Mult iubiți cititori și cititoare,
Am plăcerea de a vă trimite prezenta gravură care apare intitulată într-o carte în latină cu numele de…
…HOROLOGIUM AUXILIARIS TUTELARIS ANGELI
─‘Ceasul ajutător al Îngerului Păzitor’─
Această carte a fost scrisă de iezuitul german Jeremiah Drexel ─1581-1638─ și publicată în 1631 la Amsterdam. Cartea este cunoscută și sub numele de Însoțitorul orar al creștinului devotat: alcătuit din sfinte rugăciuni și meditații divine.
Pentru a intra în studiul acestei frumoase gravuri, ne vom aținti privirea asupra norilor din ceruri, iar în interiorul lor apar cuvintele ebraice care fac aluzie la Creator IOD HE VAU HE ─a se traduce ca IEHOVA.
Mai jos vedem cuvintele latine DISCE ORARE ─traducere: ‘învață să te rogi’.
În afara norilor observăm alte două cuvinte latine: DISCE VIVERE ─traducere: ‘învață să trăiești’.
La picioarele îngerului din gravura noastră putem vedea o torță și un ulcior cu apă însoțite de cuvintele latine DISCE MORI ─traducere: ‘învață să mori’.
Ce înseamnă toate acestea?
Indiscutabil, toți cei care încercăm să trăim Calea Secretă pe care ne-o predă Gnoza, trebuie să ne fie foarte clară necesitatea imediată de a ști să ne rugăm, de a ști să trăim și de a ști să murim.
Meditațiile sau reflecțiile și rugăciunile din această carte se concentrează pe trei lucruri de bază, așa cum se arată în gravură:
În primul rând: „învățând să murim psihologic”, de exemplu, prin reflecții asupra certitudinii morții mistice, sau asupra pierderii ireparabile a timpului, sau asupra multitudinii datoriilor noastre karmice. În ceea ce privește această chestiune de a ști să murim, există foarte mulți studenți ai Gnozei care cred că mor cu adevărat din punct de vedere psihologic, dar, în realitate, ei au fantezii despre ei înșiși. Pentru a muri cu adevărat, este necesar să trecem prin multe crize emoționale, suferințe voluntare, sacrificii conștiente, iar acestea nu sunt cuvinte sau atitudini pietiste, nici blândețe simulată, nu. Adevărata moarte interioară întotdeauna ne va produce amărăciune interioară și nu putem să cădem în autocompătimire pentru a ne justifica tristețea sau lacrimile. Adevărații martiri ai antichității care au îmbrățișat moartea mistică, în plus au fost întotdeauna singuri, fără o mână care să le mângâie umărul sau să le promită o viață mai bună…
În al doilea rând: Pe de altă parte, aceste meditații din carte se concentrează pe „a învăța să trăim”, meditând asupra răbdării, ascultării față de principiile divine, cumpătării, umilinței etc. A ști să trăim înseamnă a fi mereu vigilenți pentru a rămâne în MODUL CORECT DE A ACȚIONA, MODUL CORECT DE A SIMȚI și MODUL CORECT DE A GÂNDI. Pentru a putea duce la îndeplinire această sarcină este indispensabil să NU UITĂM DE NOI ÎNȘINE în niciun moment. Acest lucru înseamnă să rămânem, așa cum bine spunea binecuvântatul nostru Guru: „Ca santinela în vreme de război”. Cuvintele noastre trebuie să fie meditate înainte de a fi rostite, gândurile noastre trebuie examinate înainte de a le considera adevărate și acțiunile noastre trebuie să coincidă cu năzuințele noastre profunde de a vrea să ne schimbăm viața mecanică într-o viață CONȘTIENTĂ.
În al treilea rând: „Să învățăm să ne rugăm”, ceea ce înseamnă să conversăm cu Dumnezeul nostru interior. Pentru a ști să ne rugăm, este necesar să o facem în A TREIA STARE DE CONȘTIINȚĂ, cu alte cuvinte, rugăciunile noastre niciodată nu trebuie să fie făcute mecanic. Atunci când ne rugăm mecanic ─ne spune patriarhul nostru Samael Aun Weor─ agregatele noastre psihologice iau rugăciunile noastre și le întorc împotriva noastră, astfel încât ceea ce implorăm va deveni ceva care va implora exact contrariul a ceea ce noi năzuim să primim.
Într-o secțiune de mai jos găsim următoarele cuvinte latine:
«Horologii ab Angelo directi Funiculus triplex;
VITA, VOTA, FATA.
