Mult iubiți prieteni și prietene,
Astăzi am plăcerea să vă trimit descrierea ezoterică a acestei magnifice picturi în ulei atribuită V.M. Leonardo da Vinci și care are drept titlu:
SALVATOR MUNDI
Ca și în alte ocazii, Maestrul Leonardo, care o pictase deja pe propria sa Mamă Divină –faimoasa Gioconda– și de asemenea pe Buddhi a sa –practic și incredibil plasmată pe pânza intitulată în prezent Dama cu hermină–, a vrut să își completeze extraordinara sa muncă pictorică oferindu-ne acum pânza pe care îl putem observa nici mai mult nici mai puțin decât pe propriul său Cristos intim.
Trebuie să vă scot în evidență că pentru a face aceste transcendentale opere pictorice este necesar să fii un legitim clarvăzător sau Turiya, deoarece doar astfel am putea fi capabili să vedem perfect fizionomia diverselor părți sacre ale propriei noastre FIINȚE. Pentru a ne adânci în această operă de artă regală trebuie să începem prin a descrie chipul Adorabilului și pe acesta observăm, în ochii lui, o profunzime de neatins. De aceea Maestrul Leonardo nu a vrut să-l arate pe Domnul său interior cu o privire clară, deschisă, evidentă, ci a ales să învăluie cu misterul cuvenit însăși privirea Salvatorului Salvandus al gnosticilor.
Observăm, dacă ne uităm foarte bine, că gâtul și pieptul mântuitorului interior sunt un fel de amestec de ceva masculin și feminin totodată. Care este motivul acestei caracteristici? Păi pur și simplu pentru că, fiind Cristosul intim una dintre cele trei forțe primordiale care susțin creația și propriul nostru Arbore Sephirotic, este ușor să înțelegem că această parte a triadei divine are, cum știm, părți din celelalte două care integrează propria sa structură. Astfel, prin urmare, Mama are ceva din Fiu, Fiul din Mamă și Tatăl sau Ketherul are atribute din ceilalți doi.
Salvatorul interior poartă un veșmânt albastru, reprezentând cerul sau lumile superioare și, în mod curios, pieptul este străbătut de un fel de două curele de culoare maro care conformează un X. Trebuie să ne amintim că în Kabala fonetică și în Kabala lingvistică, X-ul este echivalent în ermetism cu K-ul. Din aceasta rezultă că Gnoza, în multe ocazii se referă la al Doilea Logos al triadei sephirotice ca XRESTOS sau KRESTOS.
Venerabilul Adept Fulcanelli, vorbind despre acest mister, ne aduce ceva interesant, să vedem:
„Până în secolul XII, nu se utiliza alt semn pentru a autentifica vechile documente; începând din secolul XVI a devenit semnătura analfabeților. În Roma, se semnalau zilele faste cu o cruce albă și cele nefaste cu o cruce neagră. Este numărul complet al operei, deoarece unitatea, cele două naturi –adică: Sulf și Mercur în Alchimie–, cele trei principii și cele patru elemente dau dubla chintesență, cele două V unite în cifra romană X a numărului zece. În această cifră se găsește baza cabalei lui Pitagora sau a limbii universale, a cărei paradigmă curioasă se poate vedea pe ultima pagină a unei cărțulii de alchimie ─Clavicula Științei Hermetice, scrisă de un locuitor din Nord în timpul său liber, 1732, Amsterdam, Pierre Mortier, 1751. Țiganii folosesc crucea sau X-ul ca semn de recunoaștere. Ghidați de acest simbol grafic trasat pe un copac sau pe orice perete, campează întotdeauna în locul pe care îl ocupau predecesorii lor, lângă simbolul sacru pe care îl numesc Patrie. […]
Crucea țiganilor indică, așadar, în mod clar, locul de refugiu semnalat tribului. Este singular, pe de altă parte, faptul că aproape toate semnificațiile revelate de semnul X au o valoare transcendentă sau misterioasă. X este în algebră, cantitatea sau cantitățile necunoscute, este de asemenea problema de rezolvat, soluția de descoperit și este semnul înmulțirii și elementul probei aritmetice a lui nouă. […]
Toate corpurile naturii și toate ființele, fie în structura sau în aspectul lor se supun acestei legi fundamentale a radiației și toate sunt supuse acestei măsuri. Canonul gnosticilor constituie aplicarea sa la corpul uman, și Isus Cristos, spiritul încarnat, Sfântul Andrei și Sfântul Petru personifică glorioasa și dureroasa lui imagine. Oare nu am observat că organele vegetalelor aeriene ─fie că e vorba de arbori înalți sau ierburi minuscule─ prezintă cu rădăcinile lor divergența caracteristică a brațelor lui X? Cum se deschid florile? Secționați tulpinile vegetale, pețioluri, nervuri etc., examinați aceste secțiuni la microscop și veți avea, de visu, cea mai strălucitoare și minunată confirmare a acestei voințe divine. […]
