Mult apreciați prieteni și prietene,
În 1630 a fost publicată o carte de embleme a lui Daniel Cramer intitulată OCTOGINTA EMBLEMATA MORALIA NOVA ─‘optzeci de noi embleme morale’.
Vă trimit emblema treizeci și unu, care are ca motiv…
…SPES ET PATIENTIA VINCIT
─‘Speranța și răbdarea înving’─
CORPORE CAPTIVUS, SUM LIBER MENTE, DOLENSQUE GAUDEO SIC FIRMAT ME ANCHORA FIDA SPEI.
‘Prizonier în trup, sunt liber în minte, mă bucur în durere, astfel mă întărește ancora speranței.’
Descriere:
În gravură vedem un bărbat care este prizonier, deoarece picioarele îi sunt imobilizate printr-o formă de tortură care a existat cu multe secole în urmă, ca parte a barbariei umane.
El cântă la o lăută urmând versurile dintr-o carte de muzică, iar lângă el se află o ANCORĂ uriașă care îi aduce speranță.
Lumea simbologiei ermetice ne spune că ANCORA este o formă de a ști să ne păstrăm speranțele, așteptând acțiunea celor Trei Forțe Primare ale Creației, și anume: Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt. Acesta este mesajul pe care ni-l transmite acest instrument, care imită puțin forma triunghiulară care a servit pentru a desemna cele trei puteri ale lui Dumnezeu.
Fără îndoială, în momentele de înspăimântătoare rigoare fizică sau animică, trebuie să ne amintim întotdeauna de cele trei puteri divine menționate mai înainte. Când Dumnezeu se face prezent în calamitățile noastre, acestea încep să dispară din jurul nostru.
Și în timp ce așteptăm mâna misterioasă care ne va scoate din durerile noastre, trebuie să cooperăm uman apelând la schimbarea centrului, așa cum bine o face răbdătorul protagonist din gravura noastră, care își înveselește tragedia în ritmul notelor muzicale pe care le scoate din chitara sa.
Gnoza din toate timpurile ne-a spus bine: în momentele de necaz și durere, trebuie și putem să ne ajutăm schimbându-ne atenția către un alt centru al mașinii noastre organice, de exemplu apelând la centrul emoțional, ca în cazul gravurii noastre, și astfel nu intrăm în disperare. Dar, în funcție de situația în care ne aflăm, ne-am putea ajuta cu centrul instinctiv –poate mâncând ceva– sau cu centrul motor –pornind într-o plimbare în aer liber– sau poate citind o carte, o operă scrisă…
Iov, în suferințele sale, s-a refugiat în rugăciune și reflecție în timp ce Dumnezeu îi punea la încercare fidelitatea și răbdarea. În concluzie, dragi cititori, este extrem de important să știm să cooperăm cu circumstanțele, chiar și atunci când acestea nu ne sunt favorabile.
Nu trebuie să uităm, pe de altă parte, că ancora simbolizează faptul că nava călătoriei noastre se oprește triumfător atunci când am ajuns la finalul Marii Opere. De aceea, ancora a fost reprezentată de nenumărate ori în Rozacrucianism și în Masoneria cu adevărat ermetică, ca instrument care le prezice navigatorilor mării de bronz sosirea în portul sigur după multe încercări inițiatice…
Vă ofer câteva fraze care ne vin în ajutor pentru a sublinia importanța subiectului nostru:
„Relele care nu are puterea să pună capăt vieții, nu trebuie să o aibă pentru a pune capăt răbdării.”
Cervantes
„Când spunem că trecutul a fost mai bun, condamnăm viitorul fără să-l cunoaștem.”
Quevedo
„Cel care se laudă înainte de vreme cu viitorul, îi răpește acțiunii sale, cel puțin, meritul noutății.”
Ludovic al XIV-lea
„Nu trebuie să ne agățăm atât de mult de prezent încât să neglijăm complet viitorul.”
Pitagora
„Nefericit este cel care este mereu neliniștit pentru viitorul său.”
Seneca
QUOD SCRIPSI, SCRIPS.
─‘Ceea ce am scris, este scris.’─
KWEN KHAN KHU
