De ce este atât de importantă fidelitatea în misterele care trebuie să ne conducă la Ființă?

De ce este atât de importantă fidelitatea în misterele care trebuie să ne conducă la Ființă? 850 480 V.M. Kwen Khan Khu

Îndrăgiți cititori:

Doresc să fac să ajungă la voi câteva cuvinte cu privire la:

DE CE ESTE ATÂT DE IMPORTANTĂ FIDELITATEA ÎN MISTERELE CARE TREBUIE SĂ NE CONDUCĂ LA FIINȚĂ?

Când citim Sacrele Scripturi creștine, vedem în diverse pasaje biblice remarci cu privire la importanța fidelității noastre în ceea ce privesc misterele care o înconjoară pe FIINȚA noastră și, în general, pe Frații mai Mari. Astfel, de exemplu, nu putem ignora acele fraze care apar în Apocalipsă, în care Creatorul îi spune creaturii umane: „Fii fidel până la moarte și eu te voi face coloana templului meu”…, sau aceasta: „Fii fidel ordinelor mele și îți voi da coroana vieții”

Pe lângă acele două fraze atât de specifice cu privire la fidelitate, să ne aducem aminte deopotrivă de fidelitatea lui Iov față de Dumnezeul lui, în ciuda faptului că Dumnezeu însuși le-a dat libertate forțelor răului ca să îl tortureze pe Iov și în acest mod să îi poată califica credința și fidelitatea. În același mod, în Vechiul Testament observăm teribila probă la care Creatorul îl supune pe Avraam atunci când îi cere să îl sacrifice în holocaust pe propriul fiu…, lucru care, fiind teribil de dur, Avraam a fost gata să îl realizeze, dar odată ajuns momentul precis de a-i da moarte vlăstarului său, Domnul îi ordonă lui Avraam să oprească acel sacrificiu… Și totul pentru a pune la încercare fidelitatea lui Avraam față de ordinele sale!

Am putea să ne întrebăm de ce FIINȚA este capabilă să ne ceară lucruri atât de teribile precum cele pe care tocmai le-am comentat, iar răspunsul este unul singur: Ființa are nevoie de noi puternici, curajoși și teribil de FIDELI voinței sale, deoarece în acest fel Ea se asigură că poate să se bazeze pe Bodhisattva-ul său pentru a-și desfășura planurile în cadrul existenței…

Niciodată nu vom vedea, îndrăgiți prieteni, un Maestru autorealizat care să nu fi fost supus la probe înspăimântătoare de fidelitate față de poruncile și ordinele Tatălui său sau ale FIINȚEI Reale. Dacă noi nu dobândim FIDELITATEA SUPREMĂ față de cine ne-a trimis la creație, cum ar putea atunci Monada noastră superioară să își desfășoare misterele? FIINȚA este asemenea unui mare arbore cu RAMURI ENORME și rădăcini foarte profunde. Dacă acele ramuri care ies din trunchiul său sunt subțiri și fragile, pe termen lung, trunchiul va fi mâncat de carii sau devastat de furtuni. Deopotrivă, noi fiind parte din acele ramuri ale Arborelui Sephirotic particular, cum se poate exprima intimitatea noastră reală dacă suntem slabi, fragili, fricoși, lași, bârfitori, invidioși, desfrânați, lacomi, leneși, egoiști, etc., etc., etc.???

Fidelitatea, apreciat cititor, nu este o decorație pentru a o purta agățată de sacoul nostru. Fidelitatea se poartă în interior și o facem să se manifeste atunci când munca noastră se află în pericol din cauza tentațiilor care apar la un moment dat, sau când trebuie să apărăm postulatele Patriarhului nostru în fața lumii cu orice preț.

Să ne aducem aminte de fidelitatea Venerabilului Maestru Aberamentho în timpul via crucis-ului său. El deja cunoștea suferința care-l aștepta și chiar și așa a mers mai departe și chiar a ajuns să comenteze despre ea discipolilor săi cei mai apropiați în Joia Sfântă în timpul ultimei cine. Atunci le spuse: „Cu adevărat, cu adevărat vă spun că este nevoie ca Fiul Omului să fie predat ignominiei!!!”, la care apostolii au reacționat foarte alarmați și plini de profundă tristețe și tulburare, deoarece nu doreau sub nicio formă să îl piardă pe Maestrul lor… Și deja pe Muntele Măslinilor, binecuvântatul Bodhisattva îi vorbi Tatălui său spunându-i: „Tatăl meu, depărtează potirul acesta de la mine, totuși facă-se nu voia mea, ci a Ta!!!”. Cu aceste cuvinte Maestrul Maeștrilor îi spunea Tatălui său: Dumnezeul meu, dacă este posibil, îndepărtează de la mine această amărăciune care mă așteaptă, dar dacă este voința Ta, o accept!!!

