Zeul Bacchus al lui Leonardo da Vinci

Zeul Bacchus al lui Leonardo

Zeul Bacchus al lui Leonardo 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Mult iubiți cititori/cititoare,

Continuând investigația noastră asupra traiectoriei excelentului pictor Leonardo da Vinci, azi vă trimit câteva lucruri interesante despre…

…ZEUL BACCHUS AL LUI LEONARDO

Zeul Bacchus al lui Leonardo da Vinci

Pentru început vom spune că în prezenta operă picturală, eminentul Leonardo a vrut să ne arate câteva detalii despre Zeul Bacchus roman, care era echivalentul Zeului PAN al grecilor.

Ambele divinități le relaționau anticii cu vinul și, deopotrivă, cu beția, dansul etc., mai ales acele dansuri care aveau legătură cu misterele sexuale. Să ne amintim bacantele riturilor în care se venera tocmai Domnul Vinului, adică: BACCHUS.

Însă, grație Gnozei ne este ușor să identificăm această divinitate cu umbra Cristosului nostru intim, adică cu LUCIFER.

Gnoza milenară întotdeauna a știut că LUCIFER este o parte autonomă și autoconștientă foarte sacră a propriei noastre FIINȚE. V.M. Samael ne-a subliniat de mii de ori că fără ajutorul Luciferului nostru intim este mai mult decât imposibil să realizăm Marea Operă interioară, adică, să ne autorealizăm.

BACCHUS SAU LUCIFER ne dă impulsul erotic care ne permite să transmutăm Mercurul nostru secret în lumină. Fără impulsul electric luciferic nu se poate realiza Sahaja Maithuna sau, ceea ce este același lucru, nu putem practica sacrul Arcan A.Z.F. Scrieri gnostice foarte străvechi subliniază ideea că LUCIFER este, de aceea, ministrul celui Preaînalt și nu se înșelau. Azi, prin intermediul Gnosticismului contemporan samaelian, putem să captăm aceste precizări teologice care au fost respinse de acei creștini antici care au vrut să modifice învățăturile Marelui Kabir din Galileea –V.M. Aberamentho– și care în cele din urmă au constituit ceea ce azi cunoaștem ca biserica catolică

Evident că Luciferul nostru intim, cât timp nu vom fi dezintegrat EGOUL, va fi o creatură care nu are tocmai frumusețea acestuia pe care îl vedem în acest tablou. Dimpotrivă, alchimiștii l-au reprezentat grosolan ca Bafomet sau Baphomet, o creatură cu copite, coarne și cap de țap care era necesar să fie purificată. Modul de a o purifica era, tocmai, utilizând focul pe care îl arăta între cele două coarne ale sale, care ar pune în acțiune steaua cu cinci vârfuri care strălucea pe fruntea lui –să se citească: FIINȚA. Prieteni și prietene, Luciferul intim se poate purifica doar prin moartea Eului și sublimarea secrețiilor noastre sexuale în timpul practicării sacrului Arcanum.

În ziua în care îl vom purifica pe BACCHUSUL nostru INTERIOR atunci el ne va înmâna cheile cerurilor și pământului, căci se preschimbă în purtător de cuvânt al Imutabilului, Tatăl nostru care se află în secret. Clerul catolic a comis o foarte gravă eroare când a anatemizat dublul Cristosului intim, lansând împotriva lui tot felul de insulte și în același timp îl asociau și continuă să-l asocieze cu Satan, lucru absolut eronat. Trebuie să spunem că BACCHUS pe care ni-l arată Maestrul Leonardo este reprezentarea lui Baphomet deja albit datorită muncii interioare, individuale, particulare, punând în acțiune cei trei factori ai Revoluției Conștiinței. Anticele rituri creștine îl menționau pe Marele Kabir –V.M. Aberamentho– ca și CHRESTOS LUCIFER.

Acesta este motivul pentru care genialul pictor l-a reprezentat ca pe un tânăr foarte chipeș, purtând în mâna sa stângă un baston pe care îl semnalează cu mâna sa dreaptă. Aceasta, la rândul ei, arată în mod indirect în sus.

Interesant este să-l vedem pe Bacchus arătând cu mâna sa stângă în jos. Acest joc al mâinilor ne spune: cu mine –să se citească: cu Lucifer– te duci în sus –să se citească: spre cerurile de Conștiință– sau te duci în jos –spre infernurile sau infradimensiunile naturii–, așa cum ne explică V.M. Samael Aun Weor în opera sa Da există infern, da există Diavol, da există Karmă. De aceea, V.M. Dante Alighieri a coborât în infernuri folosind spatele lui Lucifer și a urcat apoi în Împărăția Luminii folosind din nou coloana vertebrală a lui Lucifer ca scară pentru a urca. Acesta este dublul tăiș al energiei sexuale: dacă o transmutăm ne preschimbăm în ființe de lumină; dacă o pierdem în fornicații, masturbări etc., etc., etc., ne facem demoni.

Bastonul acestei divinități simbolizează coloana vertebrală a cunoscătorului Drumului Ermetic, căci în ea se vede reflectat avansul nostru animic. Este bine să subliniem că în partea finală a acestui baston –în partea sa inferioară– se găsește o ciorchină de struguri, alegorie a seminței cu care se elaborează vinul. Merită să adăugăm în acest paragraf că în partea superioară a bastonului se observă muguri, dându-ne de înțeles că munca în Forja lui Vulcan, bine făcută, mai devreme sau mai târziu își va da roadele.

Interesant este de asemenea să percepem –deși nu este ușor– o coroană de mlădițe de viță de vie pe capul Zeului Bacchus. Pe de altă parte faptul de a vedea această divinitate acoperită cu o piele de panteră ne vorbește despre simbolul însuși al focului, căci spre deosebire de pielea de miel, pielea de panteră reprezintă forțele foarte active ale elementului foc.

Putem observa, de asemenea, într-o parte a acestei picturi un cerb cu coarne. Acest animal se află acolo pentru a simboliza focul îmblânzit, preschimbat în frumusețe materială și spirituală. De asemenea, vedem un arbore reprezentativ al Ființei noastre Reale interioare profunde.

Este bine să adăugăm că există comentarii absolut incredibile despre Leonardo și tânărul care, se presupune, era modelul pentru cele două picturi numite Ioan Botezătorul și Bacchus. Tânărul se numea Gian Giacomo Caprotti da Oreno, de asemenea cunoscut ca Leonardo de Salai, și a ajuns la studioul lui da Vinci, în Milano, devenind ucenic. Pentru admirabila sa frumusețe a fost subiect de inspirație pentru Marele Maestru. Însă intelectul pervers al istoricilor ajunge să presupună lucruri precum că acesta a fost iubirea ascunsă a lui Leonardo, ceea ce este incredibil și cu totul deplasat.

Vă adaug acum, pentru a încheia, câteva fraze destinate reflecției:

„Pământul întreg este mausoleul oamenilor iluștri.”
Pericle

„Aprecierea contemporanilor noștri este un bine mai real decât admirația posterității.”
Napoleon

„Cursa vieții este scurtă, cea a gloriei este veșnică.”
Cicero

„Nicicând nu este încununat cu nemurirea cel ce se teme să meargă acolo unde voci secrete îl conduc.”
Keats

„Un nume bun valorează mai mult decât multe bogății.”
Cervantes

GLADIUS DEI.
─„Spada lui Dumnezeu.”─
KWEN KHAN KHU