Apreciați cititori:
Mă apropii de voi prin intermediul acestui mijloc pentru a încerca să înțelegem:
CE REPREZINTĂ REALMENTE FORȚA SACRIFICIULUI PENTRU SEMENII NOȘTRI?
Din cauza deteriorării psihicului nostru, determinat de diversele noastre agregate psihologice, rasa umană actuală a ajuns la un astfel de punct de confuzie că nici măcar nu captăm ADEVĂRATUL ÎNȚELES A CEEA CE NUMIM SACRIFICIU.
În ceea ce privește difuzarea învățăturilor noastre de către DIFUZORII noștri în lumea noastră, s-a instalat în această chestiune o adevărată ENTROPIE care încearcă să schimbe sensul profund a ceea ce ar fi trebuit să fie ADEVĂRATUL SACRIFICIU.
În Tibet, călugării atașați Lamaismului și Budismului, de la începutul apostolatului lor, abandonează orice fel de comodități, orice fel de haine ultramoderne, orice formă de acumulare de bani, orice căutare de faimă, putere etc., etc., etc., pentru a se dedica în mod exclusiv CĂUTĂRII IDENTITĂȚII LOR REALE SAU FIINȚEI REALE. Aceasta o înțeleg și o acceptă toți pe acele meleaguri. Chiar au obligația să meargă cu un castron în mână să ceară semenilor câteva firimituri de mâncare în fiecare zi pentru a se întreține. Restul timpului îl folosesc pentru A FACE MEDITAȚII, MANTRALIZĂRI, să aranjeze grădinile mânăstirilor lor etc., etc., etc.
Dintre acești călugări, mulți dintre ei, din păcate, nu au ARCANUL A.Z.F., întrucât pe acele latitudini doar lamașii adânciți bine în Budism îl obțin, cu toate acestea își îndeplinesc jurămintele și asta le dă multă PACE MENTALĂ și cel puțin încearcă să ducă o BOGATĂ VIAȚĂ INTERIOARĂ.
În interiorul bisericii catolice există de asemenea un ordin foarte cunoscut cu numele de ORDINUL CARMELITANILOR DESCULȚI. Acești călugări duc o viață austeră și toată existența lor merg desculți, practică tăcerea și se retrag pentru a se îndepărta de forfota societăților… Din păcate, nici acești călugări nu cunosc CHEIA MAESTRĂ ─să se citească: Arcanul A.Z.F.─ dar se bucură exercitând caritatea și practicând REMUȘCAREA. Puțin este ceva pe drumul spiritual.
Toate acestea fără a-i menționa pe săracii călugări care ÎȘI SACRIFICĂ VIEȚILE ÎNCHIZÂNDU-SE PE VIAȚĂ într-o chilie care are o ferestruică prin intermediul căreia primesc alimentele. Acești călugări, pe lângă faptul că au renunțat la viața matrimonială și au acceptat SĂ NU-ȘI MAI VADĂ NICIODATĂ RUDELE SAU PRIETENII, petrec ore în meditație și meditând la greșelile lor.
În mod cert, ordinele menționate le-am putea cataloga drept parte a DRUMULUI CĂLUGĂRULUI și DRUMULUI FACHIRULUI, cu toate consecințele sale… Nimeni nu se va autorealiza total trăind DRUMUL CĂLUGĂRULUI SAU FACHIRULUI…
Totuși, în contrast cu aceste suflete pe care tocmai le-am menționat, învățăturile noastre înmânează devotului care dorește să se facă INSTRUCTOR SAU INSTRUCTOARE, CHEIA MAESTRĂ care le permite să-și trezească într-adevăr CONȘTIINȚA și, prin urmare, să se adâncească în adevărata lume spirituală corespondentă nu doar acestei lumi fizice tridimensionale în care trăim dar și altor dimensiuni ale spațiului. În mod cert, cu cheia supremă a Arcanului A.Z.F. și cu instrucțiunile pentru A MURI ÎN SINE ÎNSUȘI ȘI DE A SE SACRIFICA PENTRU UMANITATE ─dând de mâncare celui flămând, de băut celui însetat, învățându-l pe cel care nu știe etc., etc., etc. ─acești instructori sau instructoare pot cu adevărat să se elibereze de Roata Samsarei și să se apropie de FIINȚA lor INTERIOARĂ.