Petru, apostolul, dorind să ducă VESTEA CEA BUNĂ pe alte meleaguri, a fost oprit din drumul său de către vocea Eternului atunci când îl întrebă: „QVO VADIS, PETRVS?», la care a răspuns apostolul: „Merg către Damasc ca să duc mesajul tău”. Imediat Maestrul Isus îi schimbă planurile totalmente și îi spuse: „Oamenii mei suferă nespus în Roma și au nevoie de tine acolo! Mergi la ei!!!”. În fața cuvintelor Maestrului său, apostolul se întoarse și se îndreptă către Roma, știind că în Roma nimic bun nu-l aștepta. Așa cum știm cu toții deja, Petru a fost crucificat cu capul în jos ca și parte a suferințelor pe care imperiul le aplica creștinilor în acele timpuri…

În secolul trecut, al XX-lea, au fost mulți discipolii care nu au ajuns să fie capabili să își arate fidelitatea față de Maestrul lor și, evident, nici față de FIINȚA lor. Trebuie să știm că dacă nu suntem capabili să fim fideli Guru-ului nostru, niciodată nu vom fi fideli FIINȚEI noastre, deoarece Guru-ul este ministrul FIINȚEI iar datoria sa este să ne educe pentru ca Tatăl tuturor Luminilor să ne primească în regatul său. Așadar, cine nu este fidel Guru-ului nu poate să-i fie fidel FIINȚEI; concluzie: va eșua în călătoria sa și de asemenea în năzuințele sale de a face Marea Operă interioară.

Acela a fost motivul pentru care mulți Bodhisattva-și care pe atunci îl înconjurau pe Maestrul Samael atât în Summum Supremum Sanctuarium din Santa Marta (Columbia) cât și mulți alții care au fost aproape de el în orașul Mexic D.F., s-au preschimbat mai apoi în TRĂDĂTORI AI CRISTOSULUI EREI VĂRSĂTORULUI și chiar acum intră în cercurile dantești sau infernurile planetei noastre. Nu au avut credința suficientă pentru a respecta indicațiile mentorului sau Maestrului lor, în ciuda infinitelor demonstrații pe care Maestrul lor le-a dat cu privire la Măiestria sa.

Pentru a ajunge la înaltele culmi ale ÎNALTEI INIȚIERI, stimat cititor, avem nevoie să îl fi decapitat pe Iuda al nostru particular și toată seria de monstruozități pe care cu toții le avem în interior. Doar astfel vom fi FIDELI până la moarte Guru-ului sau Patriarhului nostru și vom obține atunci uniunea cu binecuvântata noastră FIINȚĂ Reală… Pentru ca fidelitatea să fie drapelul nostru în peregrinarea noastră, este indispensabil să ne aducem aminte că FIINȚA ESTE TOTUL și că Guru-ul nostru veghează asupra noastră zi și noapte, atâta timp cât mereu ne vom menține în A SIMȚI ÎN MOD CORECT, A GÂNDI ÎN MOD CORECT ȘI A ACȚIONA ÎN MOD CORECT. Guru-ul ne orientează în timp, ne avizează de pericolele și tentațiile pe care va trebui să le înfruntăm în călătoria noastră pe cărarea hermetică și de piedicile pe care va trebui să le transcendem pentru a nu sucomba niciodată în fața probelor la care vom fi supuși.

Fidelitatea nu este un lucru legat de EMOȚIONALISME pe care le manifestăm atunci când obținem angajamente sacre și pe care apoi le aruncăm înlături pentru că EGOUL ne face să credem că nu este atât de important faptul acela de a fi FIDELI PÂNĂ LA MOARTE. Iată acolo problema. Nu suntem PERSEVERENȚI ÎN ACȚIUNE… Aceea a fost pierzania multora și din acel motiv NU SUNT TOȚI CEI CHEMAȚI la Împărăția Tatălui, doar cei care s-au făcut demni de a fi ALEȘI, datorită nenumăratelor lor dovezi de FIDELITATE FAȚĂ DE ADEVĂR, față de FIINȚĂ, față de acela pe care îl numim Dumnezeu…..

Este de netăgăduit faptul că FIDELITATEA se cucerește pe bază de teribile SACRIFICII VOLUNTARE ȘI SUFERINȚE CONȘTIENTE, IAR ACEI LENEȘI care spun că sunt instructori dar care doar știu să dea ordine și nu se mișcă de la biroul lor pentru a-i asista pe colegii lor în necesitățile lor, aceia nu vor ajunge niciodată să înțeleagă fondul profund al respectivelor virtuți și, în mod foarte special, a aceleia pe care o numim FIDELITATE!!!

Completez aceste cuvinte cu câteva fraze pentru a fi meditate:

„Există mâhniri la care nu găsim consolare de la nimeni și pentru care o inimă puternică poate să apeleze doar la propria sa forță.”
Schiller

„Adevărata filosofie nu este altceva decât studiul morții.”
Newton

„Tentatorul sau cel tentat, cine este cel mai vinovat?”
Shakespeare

„Încăpățânarea este, fără îndoială, un rău foarte grav, pentru că ne face să ne debarasăm de sfaturile celorlalți, agățându-ne de dictamenul și de hotărârea noastră împotriva considerațiilor de prudență și justiție. De ea trebuie să ne ferim cu grijă pentru că, având la temelie orgoliul, este o plantă care se dezvoltă cu ușurință.”
Balmes

DIGNA MERCES LABORE.
─‘Muncă demn recompensată’─.

FIE CA PUTERNICELE FORȚE ALE SPIRITELOR VOASTRE SĂ VĂ AGITE SUFLETELE PENTRU A ATINGE GLORIA CERURILOR!
Kwen Khan Khu