Trebuie să facem distincţie între imaginaţia intenţionată şi imaginaţia mecanică; este evident că imaginaţia mecanică se dovedeşte a fi însăşi fantezia. Cheia puterii se află în a uni voinţa şi imaginaţia în vibrantă armonie.
Există o cheie pentru a ieşi în astral şi aceasta este rapidă: „la trezirea din somnul obişnuit, persoana să îşi închidă ochii, fără a se mişca, şi cu ochii închişi să îşi imagineze intens un loc oarecare (dar nu să îşi imagineze că îşi imaginează). Trebuie să o transpună în fapte, să se simtă pe deplin sigură că se află în locul imaginat, să unească Voinţa cu Imaginaţia şi este logic că, dacă se obţine unirea, rezultatul este triumful. Să pună Imaginaţia în joc, să înceapă să meargă în locul pe care şi-l imaginează cu Credinţă.”
Dacă se face practica şi se obţine jocul Voinţei şi Imaginaţiei (aceasta este feminină) fără a se mişca în pat, păstrând somnul şi imaginând locul, punând în joc Voinţa şi începând a umbla cu fermitate, deja se poate merge unde se doreşte.
Cu o anumită ocazie mă aflam într-un codru şi trecând pe un drum, mi s-a vorbit despre un munte; cum locul era periculos, am fost să investighez în Astral. Mi-am imaginat muntele, am văzut ceaţă, nişte scări monumentale şi un grup de adepţi; intrând în acel loc mi-au dat o lingură cu miere de albine, alimentul Lojii Albe şi Pâinea Înţelepciunii, apoi mi-au spus să mă purific cu ulei de ricin pentru a curăţa stomacul. În ziua următoare am ieşit din corp, căruia îi curăţasem deja stomacul. Am văzut stelele şi am făcut Runa Man; adepţii mi-au ordonat să cobor în lumile infernale; am intrat într-o regiune cu tenebre adânci unde m-au atacat nişte bestii teribile, erau Eurile mele; a trebuit să intru pe porţi prin care abia dacă încăpeam, pe drumuri înguste, iar de acolo să ies printr-un cimitir. Tot ceea ce ţine de „Ego” este moarte şi nenorocire, este Mefistofel, trebuie să se lucreze foarte dur.
Samael Aun Weor
Tarot și Kabală, Capitolul 2
