afli]’─

Gravura de față face parte dintr-o vastă și celebră serie de desene realizate pentru cartea Thesaurus Philopoliticus (1623). Este vorba despre mai mult de opt sute de reprezentări ale unor peisaje urbane, cărora poetul german Daniel Meisner (1585–1625) și editorul Eberhard Kieser (1583–1631) le-au adăugat un mesaj și o imagine simbolică.

Titlul, așa cum am spus deja, este: CONSIDERA, QUID, CUI ET QUO, ‘Consideră ce [spui], cui [îi spui] și unde [te afli]’.

Textul în latină de la baza desenului spune: Perpendit sapiens, loquitur, bene, multa priusquam, quid dicat, cui, quo tempore, quove loco, ‘Omul înțelept cântărește cu grijă multe lucruri înainte de a vorbi: ce spune, cui, când și în ce loc’.

Dragi cititori, această gravură ne subliniază necesitatea urgentă de a veghea asupra folosirii VERBULUI nostru, așa cum ne-a indicat de mii de ori Patriarhul nostru: Samael Aun Weor.

Am mai spus-o și înainte și o reiterăm: VERBUL ȘI SEXUL SUNT DOI POLI AI ACELUIAȘI PARCURS. Cei care nu au avut niciodată grijă de modul în care folosesc cuvântul, mai devreme sau mai târziu involuează, căci Domnul Perfecțiunilor nu se va manifesta niciodată printr-un gât putred sau plin de impurități.

În imaginea gravurii noastre putem observa trei persoane pe punctul de a iniția un dialog la periferia unui oraș sau a unei așezări.

Să ne amintim de cuvintele apostolului Iacov: „Priviți și corăbiile, deși sunt atât de mari și purtate de vânturi puternice, sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, acolo unde voiește cel ce le conduce”. Totuși, de ce nu suntem capabili să controlăm acel mic mușchi pe care îl numim LIMBĂ?

De asemenea, nu putem trece cu vederea, în aceste rânduri, acele afirmații referitoare la incendiile pe care le pot declanșa unele cuvinte sau discursuri. Este suficient să ne amintim de domnul Adolf Hitler și de hecatomba pe care a fost capabil să o creeze, nu doar în Germania, ci și în întreaga Europă, pur și simplu prin discursurile sale pline de ură.

În contrast, noi cunoaștem existența LIMBII DIVINE, care este vorbită între Adepți în lumile superioare ale Conștiinței. Prin această limbă sacră am putea calma vulcani distrugători, opri furtuni, liniști uragane etc., etc., etc., cu condiția să fi dus o viață separată de fornicație.

Marele Inițiat Socrate a subliniat întotdeauna: „Atunci când spui ceva, asigură-te că este adevărat, util și bun pentru toți”.

V.M. Aberamentho a devenit cunoscut pentru faptul că a folosit cuvântul pentru a înfăptui învierea lui LAZĂR; acea expresie a fost: TALITA CUMI. Acest fapt a rămas în istorie. Să ne amintim, de asemenea, de marele legiuitor MOISE, care a separat apele Mării Roșii pentru a permite scăparea poporului de Inițiați care îl urma și care fugea din calea hoardelor unui faraon.

Însuși Gurul nostru ne-a oferit mii de mantre pentru a ne pune în legătură cu Elementalii naturii și cu Geniile elementelor ─apă, foc, aer și pământ. Întreaga natură este impregnată de sunete, unele perceptibile, altele imperceptibile; totul este învăluit de vibrațiile SUNETULUI UNIVERSAL…

V.M. Fulcanelli ne spune în opera sa LĂCAȘURILE FILOSOFALE următoarele:

„Acest cuvânt al lui Dumnezeu, care este Verbum demissum al lui Trevisano și cuvântul pierdut al masonilor medievali, desemnează secretul material al operei, a cărui revelare constituie darul lui Dumnezeu și asupra cărui natură, nume comun sau întrebuințare, toți filosofii păstrează o tăcere impenetrabilă.”

Prin cuvintele Adeptului Fulcanelli ni se subliniază necesitatea de a lupta pentru a încarna, într-o zi, „darul lui Dumnezeu”, adică cuvântul sacru ce provine de la însăși FIINȚA.

Adaug, răbdători cititori, cuvintele binecuvântatului nostru Patriarh Samael Aun Weor, să vedem:

„Cuvântul vostru trebuie să fie cât mai pur; cuvintele vulgare îi prejudiciază pe frați. Trebuie să vorbim într-un limbaj delicat, plăcut; fiecare dintre cuvintele noastre trebuie să fie armonie, trebuie să fie pace infinită, trebuie să fie fericire inefabilă.

Cuvintele jignitoare, termenii vulgari, termenii tăioși, cuvintele cu dublu sens îi afectează pe studenți. Studentul care lucrează cu Arcanul A.Z.F. trebuie să înțeleagă că forța sexualității este o spadă cu două tăișuri, care îi poate răni atât pe alții, cât și pe sine.

Verbul acționează asupra forțelor creatoare, deoarece sexul și verbul sunt intim corelate. Forța sexului operează prin organele sexuale și prin laringele creator, sunt două polarități ale aceluiași sex. Așadar, cuvintele voastre să fie pure, dragii mei frați, cuvintele voastre să fie imaculate, pline de armonie și de pace.

Atunci când cuvântul este aritmic, când cuvântul este tăios, când cuvântul este ironic, când cuvântul este erotic sau cu dublu sens, atunci modifică energiile creatoare, le transformă în puteri tenebroase, tantrice, oribile.

Niciodată să nu predați Arcanul A.Z.F. cu termeni vulgari. Atunci când vorbiți despre Magia Sexuală, spuneți „Arcanul A.Z.F.”, asta e tot. Cuvântul „Arcanul A.Z.F.” este mai voalat, nu-i așa?, și este mai potrivit decât să spuneți „Magie Sexuală”, scandalizează mai puțin. Este de preferat să spuneți „Arcanul A.Z.F.”, iar când predați acest Arcan, faceți-o cu modestie, lăsând deoparte vulgaritatea.

Elohimii, Îngerii, Prajapatii, Ființele inefabile vorbesc cu toții într-un limbaj prețios, într-un verb de lumină inefabilă. Niciun Maestru nu folosește cuvinte vulgare.

Să nu vorbiți niciodată împotriva nimănui, dragii mei frați. A spune că fratele cutare este mag negru, că sora cutare este vrăjitoare, că este descântătoare, că cutare sau cutare face și desface, este ridicol! Asta nu este bine pentru voi. Voi nu trebuie să vă ocupați de viața altora, fraților, nu trebuie să vă amestecați în viața privată. Fiecare să-și trăiască viața cum dorește. Voi trăiți o viață pură și castă, căci Cristos va veni ca un hoț în noapte… Eliminați Eul, Egoul; eliminați-l și veți vedea lumina.”

Închei invitându-vă la reflecție cu următoarele fraze:

„Nimic nu este mai dificil decât a te cunoaște pe tine însuți.”
Thales din Milet

„Nu ne este îngăduit să știm totul.”
Horațiu

„Nimic nu este iubit dacă nu este cunoscut.”
Sfântul Augustin

„Cel care dorește cunoaștere trebuie să se străduiască să o dobândească.”
Ruskin

„Cunoașterea propriei imperfecțiuni este o perfecțiune foarte mare.”
Fray Diego de Estella

VERBUM EST CODEX.
─‘Cuvântul este lege.’─

KWEN KHAN KHU