Diplomația

Diplomația

Dragi prieteni cititori și cititoare, Împărtășesc cu voi toți aceste clarificări în speranța că vă vor ajuta pe toți în această interesantă problemă a…

…DIPLOMAȚIEI

Bună ziua, dragă Maestre.

De câteva zile am vrut să vă întreb următoarele:

1. Ar fi posibil ca într-o zi să ne oferiți tuturor îndrumări cu privire la ce este Diplomația ca valoare a Spiritului?
2. Îmi atrage mult atenția faptul că Tatăl V.M. Samael l-a trimis în această lume tocmai pentru a dezvolta acea valoare, acea virtute în particular.
3. Mai presus de toate, cred că avem nevoie de clarificări cu privire la diferențele dintre adevărata diplomație, ca o valoare superioară, și:
   1. Ipocrizia.
   2. Falsitatea.
   3. Disimularea ─despre care Maestrul pune că este o crimă.
   4. Aparența lucrurilor.
   5. Sau atunci când, pentru faptul de a vrea să fim sinceri, venim și le spunem tuturor adevărul în față, căzând astfel în intoleranță și în lipsa de înțelegere și de respect față de semenii noștri.
4. De asemenea ar fi interesant să ne dai lumină despre:
   1. Cum trebuie sau poate să se exprime diplomația între un Maestru și discipolii săi?
   2. Cum trebuie să se manifeste între un instructor și studenții săi sau între instructori și colegii lor?
   3. Cum putem să calibrăm aceste lucruri?
   4. Ce parametri trebuie să observăm pentru a ști dacă ne deviem spre extreme?

Cred că este foarte important ca toți instructorii să avem aceste lucruri foarte clare.

Mulțumesc mult, Maestre. Sperăm că, la momentul potrivit, ne veți putea ajuta cu această temă.

Lecturi recomandate



Marea rebeliune



Educație fundamentală



Puterea umilinței

Răspunsuri:

1. Diplomația este, într-adevăr, o virtute care împiedică exprimarea orgoliului, aroganței, mâniei, intoleranței și amorului propriu.
2. FIINȚA V.M. Samael l-a trimis în această lume pentru a învăța diplomația ─ne spunea─ pentru că știa că în această lume este o virtute inexistentă. Politicienii actuali ai lumii noastre sunt pur și simplu MINCINOȘI și FALȘI și ei numesc asta DIPLOMAȚIE. Să ne amintim de experiența pe care Patriarhul nostru a avut-o fizic pe vremea inchizitorului TORQUEMADA, când, pentru că a vrut să-și arate starea ─a Maestrului─ de dezgust pentru atitudinile lui Brutus ─reîncarnat în Evul Mediu─ și ineficiența bisericii ca și corector, atunci TORQUEMADA a trimis să-l prindă pe Maestru, l-au legat de un stâlp și l-au ars de viu pe acel rug.
3. Diplomația nu are nimic de-a face cu acțiunile obișnuite ale Eului în materie de DISIMULĂRI ÎNȘELĂTOARE, STĂRI DE FALSITATE FAȚĂ DE SEMENI, ca de exemplu atunci când a fost lansată bomba atomică peste Nagasaki și Hiroshima și s-a vorbit atunci despre dorința de a căuta DEMOCRAȚIA pentru Japonia. Acest lucru este fals. Tot ce au vrut americanii a fost să-i arate lumii că erau mai „puternici” pe câmpul de luptă.

   IPOCRIZIA nu este diplomație, deoarece se bazează pe încercarea de a-i înșela pe ceilalți cu o postură, cu un gest, cu fraze pe care nu le simțim în inima noastră etc., etc.

   APARENȚA LUCRURILOR este, de asemenea, un alt mod de a ne înșela semenii. Exemplu: când dictatorul Ceaușescu, în România, știa că oameni din Occident urmau să-i viziteze țara ─România─, ordona atunci să fie decorate mii de case cu vopsele care dădeau impresia că țara o duce bine, când în realitate toată lumea suferea de o foame teribilă.

   De asemenea, A SPUNE ÎN FAȚĂ UNEI PERSOANE niște pseudoadevăruri sub pretextul de a vrea să părem SINCERI față de ei este o formă de AUTOAMĂGIRE, dar nu este DIPLOMAȚIE. Ființa umană iubește AUTOAMĂGIREA, dar îi este foarte greu să se rafineze pentru a fi atentă cu cuvintele, gândurile și acțiunile sale.

4. Un Maestru cu discipolii săi trebuie uneori să fie diplomatic pentru ca aceștia să nu se ardă. Exemplu: Într-o ocazie, Maestrul, într-o cameră superioară, ne-a spus celor care eram acolo: „Vă voi spune defectele voastre, dar voi folosi nume de personaje din istorie pentru că nu vreau să vă jignesc”. Apoi a început să spună: „Aici avem un Iustinian, care încearcă mereu să-și justifice cele mai rele fapte împotriva celorlalți; avem, de asemenea, un RASPUTIN, care caută mereu oportunități sexuale oriunde merge…” etc., etc., etc. Și a continuat să numească personaje teribile din istorie.

   Însă, dacă un Maestru trebuie să scuture un discipol, nu va avea de ales decât să apeleze la forța lui Geburah ─rigoarea─ și probabil în privat sau în fața altor discipoli îl va mustra aspru pentru a-l împiedica să se rătăcească.

   Instructorii cu studenții lor trebuie să fie răbdători și diplomați. Acest lucru se realizează atunci când instructorul se include pe sine ca fiind unul dintre cei care greșesc și avertizează asupra consecințelor erorii. De ce? Pentru că instructorul își amintește că și el a făcut fel și fel de greșeli ca cele pe care le fac studenții săi.

   Instructorii cu colegii lor trebuie să fie diplomați, deoarece trebuie să își amintească mereu, prin autoobservare și autoamintire, că la nivel intern Frații mai Mari sunt de mii de ori mai diplomați cu noi toți.

   Aceste lucruri le putem calibra prin extinderea autoobservării.

   Parametrii pe care trebuie să îi folosim pentru a ne măsura pe noi înșine și pentru a ne da seama că ne ducem spre extreme sunt PRUDENȚA, RĂBDAREA, ORGOLIUL, MITOMANIA, MEGALOMANIA, MÂNIA. Când începem să cădem în aceste stări egoice înseamnă că ne pierdem busola muncii interioare.

Asta este tot, dragi cititori și cititoare.

Vă dăruiesc acum câteva fraze pentru reflecție:

„Diplomația este arta de a câștiga cu eleganță și de a pierde cu demnitate.”
Saavedra Fajardo

„Cel mai bun diplomat este acela care vorbește și spune cel mai puțin.”
Oscar Wilde

„Important nu este să asculți ce se spune, ci să afli ce se gândește.”
Donoso Cortés

„Discreția în cuvinte valorează mai mult decât elocvența.”
Bacon

„Cea mai bună parte a curajului este discreția.”
William Shakespeare

HIC ET NUNC.
─Aici și acum.─

KWEN KHAN KHU