Și ce putem spune despre acei misionari catolici care s-au dus să-și răspândească doctrina când America era încă un continent de descoperit, atât în nord, cât și în sud? Toate aceste suflete au suferit persecuții ale indigenilor, alții au murit de boli necunoscute pe atunci și niciodată nu s-au mai întors la căminele lor originare… Mulți dintre ei încă se află în Africa încercând să-i aline pe înfometații și bolnavii africani uitați de această civilizație. Are aceasta merit? În mod cert că da…
Noi, așa-numiții gnostici, cunoscători ai celor trei factori ai Revoluției Conștiinței, nu avem necesitățile pe care le-au avut apostolii lui Cristos; mulți dintre noi facem misiune pentru că avem un cont bancar ce ne protejează sau sprijină, avem mașini, ne putem vedea familiile dacă dorim s-o facem ─chiar dacă acum sunt timpuri de pandemie─ călătorim cu avionul, avem proprietăți imobiliare, cumpărăm preparate delicioase dacă ne este foame etc., etc., etc… Dacă ne îmbolnăvim putem merge la spitale ADECVATE pentru a ne trata bolile…
Cum și-au încheiat viețile apostolii V.M. Aberamentho? Unii au fost decapitați, alții tăiați în două bucăți, alții morți pe cruce în X, cum a fost cazul lui Andrei și așa mai departe, dragi prieteni.
Providența ne-a permis să dispunem de un fond pentru a-i asista pe instructorii și instructoarele noastre în multe locuri din lume. Și cu toate acestea, există plângeri ridicole din partea multora, și anume:
- „Sunt trist, am multă durere morală pentru că băiatul pe care-l iubeam nu mi-a mai răspuns! Am nevoie să las misiunea pentru un timp.” Este acesta sacrificiu?
- „Nu-mi place locul unde fac misiune! Îmi puteți da alt loc de misiune?” Este acesta sacrificiu?
- „Nu-i suport pe colegii mei de misiune, îmi puteți da altă misiune?” Aceasta se cheamă ANTIPATIE MECANICĂ. Este acesta sacrificiu?
- „Am nevoie de un bărbat, sau de o femeie, pentru a mă autorealiza! Îmi puteți trimite o colegă?” Aceasta se cheamă SLĂBICIUNE și lipsă de credință în Tatăl. Există sacrificiu aici?
- „A trecut ceva timp de când nu mi-am văzut părinții și îmi este tare dor de ei! Pot lăsa misiunea și să mă duc să-i văd?” Aceasta se cheamă ATAȘAMENTE bolnave. Există sacrificiu aici?
- „Mi-am terminat studiile, acum sunt specialist și profesia mă solicită mult! Mă pot retrage câțiva ani din misiune?”…
Am putea să enumerăm o serie de TÂMPENII de care suferă mulți dintre așa-numiții noștri SOLDAȚI AI ARMATEI DE SALVARE MONDIALĂ, dar preferăm ca fiecare să-și extragă propriile concluzii și să-și amintească de ANGAJAMENTELE LOR CU FRATERNITATEA ALBĂ, angajamente pe care ni le-am luat într-o zi și despre care am spus că le vom menține TOATĂ VIAȚA NOASTRĂ pentru că, aparent, îl iubim pe Tatăl… Unde sunt toate acestea?
Când V.M. Samael s-a lansat să predea umanității DRUMUL SECRET, a traversat țări pe jos, a suferit mult de foame și nu avea contacte care l-ar fi putut ajuta! Și așa s-a fondat ceea ce astăzi numim Gnosticismul contemporan. În mod evident, toate acele sacrificii pe care le-a suferit Avatarul nostru au fost plătite prin INTEGRAREA FIINȚEI SALE, pentru că Dumnezeu este un bun platnic, SĂ NU O UITĂM NICIODATĂ!…
Așadar dragă cititorule, să medităm profund la acest cuvânt, SACRIFICIU, pentru că este legat de altul care în Kabala fonetică semnifică SACRU-OFICIU. Suntem într-adevăr dedicați acestui SACRU-OFICIU SAU NE JUCĂM PROBABIL CU GNOZA?
Vă las acum câteva fraze pentru reflecția noastră:
„Sacrificiul voluntar cu deplină conștiință și lipsit de orice constrângere, sacrificiul de sine însuși pentru binele tuturor, este pentru mine indexul unei dezvoltări mai mari a propriei personalități, a superiorității, a unei stăpâniri complete de sine însuși, a unui liber-arbitru mai mare.”
Dostoievski
„Frica este normală în ființa prudentă, și a ști s-o învingi înseamnă să fii curajos.”
Alonso de Ercilla
„Curajul creștin constă în a disprețui moartea, curajul chinezesc constă în a disprețui viața.”
G. K. Chesterton
„Adevăratul curaj nu caută pericolele, le înfruntă.”
Plutarh
„Există dureri în care nu găsim alinare la nimeni și în care o inimă puternică poate să apeleze numai la propria tărie.”
Schiller
SIC TRISTIS AVRA RESEDIT
─„Așa se domolește această teribilă furtună.” ─
Kwen Khan Khu
