A gândi profund și cu deplină atenție se dovedește ciudat în această epocă involutivă și decadentă.
Din centrul intelectual izvorăsc diverse gânduri care nu provin dintr‑un Eu permanent așa cum presupun în mod stupid ignoranții cultivați, ci din diferitele Euri care există în fiecare dintre noi.
Când un om gândește, crede cu fermitate că el gândește în sine însuși și prin sine însuși.
Bietul mamifer intelectual nu vrea să‑și dea seama că multiplele gânduri care trec prin mintea sa își au originea în diversele Euri pe care le purtăm în interior.
Aceasta înseamnă că nu suntem adevărați indivizi gânditori; în realitate, încă nu avem minte individuală.
Totuși, fiecare dintre diferitele Euri pe care le purtăm în interior folosește centrul nostru intelectual, îl utilizează de câte ori poate pentru a gândi.
Ar fi deci absurd să ne identificăm cu un anumit gând negativ sau dăunător, crezându‑l proprietate particulară.
În mod evident, acest sau acel gând negativ provine dintr‑un oarecare Eu care la un moment dat a folosit în mod abuziv centrul nostru intelectual.
Există gânduri negative de diferite feluri: suspiciune, neîncredere, rea‑voință față de altă persoană, gelozie pasională, gelozie religioasă, gelozie politică, gelozie față de prietenii sau de tip familial, lăcomie, desfrâu, răzbunare, mânie, orgoliu, invidie, ură, resentiment, furt, adulter, lene, îmbuibare etc., etc., etc…
În realitate, sunt atât de multe defectele psihologice pe care le avem, încât, chiar dacă am avea cerul gurii din oțel și o mie de limbi pentru a vorbi, nu am izbuti să le enumerăm complet.
Drept urmare sau concluzie a celor spuse anterior, se dovedește necugetat să ne identificăm cu gândurile negative.
Deoarece nu este posibil să existe efect fără cauză, afirmăm în mod solemn că un gând nu ar putea exista niciodată prin el însuși, prin generare spontană…
Relația dintre gânditor și gând este evidentă; fiecare gând negativ își are originea într‑un gânditor diferit.
În fiecare dintre noi există atâția gânditori negativi câte gânduri de acest fel.
Privită această problemă dintr‑un unghi pluralizat al „gânditorilor și gândurilor”, realitatea este că fiecare dintre Eurile pe care le cărăm în psihicul nostru este cu siguranță un gânditor diferit.
Incontestabil, înăuntrul fiecăruia dintre noi există exagerat de mulți gânditori; totuși, fiecare dintre aceștia, deși e doar o parte, se crede totul la un moment dat…
Mitomanii, egolatrii, narcisiștii, paranoicii n‑ar accepta niciodată teza „pluralității gânditorilor”, deoarece se iubesc prea mult pe ei înșiși, se simt „tatăl lui Tarzan” sau „mama puiuților”…
Cum ar putea astfel de persoane anormale să accepte ideea că nu posedă o minte individuală, genială, minunată?…
Totuși, astfel de pedanți au cea mai bună părere despre ei înșiși și chiar se îmbracă în tunica lui Aristip pentru a da dovadă de înțelepciune și umilință…
Legenda secolelor povestește undeva că Aristip, voind să dea dovadă de înțelepciune și umilință, s‑a îmbrăcat cu o tunică veche, plină de petice și găuri; a luat în mâna dreaptă bastonul Filosofiei și s‑a dus pe străzile Atenei…
Se spune că atunci când Socrate l‑a văzut venind, a exclamat cu voce tare: „Oh, Aristip, ți se vede vanitatea prin găurile veșmântului tău!”
Cine nu trăiește mereu în stare de alertă noutate, de percepție alertă, gândind că gândește, se identifică ușor cu orice gând negativ.
Ca urmare a acestui fapt, se întărește în mod lamentabil puterea sinistră a Eului negativ, autor al gândului corespunzător despre care e vorba.
Cu cât ne identificăm mai mult cu un gând negativ, cu atât mai mult vom fi sclavii Eului corespunzător care îl caracterizează.
În ceea ce privește Gnoza, Drumul Secret, munca asupra noastră înșine, tentațiile noastre particulare se găsesc chiar în Eurile care urăsc Gnoza, munca ezoterică, deoarece nu ignoră că existența lor înăuntrul psihicului nostru este amenințată mortal de Gnoză și de muncă.
Acele Euri negative și certărețe pun stăpânire cu ușurință pe anumite încâlceli mentale depozitate în centrul nostru intelectual și produc secvențial curenți mentali nocivi și dăunători.
Dacă acceptăm aceste gânduri, acele Euri negative care la un moment dat controlează centrul nostru intelectual, vom fi atunci incapabili să ne eliberăm de rezultatele lor.
Niciodată nu trebuie să uităm că orice Eu negativ se „autoînșală” și „înșală”, în concluzie: minte.
De fiecare dată când simțim o subită pierdere de forță, când aspirantul se decepționează față de Gnoză, de munca ezoterică, atunci când își pierde entuziasmul și abandonează ce este mai bun, este evident că a fost înșelat de vreun Eu negativ.
Eul negativ al adulterului distruge cămine nobile și‑i face pe copii nefericiți.
Eul negativ al geloziei înșală ființele care se adoră și distruge fericirea acestora.
Eul negativ al orgoliului mistic îi înșală pe devoții Drumului, iar aceștia, simțindu‑se înțelepți, își abandonează Maestrul sau îl trădează…
Eul negativ apelează la experiențele noastre personale, la amintirile noastre, la cele mai bune năzuințe ale noastre, la sinceritatea noastră și, prin intermediul unei riguroase selecții a tuturor acestora, prezintă ceva într‑o falsă lumină, ceva care fascinează și survine eșecul…
Totuși, când o persoană descoperă Eul în acțiune, când a învățat să trăiască în stare de alertă, o astfel de înșelătorie devine imposibilă…
Psihologie revoluționară, Capitolul XIV, „Gânduri negative”
Samael Aun Weor