Trahe VITAM Secundum Deum
Trahe VOTIS ad te Deum
post FATA traheris ad Deum».
Traducere:
‘Triplul fir mic al ceasului dirijat de înger ne spune:
VIDA, VOTOS, HADO.
Viața trece după voia lui Dumnezeu’.
Cu alte cuvinte, încearcă să-ți potrivești viața cu voința FIINȚEI tale REALE.
‘Atrage-l pe Dumnezeu către tine prin jurămintele tale’.
Sau promisiuni, ceea ce înseamnă că, ceea ce îi promiți FIINȚEI tale INTERIOARE, încearcă întotdeauna să îndeplinești. Pune în acțiune thelema ─voința─ pentru ca jurămintele tale să devină realitate. Nu te lăsa târât de forța malefică a entropiei.
‘După Hado [destin] vei fi atras spre Dumnezeu.’
Cu siguranță, prin perseverență, puțin câte puțin, însăși forța FIINȚEI te va atrage spre Marea Realitate. Întâlnirea cu Tatăl nostru interior este întotdeauna rezultatul a două forțe: o forță centrifugă ─cea pe care FIINȚA o exercită din interior spre exterior─ și o altă forță centripetă ─cea pe care o vom exercita noi din exterior spre interior prin rugăciune, post, practici ezoterice, continuitatea scopurilor etc., etc., etc.
Ceasul pe care ni-l arată îngerul ne indică faptul că viața noastră trece mai repede decât credem. Am fost trimiși la o școală pe care o numim VIAȚĂ și trebuie să ne facem conștienți de scurta noastră ședere în ea.
Cele trei firicele legate de acest ceas indică, tocmai, cele menționate și explicate mai sus: VITA, VOTA, FATA, viața, jurămintele și faptele sau destinul.
Este de asemenea interesant să vedem că aceste trei corzi ale ceasului îngerului nostru au terminații florale. De ce? Ei bine, tocmai pentru că îndeplinirea îndatoririlor noastre: să știm să trăim, să știm să ne rugăm și să știm să murim, ne va da roadele spirituale pe care tânjim să le găsim pe parcursul călătoriei noastre.
De asemenea, este interesant să observăm că TOTUL TRECE, nimic nu rămâne. Trec vremurile, trec epocile, trec modele, trec prietenii, trec dușmanii, trec anotimpurile: primăvara, vara, toamna și iarna, trec gloriile omenești, trec pasiunile, trece frumusețea, trece urâțenia, trec cuvintele, trec onorurile, trec scopurile omenești etc., etc., etc. Rămâne doar acela care A FOST, ESTE ȘI VA FI, adică FIINȚA INTERIOARĂ PROFUNDĂ.
Prin aceste cuvinte dorim, de asemenea, să subliniem faptul că apa care țâșnește din vasul sau amfora pe care calcă piciorul îngerului, precum și torța, ambele aflate pe pământ, sunt, de asemenea, trecătoare, deși nu par a fi așa.
V.M. Samael ne-a vorbit mereu despre una dintre părțile autonome și autoconștiente numită Îngerul nostru Păzitor. Această parte sacră a FIINȚEI noastre REALE veghează mereu asupra noastră, încercând în fiecare clipă să prețuim fiecare secundă a existenței noastre, pentru ca să nu pierdem vremea cât timp trăim pe acest pământ. Aceasta este figura centrală a gravurii noastre și, de aceea îl vedem arătând cu mâna dreaptă către Creator, lângă cuvintele ebraice care îl definesc.
Vă ofer acum câteva fraze pentru reflecție:
„Rugăciunea ar trebui să fie cheia zilei și zăvorul nopții.”
Thomas Fuller
„A se conforma cu voia lui Dumnezeu este cea mai frumoasă rugăciune a sufletului creștin.”
San Alfonso María de Ligorio
„Adevărata rugăciune nu constă în a ne retrage la o anumită oră pentru a rosti cuvinte oral sau mental, ci este un mod religios de a face totul, și astfel mâncăm, bem, ne plimbăm, ne distrăm, scriem, lucrăm și chiar dormim cu rugăciune; totul este rugăciune.”
Unamuno
„Unele gânduri sunt ca niște rugăciuni. În anumite momente, oricare ar fi postura corpului, sufletul este în genunchi.”
Victor Hugo
„Arta și știința nu sunt suficiente, mai este indispensabilă și răbdarea.”
Goethe
TEMPORA MUTANTUR.
─‘Timpurile se schimbă.’─
KWEN KHAN KHU