Mustățile pisicii sunt cele care au servit pentru a-i da nume [Xa, semnul luminii]. Nu mai este aproape nicio îndoială că ele ascund un elevat punct al științei și că acest motiv secret i-a câștigat grațioasei feline onoarea de a fi elevată la rangul divinităților egiptene. […]
[X-ul] Este traducerea focului ceresc sau a focului pământesc, focul potențial sau virtual care compune sau dezintegrează, zămislește sau ucide, însuflețește sau dezorganizează. Fiu al Soarelui care îl generează, servitor al omului care îl eliberează și îl menține, focul divin, căzut, decadent, prizonier în materie, îi determină evoluția și îi conduce mântuirea, este Isus pe crucea sa, imagine a radiației ignice, luminoasă și spirituală încarnată în toate lucrurile. Este Agnus jertfit de la începutul lumii și este, totodată Agni, zeul vedic al focului, dar dacă mielul lui Dumnezeu poartă crucea pe stindardul său la fel ca Isus pe spatele său, dacă o susține cu copita, este pentru că are semnul încrustat pe acea copită: imagine în exterior, realitate în interior. Cei care primesc astfel spiritul ceresc al focului sacru, care îl poartă în ei și care sunt marcați de semnul său, nu au de ce să se teamă de focul elemental. Acești aleși, discipoli ai lui Ilie și fii ai lui Helios, moderni cruciați care au drept călăuză astrul strămoșilor lor, pleacă spre aceeași cucerire cu același strigăt de Dumnezeu îi iubește!”.
─Extrase din opera Lăcașurile filosofale a V.M. Fulcanelli─
Pe de altă parte, stimate cititor, este bine să știm că X-ul însoțit de litera S –simbol al sulfului– la una din extremele sale și la cealaltă însoțit de literele KOH –indicatoare ale potasiului– constituie hieroglifa elementelor care alcătuiesc opera.
Toți cei care am studiat Gnosticismul contemporan știm în mod clar că Piatra binecuvântată sau Piatra Filosofală se cucerește prin încrucișarea intensivă a Mercurului sulfuros cu Mercurul purificat. Acea Piatră este, pentru cei care realizează călătoria ermetică, însuși Cristosul intim. De aceea doar Cristosul interior se poate converti în Salvatore Mundi –Salvatorul Lumii.
În mâna sa dreaptă acest maiestuos Cristos realizează semnul celor trei forțe primare ale creației –Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt– folosind pentru acesta degetele mare, arătător și mijlociu. În mâna sa stângă, Mântuitorul poartă un fel de glob aluziv la globul ermetic pe care îl vedem desenat în multe gravuri alchimiste din Evul Mediu. Acest glob care ni se arată aici prezintă, de asemenea, un fel de gelatină și la baza ei se observă ușor ca un praf de aur, semn inechivoc al faptului că este vorba de două naturi primordiale –Sulf și Mercur– deja convertite în una singură pe care întotdeauna o numim sulf mercurial sau mercur sulfuros pentru faptul de a se fi convertit în focul distructiv al Eului pluralizat și constructiv al vehiculelor atomice necesare pentru a avea obiectivitate în lumile superioare de Conștiință.
Iese în evidență, la baza gâtului Nazarineanului, gema prețioasă sau rubinul fraților din Heliopolis, simbol fără echivoc al Pietrei splendorilor sau Piatra deja lucrată. Trebuie să considerăm, dragă cititorule, că acest rubin pe care Leonardo l-a pictat ca un pandantiv care cade pe pieptul lui Cristos, alegorizează faimosul rubin roșu despre care vorbesc alchimiștii medievali, care echivalează cu însăși Piatra Filosofală.
Astfel, stimați tovarăși de drum, știți acum de ce Leonardo da Vinci s-a dedicat sarcinii de a realiza această splendidă operă a artei regale. A făcut-o pentru a ne invita să-l căutăm pe acela care ne va smulge din Roata Samsarei pentru a ne introduce în împărăția lui care nu este alta decât eternitatea.
Pe bună dreptate, când s-a manifestat prin V.M. Aberamentho, mereu a repetat în predicile sale: „Eu sunt drumul, adevărul și viața”…
Îmi face plăcere să vă las acum câteva fraze pentru reflecția voastră:
„Cursa vieții este scurtă, cea a gloriei e eternă.”
Cicero
„A muri este destinul comun al oamenilor, a muri cu glorie este privilegiul omului virtuos.”
Isocrate
„Dintre toate calvarurile istoriei nu există calvar mai mare decât cel al Gloriei.”
Campoamor
„Cel ce se teme să meargă unde îl conduc voci secrete nu va fi nicicând încoronat cu nemurirea.”
Keats
„Gloria, la fel ca lumina, este mai utilă celor care nu suferă efectele ei decât celor care se văd învăluiți de ea.”
Plutarh
SIC TRANSIT GLORIA MUNDI.
─„Așa trece gloria Lumii.”─
KWEN KHAN KHU
